S-ar putea să se întâmple din nou.
În 2019, Statele Unite au susținut un lider al opoziției din Venezuela care încerca să-l detroneze pe Nicolas Maduro. Rusia s-a opus acestei inițiative, oferind asistență diplomatică și sprijin militar minim guvernului de la Caracas, care ar putea fi cel mai important partener al Moscovei în America Latină.
Maduro a supraviețuit crizei atunci când apelul lui Juan Guaido la o revoltă militară a eșuat, iar încercarea lui de a prelua puterea nu a avut sorți de izbândă – o mare ușurare pentru Rusia și o lovitură pentru Statele Unite, care îl consideră pe Maduro ilegitim.
Aflat la primul său mandat la acea vreme, președintele Donald Trump îl recunoscuse pe Guaido ca președinte interimar al Venezuelei în ianuarie 2019.
Deși circumstanțele sunt foarte diferite astăzi, Statele Unite intensifică din nou presiunea asupra lui Maduro.
Între timp, SUA și-au construit o prezență militară importantă în Caraibe, unde trimit acum un portavion - USS Gerald R. Ford, acceptat în general ca fiind cea mai mare navă de război din lume - și au efectuat numeroase atacuri asupra unor nave care ar fi fost implicate în traficul de droguri, ucigând zeci de oameni.
Oficialii americani au invocat un rechizitoriu din 2020 împotriva lui Maduro pentru infracțiuni legate de droguri, iar secretarul de stat Marco Rubio l-a numit „fugar de justiția americană”. În august, Statele Unite au dublat recompensa, la 50 de milioane de dolari, pentru furnizarea de informații care să ducă la capturarea sa.
Într-un interviu pentru CBS publicat pe 2 noiembrie, Trump a minimalizat îngrijorările că Statele Unite ar intra în război împotriva Venezuelei, dar, întrebat dacă zilele lui Maduro sunt numărate, a spus: „Cred că da, da”.
Se pare că Maduro apelează din nou la Rusia pentru sprijin – dar analiștii spun că, dacă Washingtonul face un efort concertat pentru a-l înlătura, pârghiile Moscovei pentru a preveni acest lucru sunt limitate.
„Ca să fiu sincer, nu prea sunt multe lucruri pe care le poate face Rusia, dacă SUA sunt hotărâte să încerce să-l înlăture pe Maduro, dincolo de deschideri diplomatice”, a declarat Mark Galeotti, autor și analist al lucrării „Rusia” și profesor onorific la Școala de Studii Slave și Est-Europene (SSEES) a University College London.
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei „exclude efectiv desfășurarea trupelor ruse în Venezuela în cazul unei intervenții a SUA”, a declarat Alexandra Sitenko, analist politic din Berlin.
„Cu toate acestea, nu se poate exclude un sprijin limitat: Rusia ar putea transfera arme, sisteme de apărare aeriană sau ar putea oferi asistență în materie de informații.”
Caută sprijin?
Într-un articol din 31 octombrie, The Washington Post a afirmat că documentele pe care le-a obținut arată că Maduro i-a scris președintelui rus Vladimir Putin o scrisoare prin care solicita Moscovei să consolideze apărarea aeriană a Venezuelei prin restaurarea avioanelor de război Sukhoi achiziționate în trecut, prin ajutorul acordat Caracasului pentru revizia motoarelor și radarelor, achiziționarea de rachete și prin furnizarea de sprijin logistic.
Scrisoarea urma să fie înmânată de ministrul Transporturilor din Venezuela, despre care Rusia susține că a mers la Moscova la mijlocul lunii octombrie, potrivit The Washington Post, care a relatat și că Maduro solicita sprijin din partea Chinei și Iranului.
Nu este clar dacă scrisoarea a fost înmânată Kremlinului sau primită de administrația rusă. Nici oficialii ruși, nici cei venezueleni nu au comentat acest lucru și nici nu au făcut declarații publice despre vreun nou sprijin specific pentru guvernul lui Maduro.
Cu toate acestea, un avion de transport rusesc de mari dimensiuni Il-76 a ajuns la Caracas la sfârșitul lunii octombrie, după ce a parcurs un traseu sinuos cu mai multe escale, potrivit site-ului de urmărire a zborurilor FlightData24. Nu este clar ce transporta aeronava.
Surse rusești sugerează că ar fi livrat sisteme de apărare aeriană, precum Panțîr-S1, a declarat Sitenko pentru RFE/RL într-un comentariu trimis prin e-mail.
„Acest lucru ar fi în concordanță cu decizia Moscovei de a ratifica urgent un nou acord de parteneriat strategic cu Venezuela, care include prevederi privind cooperarea tehnico-militară pentru consolidarea capacităților de apărare și asigurarea securității ambelor țări”, a scris ea. „Dar Rusia nu va intra în război pentru Venezuela.”
„Gata să reacționeze”
Pe 1 noiembrie, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a declarat că Moscova denunță „utilizarea forței militare excesive în desfășurarea acțiunilor din cadrul operațiunilor antidrog” și „confirmă sprijinul nostru ferm pentru conducerea venezueleană în apărarea suveranității sale naționale”.
Cu două zile mai devreme, Zaharova a declarat că Rusia este „în contact cu partenerii noștri” și este „gata să continue să reacționeze în mod corespunzător la solicitările acestora, ținând cont de amenințările existente și potențiale”.
Un nou acord de parteneriat strategic între Rusia și Venezuela, discutat în timpul vizitei lui Maduro la Moscova în luna mai, a intrat în vigoare după semnarea de către Putin, a relatat presa de stat rusă pe 27 octombrie. Însă, astfel de pacte sunt adesea lipsite de detalii specifice.
Experții spun că majoritatea operațiunilor militare ale Rusiei în emisfera vestică au fost în mare parte de formă, o reamintire pentru Occident că forțele Moscovei sunt capabile să se aventureze mai departe decât au putut atunci când țara s-a retras din zonă, în urma prăbușirii URSS în 1991, din cauza lipsei de lichidități.
În 2018, două bombardiere strategice rusești cu capacitate nucleară au aterizat pe un aeroport militar din afara Caracasului.
În iulie 2024, două nave militare rusești au acostat în Venezuela înaintea unor alegeri care au prelungit domnia lui Maduro, lucru denunțat de SUA.
În contextul încercării Washingtonului de a-l înlătura pe Maduro în 2019, Moscova a recunoscut că are personal militar la sol după ce fotografiile au arătat aproape 100 de militari ruși ieșind din două avioane militare.
Scrisori și limitări
Într-un raport publicat în 2020 de Centrul Wilson al Institutului Kennan, cu sediul în SUA, analistul Vladimir Rouvinski a scris că „prima prezență continuă a personalului militar rus în emisfera vestică” de la retragerea din Cuba la începutul anilor 1990 a fost „o manifestare clară a determinării Kremlinului de a menține Venezuela în orbita Rusiei”.
„Multe alte acțiuni sponsorizate sau asistate de Rusia au contribuit la menținerea lui Maduro la putere”, inclusiv blocarea de către Moscova a unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU susținută de SUA, a scris Rouvinski.
Dar, în același timp, „criza din Venezuela a scos la iveală numeroasele limitări ale politicii rusești”, cum ar fi „o lipsă de resurse financiare pentru a-și susține politica în America Latină”.
În 2019, Sitenko a declarat că „factorul decisiv în supraviețuirea lui Maduro nu a fost asistența militară, încă destul de limitată a Moscovei, ci refuzul forțelor armate venezuelene de a se alătura opoziției”.
Resursele Rusiei, financiare și militare, sunt mai solicitate în prezent decât erau în 2019: aceasta a fost cu trei ani înainte ca Putin să lanseze invazia la scară largă a Ucrainei. Acum, majoritatea personalului și activelor militare ale țării sunt angajate într-un război costisitor, fără sfârșit previzibil, și sunt declanșate valuri de sancțiuni economice occidentale.
Chiar dacă nu ar fi implicată în cel mai mare război din Europa de după 1945 încoace, distanța Rusiei față de Venezuela ar fi o limitare serioasă pentru un sprijin substanțial, dacă se ajunge la asta.
„Cred că, dacă SUA sunt serioase în privința schimbării de regim în Venezuela prin forță, este puțin probabil ca Rusia să poată ajuta în vreun fel”, a declarat Oleg Ignatov, un bun cunoscător al Rusiei de la Crisis Group, într-un comentariu trimis prin e-mail pentru RFE/RL.
„Acest lucru a fost imposibil atât înainte, cât și după [începutul] războiului din Ucraina. Geografia și logistica elementare sunt în joc aici.”
Trump a transmis semnale contradictorii în ceea ce privește eventuale atacuri legate de droguri în Venezuela.
„Următorul atac va fi teritoriul”, a spus el pe 23 octombrie, în comentariile despre atacurile asupra ambarcațiunilor. Dar, pe 31 octombrie, când a fost întrebat dacă informațiile din presă potrivit cărora ar fi luat în considerare lovituri militare în Venezuela sunt adevărate, președintele SUA a răspuns: „Nu”.
Căderea lui Maduro ar fi o lovitură majoră pentru Moscova, putând să o priveze de un punct de sprijin cheie în America Latină și reflectând înlăturarea din decembrie 2024 a președintelui sirian Bashar al-Assad, care a slăbit influența Kremlinului în Orientul Mijlociu.
Pe lângă statutul lui Maduro de aliat în confruntarea geopolitică a Moscovei cu Washingtonul și Occidentul, Rusia a investit masiv în producția de petrol din Venezuela, care deține cele mai mari rezerve dovedite de țiței din lume - deși sancțiunile americane înseamnă că ambele țări încearcă să vândă către aceiași cumpărători, cum ar fi China.
Calcule geopolitice
În timp ce războiul împotriva Ucrainei a determinat Moscova să se concentreze pe achiziționarea de arme, Caracasul, cel puțin în trecut, a fost un cumpărător substanțial de arme rusești.
Pe fondul acumulării de ofensive americane în apropiere, Maduro a declarat pe 22 octombrie că Venezuela are 5.000 de rachete Igla-S, de fabricație rusească, în „poziții cheie de apărare aeriană”.
În ciuda acestor legături, Moscova ar putea considera presiunea crescândă a SUA asupra Venezuelei ca o evoluție care atrage atenția Washingtonului de la Ucraina, diminuând șansele unei presiuni suplimentare asupra Rusiei pentru a opri invazia.
Kremlinul lui Putin ar putea chiar vedea o rază de speranță în plecarea lui Maduro, dacă Statele Unite l-ar forța să demisioneze.
„Într-un mod pervers... Moscova ar câștiga de pe urma unei astfel de operațiuni, prin faptul că i-ar consolida afirmația că Occidentul, nu Rusia, este dușmanul Sudului Global: arogant, violent și imperialist”, a scris Mark Galeotti într-un comentariu trimis prin e-mail către RFE/RL.
„La urma urmei, Rusia este încă capabilă să găsească aliați și clienți în Sudul Global, fie din convingere, fie, mai des, din pragmatism, și profită întotdeauna de aventurismul occidental pentru a-și sublinia afirmația că ordinea globală liberală este pur și simplu o înșelătorie menită să subordoneze lumea intereselor occidentale”, a scris el.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
