„PJSC LUKOIL (denumită în continuare Societatea) anunță că a primit o ofertă din partea Gunvor Group Ltd. (denumită în continuare Cumpărător) pentru achiziționarea LUKOIL International GmbH (o filială deținută în totalitate de PJSC LUKOIL, care deține activele internaționale ale Grupului LUKOIL). Termenii cheie ai tranzacției au fost conveniți anterior de către părți”, scrie în comunicatul Lukoil de joi, 30 octombrie, la doar trei zile de când compania declarase că vinde activele internaționale.
Compania spune că a acceptat oferta și că nu va mai negocia cu alți potențiali cumpărători.
Pe 22 octombrie, Lukoil a fost adăugată, alături de o altă mare companie petrolieră rusească – Rosneft, pe lista de sancțiuni impusă de SUA și UK.
Lukoil are o perioadă de grație de o lună în care mai poate încheia tranzacții comerciale, inclusiv vânzarea de active, potrivit regulilor Office of Foreign Assets Control (OFAC) – agenție a Trezoreriei SUA care gestionează sancțiunile economice impuse de Statele Unite împotriva unor țări, companii sau persoane.
„Pot confirma informațiile prezentate de Lukoil, dar nu avem alte comentarii în acest moment”, scrie Seth Thomas Pietras, purtător de cuvânt al Gunvor, într-un e-mail către presa suedeză.
Cine e Gunvor Group LTD
Gunvor Group LTD este o companie internațională de trading de energie, înregistrată în Cipru și cu sediul operațional în Elveția, specializată în comerțul cu țiței, produse petroliere și gaze naturale.
Câteva detalii cheie:
🔸 Anul înființării - 2000;
🔸 Fondatori: Genadi Timcenko și Torbjørn T. Tornqvist;
🔸 Actuali acționari - 88,4% Torbjörn Törnqvist, restul acțiunilor sunt distribuite angajatilor;
🔸 Domeniu: Comerț internațional cu țiței, produse petroliere rafinate și gaze naturale. Gunvor cumpără și vinde petrol și produse derivate pe piețele globale, fiind unul dintre cei mai mari traderi independenți din lume.
Sursa: prezentarea companiei pe site-ul propriu
Timcenko, Gunvor, Putin și petrolul rusesc
În august 2008, Tribunalul de Arbitraj din Moscova respingea cererea depusă de Alexandr (Alexei) Navalnîi de a primi informații referitoare la trazacțiile companiei Rosneft cu traderul de petrol Gunvor. Tribunalul a considerat că aceste informații sunt secrete comerciale, scria la acel moment Reuters.
Navalnîi credea că mare parte a averii lui Vladimir Putin provenea din companii mari rusești în care acționari erau prieteni ai acestuia.
Într-un document din august 2008 al diplomației americane publicat de WikiLeaks, se menționează:
„Dintre companiile pe care Navalnîi le dă în judecată, una se remarcă prin secretomania sa — Surgutneftegaz. La fel ca în cazul Gunvor, există zvonuri că această companie ar fi una dintre sursele de avere nedeclarată ale lui Putin. Nimeni nu știe cine sunt beneficiarii finali ai companiei, aceasta fiind una dintre informațiile pe care Navalnîi a încercat, fără succes, să le obțină de la Surgutneftegaz. «Poți să crezi», ne-a spus el, «că nimeni nu știe cine deține a patra cea mai mare companie petrolieră din Rusia?»”
Compania la care făcea referire disidentul rus era Gunvor, fondată de Ghenadi Timcenko și Torbjørn T. Tornqvist.
Pe 19 ianuarie 2021, la două zile după ce Alexei Navalnîi, cel mai important opozant al lui Vladimir Putin, a fost arestat la întoarcerea sa la Moscova de la Berlin, acesta a publicat o investigație video cu numele „Palatul lui Putin. Istoria celei mai mari mite din lume”.
Navalnîi susținea că o proprietate opulentă din apropierea orașului Gelendzhik, aflat în regiunea Krasnodar din sudul Rusiei, a fost construită pentru președintele rus Vladimir Putin cu fonduri ilicite de 1,35 miliarde de dolari, furnizate de membri ai cercului său apropiat, și că Putin este adevăratul proprietar al palatului.
Navalnîi îl menționa și pe Ghenadi Timcenko, unul dintre apropiații lui Vladimir Putin, printre cei care finanțaseră construcția palatului și a unor podgorii.
Cei doi aveau legături din tinerețe, din Sankt Petersburg, și pasiuni comune - judo și hochei. Dar erau pasionați și de afacerile cu petrol. Tânărul politician Putin îl ajutase pe Timcenko să-și obțină prima licență de comercializare a țițeiului rusesc.
„Ghenadi Timcenko, un viitor miliardar, principalul comerciant de petrol rusesc și unul dintre cei mai faimoși «prieteni» ai lui Putin, transporta produse petroliere în străinătate. (...) Acesta a fost începutul afacerii sale extrem de profitabile pentru comerciantul de petrol Gunvor.
Când Putin a devenit președinte, patru dintre cele cinci mari companii petroliere din țara noastră își vindeau petrolul în străinătate indirect, prin intermediul lui Gunvor, un intermediar elvețian. Astfel, Timcenko a obținut profituri incredibile fără să facă nimic”, scria Navalnîi în 2021.
2014 - sancțiunile SUA îl scot pe Timcenko din Gunvor
Pe 19 martie 2014, Compania Gunvor și-a schimbat acționariatul. Ghenadi Timcenko și-a vândut partea de 43% din acțiuni partenerului de afaceri Torbjorn Törnqvist. Tranzacția a fost estimată la 1 miliard de dolari, scria The Moscow Times a doua zi.
O zi mai târziu, Departamentul Trezoreriei Americane îl includea pe Timcenko pe lista de 20 de oficiali și oligarhi ruși supuși sancțiunilor americane, activate după ce Moscova a anexat Peninsula Crimeea, în martie 2014.
Departamentul Trezoreriei din SUA susținea că Putin are „investiții” în Gunvor și ar putea avea acces la fondurile acesteia, acuzație pe care Gunvor a negat-o cu tărie.
„Activitățile lui Timcenko în sectorul energetic au fost direct legate de Putin. Putin are investiții în Gunvor și ar putea avea acces la fondurile Gunvor”, scrie în documentul guvernului SUA.
La momentul ieșirii lui Timcenko din Gunvor, compania era al patrulea cel mai mare comerciant de petrol din lume, gestionând zilnic 2,1 milioane de barili de petrol și produse petroliere, conform Financial Times.
Activele sale variază de la rafinării de petrol în Belgia și Germania până la mine de cărbune în Montana (Statele Unite) și Africa de Sud.
Despre includerea lui Timcenko pe lista oligarhilor ruși sancționați de SUA a scris și Alexei Navalnîi.
„De-a lungul existenței lui Gunvor, s-a crezut că Putin deținea o participație secretă acolo; chiar și Departamentul Trezoreriei SUA a susținut oficial că Putin avea acces la fondurile lui Gunvor. Dar, timp de mulți ani, nu a fost clar cine deținea această participație. Și apoi a fost dezvăluită. Gunvor a avut de la bun început un acționar secret, Piotr Kolbin”, scria dizidentul rus.
Piotr Kolbin, un prieten din copilărie al lui Vladimir Putin, a trecut prin acționariatul Gunvor, ajungând să aibă 10% din acțiuni. În 2011 le-a vândut.
Într-o carte publicată în 2020 de cercetătoarea Catherine Belton, „Oamenii lui Putin. Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul”, Gunvor era descris ca un „paravan” prin care averile oligarhilor ruși și ale cercurilor apropiate lui Vladimir Putin au fost administrate discret în Occident.
Prin intermediul structurilor sale complexe și cu discreție extremă, Gunvor a facilitat transferul și gestionarea fondurilor rusești, inclusiv în conturi offshore din Liechtenstein, Monaco sau Insulele Virgine Britanice, susținea Belton.
Un rol-cheie în această schemă i-ar fi revenit lui Ghenadi Timcenko, considerat „custodele” fondurilor lui Putin. Articolul menționează că Timcenko deținea literalmente „valiza cu bani” a președintelui rus, controlând accesul la sumele uriașe gestionate prin Gunvor.
Cine e actualul proprietar al Gunvor?
Torbjørn T. Tornqvist și-a început cariera în anii 1970-1980, lucrând pentru o mare companie de petrol - British Petroleum (BP).
A părăsit BP în 1983 și s-a alăturat Scandinavian Trading, o companie de trading de petrol achiziționată cu câțiva ani înainte de AB Volvo, conform unei biografii de pe site-ul Gunvor.
Firma Scandinavian Trading, cunoscută sub numele STC, trecea în acel an prin pierderi speculative mari. Până în 1989, când a părăsit STC, operațiunile erau reduse.
Tornqvist a devenit director general al diviziei de petrol a Intermaritime Group Petrotrade, parte a imperiului energetic, bancar și de shipping al omului de afaceri elvețian Bruce Rappaport.
Torbjørn Tornqvist s-a asociat cu Timcenko în 1997, iar trei ani mai târziu au lansat oficial Gunvor, un nume care înseamnă „Vigilent în război” în vechea limbă scandinavă. Numele său, Tørbjorn, înseamnă „Ursul Tunetului”, scria în 2014, The Moscow Times.
Tornqvist a declarat de mai multe ori de-a lungul anilor în care era asociat cu Timcenko că Putin nu are nicio legătură cu afacerea lor.
În 2011, intervievat într-o emisiune TV, Törnqvist a negat categoric că succesul Gunvor s‑ar baza pe ajutor direct din partea Vladimir Putin sau a celor apropiaţi lui.
„Avem o poziție bună în Rusia astăzi, da. Avem o rețea bine dezvoltată în industria petrolieră. Faptul că ar exista o relație anormală în vreun fel – între Gunvor sau partenerul meu – și prim-ministru (Putin, n.red), este greșit. Aș ști asta”, spunea el.
Vladimir Putin a fost de două ori prim-ministrul Rusiei, între 1999-2000 și 2008-2012.
În 2015, compania și-a vândut aproape întregul portofoliu de active rusești, potrivit presei din Suedia, care citează un comunicat al companiei. Excepția este o participație minoritară la un terminal petrolier, Ust-Luga Oil Products Terminal, de la vest de Sankt Petersburg.
În 2019, compania a fost anchetată în Elveția pentru luare de mită în schimbul accesului la piețele petroliere africane, ceea ce a dus la o amendă de 94 milioane de franci elvețieni.
Afacerile companiei au continuat să crească și după plecarea lui Timcenko. Presa suedeză scria în 2022 și 2023 că firma a făcut profituri record.
După invazia Rusia în Ucraina, Tornqvist a condamnat acțiunea. Într-un comunicat trimis presei pe 4 martie 2022, Grupul Gunvor descria războiul din Ucraina drept „violență fără sens” îndreptată împotriva populației civile.
În același comunicat, Gunvor Group adaugă că sprijină și organizațiile de voluntariat care îi ajută pe cei afectați de criza umanitară rezultată în urma războiului. Dar și că își va reduce expunerea la petrolul rusesc.
„Gunvor are o expunere foarte limitată la comerțul cu Rusia. În 2020, cel mai recent an pentru care sunt disponibile cifre, doar 6% din comerțul nostru total a provenit din Rusia. În ceea ce privește cifra de afaceri, aceasta este mai mică de 3%”, a transmis compania.
Un an mai târziu, o investigație jurnalistică scotea la iveală contrariul. De la invazia din februarie 2022, Gunvor a ajutat Rusia să vândă peste 100 de milioane de barili de petrol și produse petroliere, ceea ce o face a doua cea mai mare companie occidentală care comercializează petrol rusesc, după compania Vitol.
În ciuda promisiunilor anterioare că nu va încheia noi acorduri cu Rusia, comerțul continuă, deși a scăzut recent.
Gunvor a comentat ultimele informații spunând că schimburile comerciale se desfășoară „în strictă conformitate cu toate sancțiunile economice internaționale aplicabile”, scria presa suedeză, pe baza datelor de la ONG-ul Global Witness.
Într-un răspuns oficial la aceste acuzații, compania Gunvor a anunțat, în octombrie 2023, că „nu a efectuat tranzacții cu produse petroliere rafinate de origine rusă de la 5 februarie 2023. Orice afirmații sau acuzații contrare sunt false”.
2024 n-a mai fost un an la fel de bun pentru companie. Grupul de tranzacționare a petrolului Gunvor, al cărui CEO și proprietar majoritar este același miliardar suedez Torbjörn Törnqvist, a raportat o scădere a profitului de 42%.
Gunvor a ținut să menționeze, din nou, în comunicatul din 30 octombrie, în care confirmă negocierile cu Lukoil, că „nu comercializează petrol rusesc”.
La sfârșitul lunii septembrie 2025, organizația Greenpeace a publicat un studiu care arată că Gunvor este unul dintre cei mai mari cumpărători de gaze naturale lichefiate rusești din UE.
În ce condiții se va face vânzarea
Principalele active ale Lukoil sunt în Rusia, după cum arată raportul financiar al companiei pe 2024.
Compania are, însă, și active internaționale extinse.
Operează în 30 de țări și are peste 5.000 de benzinării. Compania deține facilități de producție în trei țări CSI - Uzbekistan, Kazahstan și Turkmenistan.
De asemenea, operează două rafinării de petrol în Europa - Petrotel din România și Burgas din Bulgaria – și deține o participație de 45% într-o rafinărie din Olanda.
Cel mai important activ extern al Lukoil este participația de 75% într-un câmp petrolier din Irak.
Office of Foreign Assets Control (OFAC), agenția Trezoreriei SUA care gestionează sancțiunile economice impuse de Statele Unite, a emis o licență de wind down pentru Lukoil, după includerea companiei pe lista de sancțiuni.
Licență de wind down – o licență temporară de închidere/lichidare a operațiunilor emisă de OFAC pentru compania afectată de sancțiuni. Aceasta permite vânzarea activelor până la o dată limită.
Compania rusă are la dispoziție o perioadă limitată - până pe 21 noiembrie 2025 - în care:
- poate negocia și încheia vânzarea activelor sale internaționale,
- poate încasa bani din aceste vânzări,
- poate transfera controlul asupra activelor către cumpărători neafectați de sancțiuni.
Lukoil nu poate folosi pentru plăți bănci supuse sancțiunilor și nu poate implica Banca Centrală a Rusiei sau Ministerul de Finanțe rus în nicio operațiune financiară.
După expirarea termenului din 21 noiembrie 2025, orice tranzacție cu Lukoil ar fi ilegală pentru entitățile care trebuie să respecte legislația americană (bănci, parteneri comerciali, investitori etc.).
În comunicatul publicat pe 30 octombrie pe pagina de internet a companiei, prin care anunță că a primit o ofertă de cumpărare de la Gunvor, Lukoil menționează că „încheierea unui acord de tranzacție obligatoriu este supusă îndeplinirii condițiilor prealabile, inclusiv primirea de către Cumpărător a autorizației din partea Biroului pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) al Departamentului Trezoreriei SUA, precum și a altor licențe, permise și aprobări din alte țări, dacă este necesar”.
Comunicatul menționează că e posibil să fie nevoie de o prelungire a licenței de wind down până la finalizarea tranzacției.
O altă condiție specifică ce va trebui îndeplinită este cea privind vânzarea rafinăriei din Bulgaria. Parlamentul bulgar a modificat legislația, iar tranzacția va trebui să aibă avizul prealabil al Agenției de Securitate Națională (SANS) și al Consiliului de Miniștri.
Ce active are Lukoil în România
În România, Lukoil administrează, prin compania elvețiană Litasco SA, o rețea de 320 de benzinării, rafinăria Petrotel Lukoil și este partener cu RomGaz în perimetrul Trident de exploatare a gazelor din Marea Neagră.
Rafinăria Petrotel „merge în pierdere de mulți ani și are indicatori de performanță slabi”, a spus Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei, pentru Europa Liberă.
Rețeaua de benzinării, în schimb, e profitabilă, a mai declarat fostul ministru.
Nici exploatarea de gaz din Marea Neagră nu pare a fi o afacere bună. Un alt fost ministru al Energiei, Sebastian Burduja, a afirmat că, deși Romgaz are drept de preempțiune, nu ar trebui să preia și partea Lukoil.
„Acolo nu sunt rezerve confirmate, sunt doar posibile. Sunt niște studii seismice făcute și înțeleg că au făcut un foraj, dar n-au găsit nimic. E un grad mare de incertitudine.”
„Deci varianta de a prelua Romgaz tot Tridentul nu mi se pare fezabilă. Ei au deja o presiune mare pe proiectele lor Neptun Deep, Caragele, Iernut, preluare Azomureș”, a mai spus Burduja.
Ce spune Ministerul Energiei
Joi seară, Ministerul Energiei a spus în legătură cu sancțiunile anunțate de Office of Foreign Assets Control în privința Lukoil că „este necesară analiza poziției pe care o va adopta Uniunea Europeană, având în vedere faptul că România aplică deja regimul de sancțiuni stabilit la nivel european și va acționa strict în acest cadru”.
„De asemenea, am luat act de comunicatul public al companiei Lukoil referitor la intenția de vânzare a activelor sale internaționale. Ca urmare a acestui anunț, va putea fi demarat un proces de evaluare a tranzacției în cadrul Comisiei pentru examinarea investițiilor străine directe (CEISD), conform legislației în vigoare”, se mai arată în comunicat.
„Vom putea exprima o poziție ulterioară doar după clarificarea completă a structurii acționariatului și a provenienței capitalului oricărui potențial investitor, pentru a garanta că tranzacția se desfășoară în deplină conformitate cu pachetele de sancțiuni adoptate și cu standardele de securitate economică ale României”, mai spune Ministerul Energiei.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
