România avea la 1 ianuarie 2025 o populație rezidentă de 19,036 milioane de locuitori, în scădere cu peste 31.000 de persone față de 1 ianuarie 2024, a transmis vineri Institului Național de Statistică (INS).
Datele, care analizează structura populației rezidente din România, se referă la cei care locuiesc efectiv în țară și nu la cei care figurează aici cu domiciliul dar nu stau neapărat aici. O parte semnificativă sunt români plecați în străinătate, dar care și-au păstrat buletinele de România.
Principala cauză a scăderii populației rezidente o reprezintă sporul natural negativ, adică decesele – cu peste 100.000 mai multe decât nașterile, în 2024, subliniază INS.
Cifrele Institutului de Statistică suprind și două tendințe la poli opuși.
Pe de o parte, România nu mai este o țară din care se emigrează (din care se pleacă) mai mut decât se imigrează (cei care se mută aici). Este al treilea an consecutiv cu această tendință, potrivit datelor analizate de Europa Liberă.
Pe de altă parte, procesul de îmbătrânire se adâncește. Mai exact, din totalul populației, 20,3% sunt locuitori cu vârsta de cel puțin 65 de ani. Față de acum aproximativ zece ani, sunt cu aproape 600.000 mai mulți vârstnici, la o populație totală cu aproape un milion de locutori mai mică, conform datelor oferite de baza Tempo Online, tot a INS.
Cum se explică migrația mai mică decât imigrația. Specialist: datele nu pot fi privite decât estimativ
Cifrele INS arată că în anul 2024 în România au imigrat - adică au venit - peste 288.000 de persoane și au emigrat - adică au plecat din România- sub 230.000 de persoane.
Sunt cu circa 58.000 mai mulți imigranți, pentru al treilea an consecutiv.
În 2022 (cu date raportate la 1 ianuarie 2023), diferența era chiar mai mare, de circa 85.000.
Până atunci, numărul emigranților a fost constant mai mare decât cel al celor care și-au stabilit reședința în străinătate.
Datele INS se referă la migrația de lungă durată, adică include persoane care își stabilesc reședința într-o țară pentru cel puțin 12 luni.
Chiar dacă la o primă interpretare surplusul de imigranți s-ar putea traduce ca români care s-au întors în țară, numărul imigranților se referă cu precădre la cetățeni străini, în special din Asia de Sud-Est, veniți la muncă în România, potrivit unor reprezentanți ai INS.
Asta cu atât mai mult cu cât angajarea de muncitori străini din afara UE s-a formalizat, inclusiv din punct de vedere legal.
Datele pot include și români reveniți - pentru cel puțin 12 luni - însă nu predomină, conform acelorași surse.
Sociologul Remus Anghel, profesor la Școala Naţională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) și specialist în migrație, spune că este interpretarea mai apropiată de adevăr.
„Nu avem în mod real date despre migrația populației României în principal din două motive; primul este legat de faptul că avem o migrație în UE, așa-numita migrație lichidă, în care azi ești în Focșani, mâine în Italia, poimâine în Spania”, spune el.
„E foarte greu de prins această mișcare în date administrative și să ai o imagine în timp real în țară, sunt mai degrabă niște estimări”, adaugă Anghel.
„În al doilea rând”, precizează profesorul, „este vorba de datele legate de imigranți. Aici, teoretic, datele sunt ceva mai bune, dar nici aici nu știm exact câți vor să rămână în țară. Dacă vorbim de străini din spațiul asiatic – unii au prieteni în țări din vestul Europei și România este mai mult o poartă de intrare, prin contractul de muncă, dar după aceea vizează altă destinație.”
Contractele de muncă ale străinilor non-UE oferă, totuși, o imagine despre cei care stau efectiv în țară, întrucât nimeni nu încheie un contract de muncă fără ca angajatul să presteze, afirmă el.
Pe de altă parte, Remus Anghel vorbește și despre provocările pe care le poate aduce imigrația în creștere în România, pe fondul diferențelor culturale și al unor reticențe la nivel social.
Incidentele recente – livratorul din București lovit de un tânăr, scandalul de la o fabrică din nordul țării, între muncitori români și angajați asiatici – sunt exemple ilustrative, crede sociologul. „Din punct de vedere economic, demografic, în mod normal ar trebui să avem și mai mulți imigranți. În general, țările cu mulți imigranți sunt țări bogate, inclusiv prin prisma faptului că băștinații refuză să presteze anumite munci”, explică el.
Într-o astfel de situație se află și mulți dintre românii care muncesc în țările vestice, de la Germania, Spania sau Italia, subliniază el.
Pe de altă parte, admite că depășirea numărului emigranților din România de către cel al imigranților reflectă și faptul că plecările pe termen lung din țară s-au temperat.
„Principala cauză o reprezintă dinamica salarială a României. În Italia, de exemplu, salariile de acum față de cele din anii 2000 sunt poate sunt duble, dar în țară salariul minim a crescut și de aproape zece ori”, explică el.
Scăderea mai puțin accentuată este cea a migrației sezoniere a românilor - care, de altfel, nu este nici reflectată în datele INS. „E o variantă mai acceptabilă pentru mulți, întrucât nu vine cu toate costurile emoționale ale depărtării de familie; pleci trei luni și revii”, spune sociologul.
Amintește că în studiile sale sociologice pe eșantioane de români din țară, în timpul pandemiei, a constat că aproximativ 15% aveau experiența migrației.
Temperarea plecărilor românilor și plusul de imigranți nu au compensat însă sporul negativ al României, în 2024. Au fost în jur de 245.000 de decese, la mai puțin de 150.000 de nașteri.
Asta în timp ce în 1990 numărul nașterilor îl depășea cu aproape 70.000 pe cel al deceselor. Numărul deceselor a rămas mai puțin oscilant de-a lungul anilor, dar începând cu anii 2000 a devenit mai mare decât al nașterilor.
„Și aici sunt anumite inexactități, pentru că avem români din străinătate, poate cu situație destul de precară, care vin, nasc în România, acele nașteri sunt în străinătate, dar care după câteva luni pleacă din nou”, remarcă Anghel.
Procesul de îmbătrânire se adâncește
Datele INS valabile la 1 ianuarie 2025 și publicate pe 29 august surprind încă un fenomen: „procesul de îmbătrânire demografică s-a adâncit”, spune Institutul.
Ponderea populației de 65 de ani și peste această vârstă a ajuns la 20,3% din totalul celor peste 19 milioane de rezidenți ai României. E o creștere cu 0,3 procente față de datele de la 1 ianuarie 2024.
Sunt peste 3,86 milioane de români cu această vârstă. În 2003 erau cu circa 800.000 mai puțini, la o populație cu 2,6 milioane mai mare. Reprezentau sub 15% din populație.
Indicele de îmbătrânire demografică este și el în creștere accentuată: de la aproape 126 de persoane în vârstă de cel puțin 65 de ani la 100 de tineri sub 15 ani la 1 ianuarie 2024, el a crescut în 2025 la 130 de vârstnici la 100 de tineri.
De altfel, ponderea populației cu vârste între 0-14 ani a scăzut și ea, de la 15,9% la 1 ianuarie 2024, la 15,6% la 1 iaanuarie 2025. Raportul de dependență, care înregistrează numărul de persoane tinere și vârstnice în comprație cu populația adultă, este în stagnare: 56,1 vârstnici și tineri, la 100 de adulți.
Îmbătrânirea accentuată, fenomen existent și la nivel european, a fost discutat frecvent în spațiul public, dar nu este dublat de strategii concrete ale guvernanților pentru întinerirea populației.
În programul de guvernare al actualei coaliții, politicile de susținere a creșterii demografice sunt enunțate, însă nu sunt și însoțite de măsuri concrete. Mai mult, în primul pachet de măsuri fiscale adoptat de Guvern, a fost introdusă plata CASS și pentru indemnizațiile de creștere a copilului, văzută de unii dintre beneficiari, mai degrabă ca o măsură de descurajare a natalității.
Pe de altă parte, îmbătrânirea accentuată și scăderea natalității au o cauză - parțială cel puțin - tot în emigrația masivă, de până în urmă cu câțiva ani, explica sociologul Norbert Petrovici, de la UBB Cluj, în contextul unui articol dedicat Recensământului din 2021.
„A plecat foarte multă populație tânără”, puncta el.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
