Deciziile Înaltei Curți din 4 noiembrie sunt „o consecință a aplicării Deciziei nr.50/2025 a Curții Constituționale, care reafirmă principiul conform căruia legea procesual penală trebuie să respecte dreptul la apărare, egalitatea de șanse și accesul efectiv la Justiție”, scrie în comunicatul ICCJ.
„Instanțele sunt obligate să aplice legea și Constituția, chiar și atunci când efectele pot fi percepute ca nepopulare”, subliniază instanța supremă.
Prescripția faptelor aplicată celor doi se referă doar la aspectele penale și „nu compromit responsabilitatea civilă sau măsurile patrimoniale existente”, menționează comunicatul.
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICC) specifică și sumele pe care cei doi trebuie să le plătească, reținute ca prejudiciu:
- 3.990.248,60 lei și 65.000 de euro - Sebastian Vlădescu, căruia i se va confisca și suma de 2.177.000 de euro;
- 3.121.328,41 lei și 1.919.900 de euro – Mircea Ionuț Costea.
ÎCCJ mai spune că „au fost menținute măsurile asiguratorii instituite până la concurența sumelor confiscate, rezultând că masurile civile dispuse totalizează 7.111.577,01 lei și 4.161.900 euro”.
Darius Vâlcov, fost primar al orașului Slatina și fost ministru al Finanțelor, a obținut prin aceeași cale extraordinară de atac reducerea pedepsei cu închisoarea de la șase la cinci ani, precizează pentru Europa Liberă purtătorul de cuvânt al Înaltei Curți, Victor Alistar.
În plus, menționează Curtea,
- în dosarul nr. 1783/1/2023* – inculpatul Darius Vâlcov rămâne să plătească suma de 6.200.000 lei, reprezentând prejudiciul reținut în sarcina sa. Au fost menținute măsurile asiguratorii instituite în vederea recuperării prejudiciului.
Dosarul „Mită la CFR”
Dosarul „Mită la CFR”, instrumentat de Direcția Națională Anticorupție (DNA), viza fapte de corupţie comise în perioada aproximativ 2005‑2017, legate de contracte de reabilitare a infrastructurii feroviare (linia Bucureşti‑Constanţa).
Conform rechizitoriului, o companie austriacă a plătit comisioane totale de aproximativ 20 de milioane de euro către oficiali români sau persoane cu influență, inclusiv către fostul director Eximbank, Mircea Costea, și către fostul ministru de Finanțe, Sebastian Vlădescu.
Scopul plăților ilegale făcute de firmă era acela de a se asigura că primește finanțare suplimentară și că i se vor plăti la timp facturile pentru lucrările de reabilitare, spuneau procurorii anticorupție.
Pentru a masca aceste plăți, a fost creat un circuit fictiv, prin contracte de consultanță și contracte fictive între societăți de avocatură și firme controlate de cei doi, prin care sumele au ajuns la aceștia.
În mai 2023, Mircea Costea a fost condamnat la șase ani de închisoare pentru complicitate la luare de mită, iar Sebastian Vlădescu – la șapte ani și patru luni de închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită.
În ceea ce-i privește pe ceilalți oficiali implicați în dosar, Constantin Dascălu și Cristian Boureanu, instanța de judecată a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a prescripției răspunderii penale.
Constantin Dascălu a fost implicat în dosar în calitate de fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor. El a fost acuzat de luare de mită.
Cristian Boureanu a fost implicat în calitate de fost deputat și persoană cu influență, acuzat de trafic de influență.
Pe lângă pedepsele cu închisoarea, instanța a dispus confiscarea specială a sumelor primite și interzicerea exercitării unor funcții publice sau profesii legate de faptele comise, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei.
După condamnare, Ionuț Costea a fugit din țară și a fost dat în urmărire internațională pe 29 mai 2023.
Pe 24 iunie 2025, Costea a fost extrădat din Turcia și adus în România.
Sebastian Vlădescu a fost ministrul Finanțelor de două ori - în primul din cele două guverne Tăriceanu, între 2005 și 2007, și din 23 decembrie 2009 până pe 2 septembrie 2010 în guvernul Boc II.
Dosarul „Tablourilor”
Darius Vâlcov, fost primar al Slatinei (2004-2012) și fost ministru al Finanțelor (decembrie 2014 - martie 2015), a fost condamnat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție a României, în luna mai 2023, la șase ani de închisoare cu executare în dosarul „Tablourilor”.
Vâlcov a cerut unei firme 20% din valoarea unor lucrări publice cu Primăria Slatina, pe vremea când era edilul orașului.
Instanța l-a găsit vinovat de trafic de influenţă și spălare de bani, infracțiuni în urma cărora a încasat necuvenit peste un milion și jumătate de euro.
Dosarul „Tablourilor” a ajuns să fie denumit așa după ce procurorii Direcției Naționale Anticorupție au găsit la percheziții peste 1,3 milioane de lei, 90.000 de euro, trei kilograme de aur în lingouri şi 172 de tablouri.
După condamnare, Vâlcov nu a fost găsit la adresa de domiciliu pentru executarea pedepsei şi, pe 3 mai 2023, a fost dat în urmărire generală.
Pe 14 august 2023, Vâlcov a fost adus în România din Italia, pentru a executa pedeapsa de șase ani de închisoare.
Printr-o cale extraordinară de atac, Darius Vâlcov a reușit să obțină reducerea pedepsei prin prescripție cu un an.
Ce este prescripția răspunderii penale
Prescripția răspunderii penale este o „limită de timp” pe care legea o stabilește pentru a trage pe cineva la răspundere penală.
Practic, dacă o persoană a comis o infracțiune și statul nu o anchetează sau nu o judecă într-un anumit interval, după un timp stabilit de lege, acea persoană nu mai poate fi pedepsită.
„A fost o decizie a Curții Constituționale din 2022, legată de prescripție, în care se spunea că anumite acte făcute într-un dosar nu întrerup cursul prescripției. Calculul prescripției se face de la data săvârșirii faptelor până la pronunțarea hotărârii definitive. Dacă la acel calcul rezultă că termenul s-a împlinit, cauza penală încetează. Practic, tehnica de urmărire penală prin «tragere de timp» a devenit invalidă”, a declarat purtătorul de cuvânt al ICCJ, Victor Alistar, pentru Europa Liberă.
Inițial, decizia CCR din 2022 nu a putut fi aplicată pentru că posibilitatea de a contesta deciziile definitive ale instanței nu fusese prevăzută și pentru inculpați. „Codul de procedură penală prevedea că dreptul de a invoca prescripția în recurs aparține doar procurorului”, explică purtătorul de cuvânt al ICCJ.
A venit decizia nr. 50 din 2025 care „a stabilit că această cale extraordinară de atac poate fi folosită nu doar de procuror, ci și de inculpați”, spune Victor Alistar. „Termenul de prescripție diferă de la o faptă la alta”.
Calea extraordinară de atac a fost cea a recursului în casație, invocată de avocații unor condamnați penal.
„Pe baza deciziei Curții Constituționale din 2025, noi am admis recursurile ca admisibile. S-a verificat și s-a stabilit că, raportat la decizia anterioară a Curții, anumite termene se iau în calcul, iar altele nu. Astfel, raportat la data faptelor și la data hotărârii definitive, fapta era prescrisă la momentul pronunțării hotărârii. Decizia a fost aplicată pentru calculul prescripției doar sub aspect penal, la pedepse cu închisoarea”, mai adaugă Victor Alistar.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI
