CCR explică în motivarea publicată vineri de ce consideră că Guvernul trebuia să aștepte avizul consultativ al CSM înainte de adoptarea legii reformei pensiilor speciale prin asumarea răspunderii.
Este însă decizia a doar cinci din cei nouă judecători ai CCR, cărora li se opun alți patru judecători.
Aceștia din urmă consideră nu doar că Guvernul nu a încălcat Constituția, pentru că nu a așteptat să treacă cele 30 de zile pentru a primi avizul consultativ al CSM, dar că ceilalți cinci colegi au luat o decizie care contravine altor decizii CCR de până acum.
Ei spun că termenul de 30 de zile pentru transmiterea avizului intră în sarcina avizatorului, ca să nu-l depășească, și nu a celui care cere avizul. Cei patru judecători cu opinie separată spun că, în condițiile angajării răspunderii, cu un calendar strict, stabilit chiar de Constituție, perioada de așteptare a inițiatorului – adică 22-29 august – poate fi apreciată ca fiind rezonabilă. Mai mult, ei consideră că Guvernul avea competența legală de a-și asuma răspunderea în fața Parlamentului asupra Legii pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu chiar în lipsa comunicării avizului consultativ al CSM, întrucât acesta fusese solicitat de inițiator potrivit legii.
În schimb, ei arată spre CSM, despre care spun că absența avizului său „se înscrie în coordonatele nerespectării atribuției legale a CSM de avizare ceea ce reflectă și o lipsă de colaborare loială a autorității avizatoare, CSM, în cadrul procesului de legiferare”.
Prin urmare, spun ei, legea criticată de Curtea Supremă, pentru care a sesizat CCR, nu încalcă Constituția sub acest aspect al solicitării avizului CSM, invocat de judecătorii majoritari.
În favoarea admiterii sesizării depuse de Curtea Supremă, condusă de judecătoarea Lia Savonea, au votat judecătorii CCR: Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Mihai Busuioc și Mihaela Ciochină.
Judecătorul Gheorghe Stan a avut o opinie concurentă, adică, deși a fost de acord cu decizia primilor patru, a motivat-o diferit pe parcursul a opt pagini din cele 54 cât are întreaga motivare.
Cu excepția Mihaelei Ciochină, numită de fostul președinte Klaus Iohannis, cei patru au fost numiți de PSD.
În ciuda opiniei majoritare, patru dintre judecătorii Curții Constituționale – Asztalos Csaba Ferencz, Dacian Cosmin Dragoș, Laura -Iuliana Scântei și Elena-Simina Tănăsescu – au făcut opinie separată.
Ei spun că, de fapt, Guvernul a respectat „obligația constituțională de solicitare a avizelor în cadrul procedurii legislative speciale care este angajarea răspunderii Guvernului”. Ei au votat, astfel, împotriva sesizării Curții Supreme, conduse de Lia Savonea.
În linii mari, ei spun că CSM, mărul discordiei, nu are atribuții în cenzurarea politicii bugetare a Guvernului și că o lege precum legea pensiilor de serviciu ale magistraților nu are ca obiect de reglementare statutul magistraţilor, iar, în procedura de adoptare a acesteia, legiuitorul nu avea obligaţia constituţională sau legală de a solicita avizul CSM.
Mai mult, cei patru arată spre o decizie luată de CCR în 2017, încălcată astfel prin decizia celor cinci judecători majoritari. La pachet cu alte decizii ale CCR de care nu au ținut cont.
Cum spun majoritarii că reforma pensiilor speciale încalcă statul de drept
Cinci judecători ai Curții au considerat că „Guvernul nu a solicitat avizul CSM”, ceea ce este împotriva a trei articole din Constituție, „fiind astfel afectat rolul CSM de garant al independenței justiției”.
Lipsa avizului CSM și nerespectarea termenului de 30 de zile de așteptare pentru obținerea acestuia încalcă trei articole din Constituție, spune decizia majoritară a cinci judecători ai Curții Constituționale a României în motivarea deciziei din 20 octombrie, în baza căreia a admis contestația Curții Supreme împotriva reformei pensiilor speciale, făcută de Guvernul Bolojan.
Chiar dacă a considerat că angajarea răspunderii Guvernului este constituțională și motivată de urgența reglării deficitului bugetar pentru deblocarea banilor care-i revin României prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), CCR (adică cinci din judecătorii săi) a considerat că Guvernul a încălcat Constituția cu privire la termenul de 30 de zile pentru emiterea avizului consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii.
În afară de „lipsa validității avizului CSM”, cei cinci judecători, din care unul a avut și o opinie concurentă, spun că un alt viciu de neconstituționalitate a legii constă în nerespectarea de către Guvern a termenului în care CSM, în mod legal, putea emite avizul.
Patru judecători vs cinci: Guvernul a respectat „obligația constituțională de solicitare a avizelor în cadrul procedurii legislative speciale care este angajarea răspunderii Guvernului”
„Având în vedere Fișa circuitului de avizare, acest termen a început să curgă de la data de 28 august 2025, astfel că solicitarea avizului putea fi adresată CSM, în mod valabil, de abia de la această dată”.
În schimb, spun judecătorii cu opinie majoritară, Guvernul a adoptat proiectul de lege la 29 august 2025, „punând CSM în imposibilitatea de a-și exercita rolul de garant al independenței justiției. Or, așa cum a statuat Curtea, termenele sunt garanții sine qua non ale exercitării atribuțiilor autorităților publice, asigurând coerența acțiunii acestora”.
„Eludarea, ignorarea sau încălcarea acestora este contrară principiului legalității, iar în contextul procedurii de avizare a proiectelor de lege de către CSM o atare conduită a Guvernului încalcă art.1 alin.(5) raportat la art.133 alin.(1) și art.134 alin.(4) din Constituție”, se mai spune în document.
Mai mult, judecătorii majoritari spun că legea Guvernului Bolojan încalcă chiar articolul din Constituție privind statul de drept prin relativizarea termenului de avizare.
Ei invocă în sprijinul aserțiunii lor art.33 alin.(2) teza întâi din Legea nr.305/2022 - care reglementează întinderea temporală a termenului în care orice acțiune de avizare are loc, alte șase articole din legea citată și nouă articole din Legea 304/2022, care reglementează activitatea de avizare a CSM.
Or, „relativizarea acestui termen în raport cu una dintre situațiile în care CSM emite un aviz ar echivala cu relativizarea intervalului temporar antereferit în privința întregii activități desfășurate de CSM, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept bazat pe reguli, exigențe, principii și valori constituționale”, spun cei cinci judecători din CCR.
După care, sar direct la concluzia că legea contravine articolului din Constituție privind statul de drept.
„Având în vedere că principiul legalităţii se constituie într-o componentă a statului de drept deoarece o regulă esenţială a statului de drept este aceea că atribuţiile/competenţele autorităţilor sunt definite prin actele normative în vigoare, Curtea reține că legea criticată contravine și art.1 alin.(3) din Constituție privind statul de drept”.
Opinia separată a patru judecători: Guvernul și-a îndeplinit obligația legală de solicitare a avizului CSM
În dezacord cu soluția pronunțată de judecătorii majoritari ai CCR, ceilalți patru judecători formulează opinie separată „considerând că obiecția (Curții Supreme - n.r.) trebuia respinsă întrucât legea criticată nu încalcă art.1 alin.(3) și (5) raportat la art.133 alin.(1) și art.134 alin. (4) din Constituție cu referire la avizul Consiliului Superior al Magistraturii”.
Ei amintesc că doar critica referitoare la încălcarea art.133 alin.(1) din Constituție, privind avizul Consiliului Superior al Magistraturii a fost reținută de Curtea Constituțională cu majoritate de voturi.
Inclusiv criticile Curții Supreme privind presupusa discriminare creată prin succesiunea rapidă în timp a mai multor regimuri juridice în materia pensiilor magistraților au fost respinse de Curte ca neîntemeiate, remarcă aceștia în opinia lor separată și spun că legea criticată „a respectat toate etapele procedurii legislative”.
Cât privește avizarea ei de către CSM, cei patru judecători constată că după ce Guvernul a cerut avizul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), dar că acesta, deși „s-a întrunit și a hotărât convocarea adunărilor generale al judecătorilor și procurorilor, fapt ce a rezultat în adoptarea de către acestea a unor declarații comunicate public” nu a redactat și transmis și un aviz către Guvern.
Așadar, avizul nu a fost adoptat/comunicat Guvernului nici înainte de depunerea proiectului de lege la Parlament, nici ulterior acestui moment.
Toate celelalte structuri cărora Guvernul le-a cerut avizul în același timp cu CSM, Consiliul Legislativ și Consiliul Economic și Social, și-au transmis avizul, remarcă cei patru judecători, așa că legea a fost înregistrată la Parlament la data de 29 august în absența doar a avizului CSM și înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art.33 din Legea nr.305/2022.
„Pe cale de consecință, Guvernul și-a îndeplinit obligația legală de solicitare a avizului Consiliului Superior al Magistraturii, iar Consiliul Superior al Magistraturii nu și-a îndeplinit obligația legală de avizare a proiectului Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu”, conchid cei patru judecători.
Patru judecători din CCR spun că ceilalți cinci încalcă o decizie a CCR din 2017
Cât privește competența CSM în materia avizării legilor, cei patru judecători spun că atribuția CSM, așa cum e stabilită chiar de CCR, trebuie circumscrisă numai la actele normative care privesc în mod direct organizarea şi funcţionarea autorităţii judecătoreşti și că CSM nu poate cenzura politica bugetară a Guvernului.
Opinia separată a patru judecători: „Guvernul nu are obligaţia constituţională sau legală de a solicita avizul Consiliului Superior al Magistraturii în alte materii decât activitatea autorităţii judecătoreşti.”
Guvernul, spun aceștia, nu are obligaţia constituţională sau legală de a solicita avizul Consiliului Superior al Magistraturii în alte materii decât activitatea autorităţii judecătoreşti, iar Consiliul Superior al Magistraturii nu are abilitarea legală de a emite un astfel de aviz, potrivit chiar Deciziei 63 a CCR din 2017.
În virtutea principiului separaţiei puterilor, Parlamentul şi Guvernul au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală, în vreme ce instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii au misiunea constituţională de a realiza justiţia și nu au rol în activitatea de elaborare a actelor normative, prin participarea la procedura de legiferare.
Cât privește obligația solicitării avizului CSM, cei patru judecători spun că Guvernul are întotdeauna obligația să solicite avizul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la actele normative care privesc organizarea și funcționarea autorității judecătorești, iar în cazul proiectelor de lege obligația subzistă pentru „faza anterioară dezbaterii parlamentare”.
Chiar Curtea Constituțională a statuat în deciziile sale de până acum că nesolicitarea avizului Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la actele normative bugetare ce vizează domeniul justiţiei nu contravine Constituției.
În 2009, CCR a argumentat că „acceptând teza susţinută de Consiliul Superior al Magistraturii s-ar ajunge la situaţia ca o instituţie care are drept rol garantarea independenţei justiţiei să stabilească şi să cenzureze chestiuni care ţin de gestionarea bugetului la nivel naţional, cu alte cuvinte ar realiza un control de oportunitate bugetară, ceea ce este inadmisibil”. (Decizia nr.901/2009 și Decizia nr.900/2020, paragrafele 71 și 72).
Adică CSM nu poate cenzura Guvernul privind politica bugetară.
Judecătorii spun că o lege precum legea pensiilor de serviciu ale magistraților nu are ca obiect de reglementare statutul magistraţilor, iar, în procedura de adoptare a acesteia, legiuitorul nu avea obligaţia constituţională sau legală de a solicita avizul CSM.
În concluzie, nu poate fi reţinută încălcarea art. 134 alin. (4) din Constituţie, așa cum au stabilit cei cinci judecători majoritari în luarea deciziei de pe 20 octombrie.
„Avizarea actelor normative de către Consiliul Superior al Magistraturii nu poate constitui o normă de referinţă de sine stătătoare în cadrul controlului de constituţionalitate, fiind de sorginte legală. Rezultă că nu există o obligație constituțională expresă a Guvernului de a solicita avizul CSM, ci una legală. Ca atare, nesolicitarea acestui aviz de natură legală al Consiliului Superior al Magistraturii poate constitui 53 o încălcare a art. 1 alin. (5) raportat la art. 133 alin. (1) din Constituție. Dar, în cazul de față, acest aviz a fost solicitat de Guvern. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale menționate”, spun cei patru judecători în opinia lor separată.
Potrivit chiar jurisprudenței Curții Constituționale, nu este obligatorie și obținerea unui aviz, iar procedura legislativă „nu poate fi obstrucționată de pasivitatea autorităților avizatoare”, spun aceștia cu referire evidentă la pasivitatea CSM care, după ce i-a fost solicitat avizul de către Guvern, a dat trei comunicate în care a criticat Guvernul și a anunțat convocarea adunărilor generale, nu a formulat însă și un răspuns solicitării Guvernului.
Cu privire la termenul de emitere a avizului, se constată că acesta se emite „în termen de 30 de zile de la sesizare”, dar că depășirea de către Consiliul Superior al Magistraturii a termenului de emitere a avizului nu afectează valabilitatea actului”, așa cum prevede art.33 alin.(2) din Legea nr.305/2022.
Opinia separată a celor patru judecători despre decizia celor cinci care a îngropat reforma pensiilor magistraților
„În dezacord cu decizia majoritară care a realizat un veritabil reviriment jurisprudențial fără a fi îndeplinite condițiile consacrate în jurisprudența Curții, considerăm că Guvernul nu are obligația constituțională de a aștepta avizul CSM dincolo de limita termenului prevăzut de art.33 alin.(2) din Legea nr.305/2022. În virtutea principiului colaborării loiale dintre autoritățile publice, se reține că în procedura de avizare a actelor normative autoritățile publice trebuie să conlucreze și nu să întârzie adoptarea acestora. Termenul de 30 de zile este stabilit de legiuitor și nu de constituant. El a fost adoptat mai ales în considerarea unor proiecte legislative complexe, precum codurile. El nu are și nu poate avea o semnificație dilatorie în contextul adoptării actelor normative, mai ales atunci când este utilizată o procedură reglementată la nivel constituțional cu termene scurte, precum cea a angajării răspunderii Guvernului prevăzută de art.114 din Constituție. Termenul de 30 de zile precizează obligația CSM de a emite cu celeritate respectivul aviz. Orice altă interpretare a semnificației juridice și, mai ales, constituționale, a acestui termen legal ar acorda autorităților avizatoare o putere implicită de decizie, neprevăzută de lege ori Constituție, efectul generat ducând la întârzierea procesului legislativ și, chiar, la limitarea competenței de legiferare a Parlamentului.”
Ei atrag atenția că, adesea, în procedura legislativă pot fi necesare și avize ale altor autorități publice, cum ar fi CSAT ori BNR, pentru care nici Constituția și nici legea nu au stabilit un termen înlăuntrul căruia să trebuiască a fi emise respectivele avize.
După logica celor cinci judecători majoritari care au condiționat aprobarea proiectului de reformă a pensiilor magistraților de avizul CSM ar însemna că „neobținerea unui astfel de aviz corelată cu o așa-zisă obligație a inițiatorului proiectului de lege de a nu legifera în lipsa avizului ar avea drept consecință juridică imposibilitatea finalizării procedurii legislative”, spun judecătorii cu opinie separată.
Nu Guvernul este obligat să aștepte 30 de zile pentru avizul CSM, ci CSM trebuie să-și dea avizul în cel mult 30 de zile
O astfel de logică a faptelor, atrag atenția cei patru judecători, „ar echivala cu transferarea competenței decizionale de la Parlament ori Guvern la autoritățile avizatoare”.
Pe de altă parte, spun cei patru judecători, termenul de 30 de zile nu are o relevanță constituțională, ci una pur legală care nu impune obligații Guvernului, ci doar CSM.
Consiliul Superior al Magistraturii este cel care trebuie să emită avizul în 30 de zile și să nu depășească termenul, ceea ce nu înseamnă și că Guvernul este obligat să aștepte 30 de zile.
Adică, faptul că legea prevede un termen pentru transmiterea avizului intră în sarcina avizatorului și nu a inițiatorului, a celui care cere avizul.
Mai mult, cei patru judecători spun că CSM nu avea voie să tărăgăneze emiterea unui aviz atâta vreme cât documentul pentru care trebuia să se exprime era unul condiționat de termene strânse, reglementate chiar prin Constituție.
„Faptul că nu a emis un aviz într-un termen rezonabil raportat la data sesizării sale și la complexitatea actului normativ ce trebuia avizat, în condițiile în care în discuție era o procedură de angajare a răspunderii Guvernului reglementată de Constituție cu termene imperative și scurte, nu face altceva decât să demonstreze că acest termen a fost folosit de CSM cu scop dilatoriu (de tărăgănare - n.r.), ceea ce nu este permis în procesul de avizare a actelor normative, proces cu caracter tehnic eminamente subsumat deciziei politice de a iniția ori de a adopta un act normativ de reglementare primară.”
„Autoritățile publice avizatoare nu pot să întârzie sau să împiedice derularea unei proceduri de natură constituțională și să opună Guvernului necesitatea curgerii întregului interval temporal în care trebuie să emită respectivul aviz pentru ca Guvernul să își poată angaja răspunderea în condițiile art.114 din Constituție”, spun judecătorii cu opinie separată.
De altfel, CSM nu a procedat la emiterea avizului nici ulterior depunerii legii la Parlament, deși în privința sa nu opera nicio împiedicare de a transmite acest 54 aviz, indiferent de propria apreciere asupra efectivității sau nu a opiniilor exprimate, spun cei patru.
Ei atrag atenția că scopul unui aviz consultativ nu este de a temporiza adoptarea unei legi ori ordonanțe a Guvernului și că avizatorul emitent al unui aviz consultativ „nu decide și nici nu poate împiedica autoritățile decidente, indiferent de soluțiile legislative pe care acestea doresc să le promoveze”.
Mai mult, ei spun că, CSM trebuia de fapt „să depună toată diligența în a oferi informații detaliate, corecte, cât mai complete și documentate, pentru a sprijini adoptarea unei legi de calitate, care să asigure securitatea juridică a cetățenilor”.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI
