La patru luni de la inundarea salinei Praid, afacerile din zonă s-au prăbușit și 40.000 de oameni nu au nici azi apă potabilă. Lipsesc soluțiile. Oamenii zonei nu știu cine e vinovat pentru dezastru, în timp ce la Guvern concluziile anchetei sunt blocate „pe circuitul de avizare”.

Standul de sare și produse derivate al lui Ioczo e exact lângă intrarea în Salina Praid, unde cândva stăteau oamenii la rând să aștepte autobuzul care îi ducea în subteran. Locul e acum pustiu. Într-o zi obișnuită, Ioczo numără clienții pe degete.

„Nu există termen de comparație, față de zilele când salina era deschisă”, spune bărbatul, care are și un atelier în care face produse din sare de Praid.

În plus, marfa pe care o avea într-un magazin din apropiere i-a fost în mare parte distrusă de un incendiu.

Focul a produs pagube temporare, însă cele care au venit în urma închiderii salinei sunt pe termen nelimitat. Când se gândește la tot ce s-a întâmplat, întreprinzătorul local spune că are un gust amar și consideră un „teatru” toate declarațiile oficialilor de după dezastru.

Peste drum de intrarea în salină, într-o zi obișnuită din septembrie, Laszlo Endre și băieții lui sunt singuri pe tersasa pensiunii lor cu restaurant, renumit în localitate și în zonă. Nu e mai nimeni nici în pensiune, nici la restraurant. Banii promiși de Ministerul Economiei, meniți să îi ajute să își păstreze personalul, măcar pentru câteva luni, nu au ajuns încă.

Peste 80 de firme proprietare de pensiuni și hoteluri au cerut aproape un milion de euro, prin schema de ajutor lansată de minister în luna iulie, după inundarea salinei. Teoretic, fiecare unitate de cazare poate primi până la 15% din cifra de afaceri din anul anterior – maximum 300.000 de euro – și are obligația să mențină angajații minim șase luni.

Ministerul Economiei ne-a transmis că cererile sunt în evaluare și că, după aprobarea listei finale, vor fi încheiate contractele de finanțare. Cel târziu până la 31 decembrie 2025. Plata banilor se poate întinde, ca timp, până pe 31 decembrie 2026.

Până atunci, multe afaceri din zonă pot fi deja în faliment, se plâng antreprenorii.

„Fără clienți, la ce taxe sunt de plătit, chiar și cele șase luni e greu să ne menținem cei 14 angajați; dacă obligația va fi de un an, cum s-a mai vehiculat, o să ajungem să aducem bani de acasă”, spun la unison cei trei.

Numărul clienților a scăzut deja cu circa 60% față de anul precedent, dar scăderea va fi și mai puternică, spune angajatul unei firme cu hotel și pensiune în Praid.

„A fost vară și efectul nu a fost maxim, mai era lume în tranzit, mai venea la un ștrand, dar începând din septembrie până la final de an, impactul va fi uriaș”, spune bărbatul.

Străzile deja semi-pustii la mijloc de septembrie îi dau dreptate.

La peste 80 de kilometri distanță, în Târnăveni, județul Mureș, Daniela își așteaptă copilul de la grădiniță. De patru luni, la tot ce îi gătește, folosește doar apă cumpărată.

„Și ouăle le fierb doar în apă cumpărată, la fel când gătesc ciorbă, chiar dacă folosesc circa zece litri de apă, inclusiv să spăl legumele și carnea”, povestește ea.

Din iunie, apa de la robinet nu mai e potabilă, din cauza salinității prea mari a râului Târnava Mică, după deversările de apă sărată de la Praid, prin pârâul Corund, care se varsă în Târnava.

La mijloc de iunie, salinitatea a atins praguri alarmante – 3 grame (3.000 de miligrame) într-un litru – de peste zece ori peste limita admisă, de 0,25 grame/ litru. În râu au fost identificate mulțimi de pești morți, stațiile de tratare a apei nu au mai făcut fața, iar apa a fost întreruptă complet.

Circa 40.000 de oameni din Târnăveni și comunele Băgaciu, Adămuș, Gănești, Fântânele și apoi Suplacu nu au mai avut apă nici de băut, nici apă pentru nevoie menajere sau ale animalelor.

„A fost foarte greu și enervant, îmi stocam apă în bidoane și de acolo foloseam și pentru duș și pentru orice altă nevoie”, își amintește Mircea, angajatul unei frizerii.

„A fost de neimaginat, fără apă în rețea, era final de an școlar, foarte cald afară, urma bacalaureatul, s-au oprit fabrici, nu mai vorbesc de HoReCa, unde erau programate evenimente”, spune primarul Sorin Megheșan.

În oraș au fost montate și sunt alimentate și în prezent recipiente de 1.000 de litri, de unde oamenii își pot lua apă.

Salinitatea s-a mai redus între timp, apa curge în rețea, dar nu este potabilă, întrucât pragul legal admis este depășit periodic. Abia recent,Primăria Târnăveni și operatorul de apă din județul Mureș au cumpărat trei stații de desalinizare, cu bani de la guvern. Vor deveni funcționale, în cel mai bun caz, abia la început de noiembrie.

Și prăbușirea turismulul local din Praid, și lipsa apei potabile la Târnăveni și comunele din jur sunt consecințele dezastrului de la Praid.

La patru luni de la acel moment, doar una dintre cele patru intervenții propuse a fost realizată, restul sunt încă blocate în expertize și analize.

Raportul Corpului de control al prim-ministrului, care ar fi trebuit să facă lumină și să stabilească cine e vinovat de dezastrul de la Praid nu e încă finalizat.

Mai mult decât vinovați, oamenii din Praid așteaptă soluții și o perspectivă legată de salină.

Subiectul a intrat însă într-un con de umbră.

La Praid, „sentimentul general e incertitudinea”, spune prefectul de Harghita, Sandor Petres.

Pasarea responsabilității continuă, la patru luni de la dezastru

În Praid, comună cu sub 7.000 de locuitori din județul Harghita, informațiile despre lucrări și mai ales perspectivele de deschidere sau nu a unei saline sunt puține.

„E un tabu ce s-a întâmplat, nimeni nu știe nimic”, spune Dan, acum pensionar, turist care bate anual drumul de la Timișoara la Praid. Venea și pentru o cură de salină, și pentru băile de la centrul wellness, unul din punctele de atracție.

Timp de aproape două luni, centrul a fost, de altfel, închis, fiind în apropierea zonei de unde au fost evacuate 50 de gospodării. E redeschis de la final de august „și e mult mai liber”, spune turistul.

În fața uneia dintre casele unde oamenii au fost evacuați, mai mulți bărbați stau la taclale cu un meseriaș. E îmbrăcat în salopetă și, pe cât e de destoinic, pe atât de revoltat de cum s-a lucrat în zonă. E necăjit că nu se mai lucrează și că localnicii nu au fost lăsați ei înșiși să izoleze corespunzător Corundul, după evenimentele din mai.

„Domnule, nimic nu s-a lucrat de treabă aici. Suntem oameni ai locului pricepuți, toți localnicii au sărit să ajute și săpam noi ce era nevoie, dar nu ne-au lăsat”, se plânge omul. Lângă el, ceilalți bărbați, s-au întors de o lună din pribegie, după ce au fost evacuați. „Ne-am descurcat cum am putut.”

Discuția are loc la doar câteva zeci de metri de grile de vărsare ale tuburilor corugate, care parcurg câteva sute de metri. Apa strânsă de acestea se deversează tot în Corund, ceea ce poate crea confuzie; rolul real este însă de a evita contactul apei cu craterele formate deasupra minelor vechi și pătrunderea în salină, cum s-a întâmplat la final de mai.

Amintim, în luna iunie, experți români și străini, reuniți la Praid, au convenit că este nevoie de patru tipuri de lucrări pentru prevenirea unor incidente viitoare:

• devierea pârâului Corund, prin tuburi corugate;
• betonarea albiei pârâului;
• devierea pârâului pe albia fosilă (istorică) în afara muntelui de sare;
• realizarea unor acumulări nepermanente în amonte.

De primele două proiecte este responsabil Salrom, iar de celelalte ar urma să se ocupe Apele Române. Până la final de septembrie, doar primul proiect – de instalarea a tuburilor corugate – a fost realizat.

Lucrarea a fost făcută de firma Partener Industrial Construct, un SRL specializat în lucrări ale clădirilor rezidențiale, cu șapte angajați, pe baza unui contract încheiat în 6 iunie.

Firma a făcut lucrări de urgență și la salina Salrom din Slănic, Prahova, iar conducerea companiei a justificat, încă din iunie, că este cea mai în măsură să facă și lucrările de la Praid.

A fost începută și pregătirea lucrărilor de betonare, însă acestea vor putea fi realizate doar după finalizarea unor expertize suplimentare. Motivul e că amplasamentul a fost modificat drastic, după toate intervențiile de urgență, spun reprezentanții Salrom, într-un răspuns transmis Europei Libere și semnat de directorul Dan Dobrea.

Pe șantier nu e, astfel, nimeni, ceea ce nu face decât să-i revolte și mai mult pe localnici.

„Cele două expertize privind zona instabilă sunt în curs de elaborare. Termenul de finalizare a expertizelor este luna octombrie, respectiv noiembrie 2025. Termenul de atribuire şi realizare a proiectării şi execuției lucrărilor va putea fi estimat în funcție de rezultatele expertizelor”, spune conducerea Salrom.

Despre saramura care persistă încă în salină, compania spune că evacuarea acesteia, cel puțin deocamdată, nu este posibilă, întrucât funcționează ca un baraj hidraulic și asigură stabilitatea zonei. Asta chiar dacă există infiltrații de apă dulce, cauzate de scurgere de apă meteorică, de pe versanți, în timpul ploilor, respectiv din unele izvoare subterane. Costurile de evacuare ar fi uriașe și ar crea impact negativ de mediu, adaugă Salrom.

Până acum, compania controlată de Ministerul Economiei a cheltuit circa 6,4 milioane de euro (32 de milioane de lei), fără TVA, pentru lucrările de urgență efectuate, în special montarea tuburilor corugate și începerea betonării. Costurile totale, cu proiectul betonării albiei inclus, vor fi de 10 milioane de euro.

Nu este clar însă cine și cum se va ocupa de lucrări.

Salrom a încredințat chiar înainte de inundarea salinei, în mai 2025, un contract în acest sens, de 1,9 milioane de euro (fără TVA), către două SRL-uri, ING Service și Total Proiect.

Acum, costurile au crescut, fiind necesare lucrări mai ample, astfel că ar putea fi organizată o nouă licitație. Surse din comunitate ne-au precizat că lucrurile trenează.

Partener Industrial SRL a fost în centrul unor controverse deoarece, cu excepția proiectului de la Slănic, nu a avut proiecte de anvergură. Mai mult, pe 11 iunie, când salinitatea Târnavei Mici – al cărei afluent este Corundul – a crescut brusc, președintele Consiliului Județean Harghita, Bíró Barna Botond, a reclamat că asta s-a întâmplat din cauza distrugerii de către firmă a pragurilor de liniștire montate pe pârâul Corund, care ar fi împiedicat scurgerea saramurii în pârâu și, de acolo, în Târnava Mică.

Salrom preciza atunci, pentru Europa Liberă, că constructorul nu a distrus pragurile, ci doar a creat o breșă în acestea, pentru a putea lucra la instalarea tuburilor corugate. Cert este că salinitatea care a explodat a creat un adevărat dezastru ecologic pe râul Târnava Mică, după cum a admis la acel moment Garda de Mediu Mureș, și a dus la sistarea apei, peste zece zile, pentru 40.000 de oameni din Târnăveni și cinci comune din zonă. Conform informațiilor noastre, incidentul din iunie face obiectul unui denunț penal.

Reprezentanții Administrației Naționale Apele Române (ANAR), ne-au transmis că, pe 13 iunie, instituția, împreună cu Poliția și alte organisme ale statului, au identificat pești morți în râul Târnava Mică, ca urmare a deversării saramurii de la Salina Praid.

ANAR a făcut un denunț penal la adresa poluatorului. De asemenea, a constatat salinitate foarte crescută pe pârâul Corund, fapt care ar fi fost cauzat de lucrări de „captare și tranzitare a cursului de apă de către Salrom”, mai exact de către firma contractată de aceasta. ANAR ne-a transmis că a aplicat și o amendă de 40.000 de lei pentru nerespectarea avizului de gospodărire a apelor și luarea măsurilor de limitare a poluării. În paralel, a aprobat deversări de apă dulce, din lacul de acumulare Bezid.

Publicația mureșeană Punctul.ro a relatat, pe 28 septembrie, că reprezentantul firmei contractate de Salrom pentru lucrările de urgență de la Praid ar fi fost percheziționat la domiciliu de forțele de ordine. Asta după ce, cu puțin timp înainte, postase pe un grup de WhatsAppp în care sunt toți factorii de decizie în problema Praid mai multe filmulețe în care acuza Salrom de lucrări necontrolate în interiorul minelor și care ar fi provocat fisurile prin care s-a infiltrat apa. Europa Liberă nu a putut obține, până la acest moment, detalii suplimentare.

Proiectele Apelor Române, în stand-by

De celelalte două proiecte, convenite la nivel de experți – devierea albiei Corundului pe albia sa istorică și realizarea unor acumulări neperpamenete în zona din amonte de salină – urma să se ocupe Administrația Națională a Apelor Române (ANAR).

Președintele Consiliului Județenea Harghita, Bíró Barna-Botond, a semnalat recent, că filiala din Mureș a instituției – Administrația Bazinală (ABA) Mureș a făcut un studiu de fezabilitate (SF) și chiar un proiect tehnic. Acesta ar fi fost modificat la nivel central de ANAR, afirmă șeful CJ Harghita. Unul din motive l-ar reprezenta costurile ridicate.

„Înțeleg că poate fi o problemă costul dar, dacă vrem să scăpăm de această amenințare pe viitor, trebuie făcut exact ce s-a convenit: devierea pârâului în afara muntelui de sare și barajul cu lac de acumulare temporar, în amonte”, spune șeful CJ Harghita.

Conducerea ANAR afirmă, într-un răspuns transmis Europei Libere, că studiul de fazabilitate și proiectul tehnic realizate de ABA Mureș (în fapt, de o firmă contractată de instituție) nu au fost modificate și urmează să fie aprobate în Comisia Tehnică de la nivel central. O decizie era programată pe 3 octombrie.

„Au fost prezentate mai multe scenarii, în care se prevăd una-două acumulări (în funcție de scenariu) în amonte de salină, dar și devierea râului în aval”, ne-a transmis ANAR. A admis că fondurile necesare investiției urmează să fie identificate.

Pe 17 septembrie, ministra Mediului, Diana Buzoianu, l-a demis pe fostul director al ANAR, Sorin Lucaci. Principalele motive au vizat faptul că ANAR a ratat atragerea a circa 300 de milioane de euro pentru realizarea de diguri și alte investiții, din PNRR.

Înainte de asta, la începutul lunii iulie, ministra anunțase că a inițiat procedura de demitere a directorului, în contextul dezastrului de la Praid, din cauza unor deficiențe care i-ar fi fost semnalate în note de constatare preliminare din raportul Corpului de Control al Prim-Ministrului. Procesul nu s-a concretizat însă în demiterea efectivă, fiind necesari parcurgerea unor pași legali, iar directorul avea dreptul la propria apărare, a precizat atunci ministrul.

Între timp, directorul Salrom, Dan Dobrea, își continuă mandatul la conducerea companiei de stat. Nu a fost inițiată vreo procedură de demitere, spun reprezentanții companiei. Ministrul Economiei, Radu Miruță, menționa la începutul lunii iulie, că a inițiat procedura de demitere a conducerii companiei, întrucât există un prejudiciu clar cauzat de închiderea salinei.

Între Salrom și Ministerul Economiei, acționarul majoritar al companiei, a izbucnit un adevărat război public, al declarațiilor. Asta după ce ministrul a reproșat conducerii unele cheltuieli în exces, inclusiv pentru activități de protocol, respectiv creșteri salariale.

Conducerea ministerului ne-a transmis că societatea a refuzat convocarea adunării generale a acționarilor, care să aprobe declanșarea tragerii la răspundere administrativă a Consiliului de Administrație (CA) și a directorului general după dezastrul de la Praid.

„În consecinţă, Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului şi Turismului a iniţiat acţiune în instanţă pentru convocarea adunării generale a acţionarilor Societății Naționale a Sării S.A., acţiune înregistrată la data de 01.09.2025”, ne-a transmis biroul de presă al ministerului.

Între timp, Salrom continuă să paseze responsabilitatea evenimentelor de la Praid spre Apele Române și, în premieră, și spre minister. Mai exact, încă din 2007, Guvernul României a inclus minele vechi de la Praid într-una din etapele programului de închidere și ecologizare a minelor din țară, etapă aprobată prin Hotărâre de Guvern, dar nu a fost întreprins niciun demers.

În anexa HG-ului amintit, minele vechi ale salinei Praid figurează într-adevăr în listă, cu un buget estimat, pentru închidere și ecologizare, de 5,3 milioane de lei.

„Noi nu am avut licențe de exploatare niciodată pe acele mine”, spune Salrom, care adaugă că, potrivit legilor în vigoare, ministerul este responsabil să își asigure bugetul pentru închiderea și ecologizarea obiectivelor respective. Europa Liberă a adresat Ministerului Economiei o solicitare suplimentară pe acest subiect, dar nu am primit încă un răspuns.

Reprezentanții Salrom mai afirmă că și-a îndeplinit atribuțiile de protejare a zăcământului și protecție a mediului și că este singura entitate care a investit din venituri proprii, în acest sens, între 2009-2024. A purtat o „corespondență vastă” cu Apele Române, pe tema lucrărilor necesare pentru oprirea infiltrațiilor.

Cu privire la acțiunile de prevenire a inundării salinei Praid, reprezentanții Apelor Române, mai exact Administrația Națională a Apelor Române (ANAR) spun, într-un răspuns transmis Europei Libere și semnat de noul director, Florin-Adrian Ghiță, că „având în vedere contexul și condițiile din perioada respectivă”, instituția și filiala ei din Mureș (ABa Mureș) „a acționat și a făcut tot ce se putea face în limita atribuțiilor și ale cadrului legal.”

Documentul care ar fi trebuit să aducă mai multă lumină în privința situației de la Praid este raportul Corpului de control al prim-ministrului. La început de iunie, toți miniștri prezenți la Praid l-au invocat ca demers lămuritor pentru cine și pentru ce este responsabil.

La patru luni de la inundarea salinei, biroul de comunicare al Guvernului ne-a transmis, pe 27 septembrie, că documentul „se află pe circuitul de avizare.” Ne-a mai precizat că activitatea de control este considerată finalizată „la data aprobării raportului de control de către șeful Corpului de control” și că concluziile vor fi postate – în limita respectării datelor cu caracter personal – pe site-ul Executivului.

Ministerul Economiei a citat, totuși, câteva prejudicii care pot fi estimate, conform unei note de constatare, fără a vorbi însă și de responsabilități. Prejudiciile constatate se referă la;

• zăcământul de sare afectat ireversibil și redevențele pe care statul nu le mai încasează ca urmare a exploatării;
• afectarea apelor din aval de salină, lucrările necesare pentru asigurarea apei în parametrii normali și costurile implicate de asigurarea apei prin metode alternative
• veniturile nerealizate la nivelul întreprinderilor publice.

Biroul de Presă al Ministerului a mai menționat că raportul Corpului de Control este confidențial, neputând fi public decât cu aprobarea secretarului de stat - șef al Corpului de Control.

În ciuda tensiunilor dintre Salrom și Ministerul Economiei și Apele Române, spune că drept urmare a situației generate de dezastrul natural de la Praid, împreună cu aceste instituții și altele, va iniția o strategie pe termen lung (20-25 de ani) care să prevină prin intervenții concrete incidente similare în domeniul salinelor.

Târnăveni și alte cinci comune, sub efectul dezastrului de la 80 de kilometri

Între timp, consecințele dezastrului de la Praid se resimt și astăzi, la peste 80 de kilometri distanță, mai exact în municipiul Târnveni.

Salinitatea Târnavei Mici – de unde provine apa cu care sunt alimentați, după tratarea în stații dedicate, localnicii – a crescut încă de după inundarea salinei, iar la mijloc de iunie, timp de peste zece zile, a explodat. Motiv pentru care alimentarea cu apă a fost sistată complet. La fel s-a întâmplat și în alte patru comune – Băgaciu, Gănești, Adămuș și Fântânele.

Între timp, apa a fost repornită în rețea, dar nu este potabilă, întrucât limitele considerate normale – 0,25 de grame per litru – sunt depășite periodic, mai ales în perioadele ploioase, chiar dacă la Praid nu s-a mai petrecut nimic în plus față de primăvară.

ANAR explică faptul că, în astfel de intervale, ploile spală practic rocile de sare din versanții saliferi din zona Praid-Sovata și vechea albie a Corundului. Salinitatea crește astfel atât în Corund, cât și în Târnava Mică, în care se varsă.

În prezent, oamenii se alimentează cu apă potabilă fie din magazine, fie de la izvoare sau de la recipientele de mari dimensiuni amplasate în mai multe puncte din oraș.

Ludovic tocmai descarcă mai multe bidoane mari, de zece litri, din mașină, pentru a le umple de la un astfel de recipient.

„Nu consum, domnule, din rețea, nu vreau să mă îmbolnăvesc”, spune el.

„Aduc apă cu cisterna, iar noi venim și umblăm toată ziua cu bidonul după noi”, adaugă un alt bărbat, venit și el pentru „alimentare.”

E la fel de categoric când vine vorba de consumul apei pentru băut și chiar pentru gătit. La fel de vehemenți sunt și alți numeroși localnici cu care am discutat. Cei în vârstă sau mamele de copii mici spun că folosesc apa din rețea strict pentru nevoi menajare.

Primarul Sorin Megheșan spune că salinitatea ușor crescută – 0,35 de grame/ litru – nu este de speriat, câtă vreme „în SUA de exemplu, nivel admis e 0,5 grame per litru.”

Oficial, apa e nepotabilă, iar starea de alertă a fost prelungită tocmai din acest motiv, succesiv, încă din 2 iunie.

Ce e mai greu a trecut, spune el, mai exact, perioada când apa a fost sistată complet. Au fost 12 zile fără apă, spune.

„Au fost zile când pompierii au lucrat non-stop, pentru a asigura necesarul de apă către populație și agenți economici. Ne-au ajutat colegii din mai multe județe”, spune comandantul Detașamentului de Pompieri Târnăveni, căpitanul Adrian Chețan.

Pompierii duc și acum cisterne cu apă, la cerere – însă mai puține ca astă-vară. În rest, recipientele sunt umplute de operatorul de apă din județul Mureș, Aquaserv.

Primarul admite că „dezastrul de la Praid se resimte și azi aici”, și acuză „incompetența și indolența”, care au dus la această situație.

Recent, primăria a anunțat că a cumpărat o stație de desalinizare, în valoare de 2,2 milioane de euro, fără TVA, bani de la guvern. Ar urma să fie operată de Aquaserv și să transforme din nou apa în una potabilă. Compania de apă a cumpărat, direct, alte două stații de desalinizare - pentru stațiile de tratare Fântânele și Suplacu - pentru restul localităților afectate, tot din bani guvernamentali.

Toate ar trebuie să devină funcționale până la final de octombrie.

Localnicii din Târnăveni speră că vor scăpa de problemă. „Dacă ne prinde iarna în situația asta, va fi jale, că apa din recipientele publice va îngheța”, spune Ludovic. Vasile, mecanic auto, este rezervat. „Până în decembrie, nicio șansă.”

De altfel, reprezentanții companiei de apă spun că stațiile de desalinizare sunt o soluție provizorie. Soluția pe termen lung este însă schimbarea sursei de alimentare cu apă, în loc de Târnava. Ministerul Mediului are o analiză în curs, după cum afirmă reprezentanții Aquaserv.

Am adresat mai multe întrebări ministerului pe această temă, dar nu am primit încă răspuns.

De altfel, în timpul documentării pe tema Praid, Europa Liberă s-a lovit de ezitări și răspunsuri evazive din partea unor instituții sau a ministere.

„E trist că la patru luni de la evenimentele de la Praid, nici statul nu pare foarte preocupat de problemă”, spune președintele CJ Harghita, Bíró Barna-Botond.

Instituția coordonează proiectul Visit Harghita și a pus pe roate o serie de concerte menite să anime atmosfera și să atragă turiști. Sunt și festivaluri, precum cel al sarmalelor, care mai aduc oameni, însă sporadic.

„Încercăm să facem tot ce putem, dar salina este foarte greu de înlocuit și efectul nu este doar pentru Praid, ci pentru toată zona, inclusiv Sovata (stațiune de la 10 kilometri distanță).”

Perspectivele sunt incerte.

Salrom spune că are în vedere două variante: deschiderea unei noi saline turistice, deasupra celei de exploatare inundate, și exploatarea provizorie a sării rezultate din proces; pe termen lung, speră să redeschisă o nouă exploatare, scop în care ar fi făcut cercetări preliminare.

Nimic nu e sigur.

Compania susține că a cerut - după inundarea salinei actuale - Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRMPSG), extinderea primetrului din licența minieră deținută, pentru o exploatare și zonă turistică nouă în masivul de sare, dar a fost refuzată. ANRMPSG i-ar fi transmis că poate accepta demersul doar după expirarea licenței actuale, în 2029.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI