Meditațiile. Perspectiva părinților

Ionuț (la cererea mamei, prenumele copilului este fictiv) este unul dintre cei 234 de boboci care, de acum o săptămână, sunt elevi ai Colegiului Național de Informatică Tudor Vianu din București.

Colegiul e pe locul doi în topul național al liceelor în 2025. Cea mai mică notă de admitere a fost 9,62 în acest an, notă obținută după evaluarea națională, care constă în două examene scrise, unul la matematică și altul la limba română. Media de admitere într-un liceu sau altul este media artimetică a notelor la cele două probe date în iunie.

Pe locul întâi în România, după ultima medie de admitere, e Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr, tot din București, unde au prins locuri doar elevi care au avut la evaluarea națională cel puțin media 9,62.

La profilul matematică-informatică, ultima medie de intrare de la Lazăr a fost 9,82, la fel ca la Colegiul Naţional Sfântul Sava, tot din Capitală.

Ionuț este unul dintre copiii cu o inteligență peste medie – el a urmat o școală gimnazială de top din București, iar în gimnaziu a fost olimpic național la materii care țin de profilul Real.

Mama lui a insistat, totuși, ca Ionuț să ia meditații.

În clasa a VIII_a, băiatul a făcut săptămânal pregătire în privat, atât la limba română, cât și la matematică.

Asta, în ciuda dificultății tot mai reduse a examenului de intrare la liceu.

Dar, spune mama adolescentului, meditațiile l-au ajutat să fie mai organizat și, mai ales, să se antreneze special pentru tipul de probleme de la evaluarea națională.

„A făcut meditații ca să fim siguri că intrăm aici, la Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu. A făcut meditații și la Matematică, deși nu trebuia să facă. Însă, pentru că el face probleme mai complicate decât se dau la evaluare, pe acestea le consideră ușoare și greșește la calcule.”

„La simulare (în clasa a VIII-a, Ministerul Educației și unele școli organizează simulări de evaluare națională, n.r.) a pus 20 și a fost 30 (la un rezultat, n.r.). Dacă la licee nu s-ar fi intrat cu medii de minim 9,60 – nouă, o astfel de medie ni s-a părut foarte mult – eu consider că nu trebuia să facem meditații. Dar am făcut de frică ca nu cumva să ajungem în altă parte”, spune mama lui Ionuț.

De fapt, familia voia ca Ionuț să intre la Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu.

De ce?

Pentru că, adaugă mama, a observat că mulți dintre olimpicii la matematică, fizică și informatică sunt elevi ai acestui colegiu.

„Exact pentru asta am vrut. Pentru mediul acesta. Eu nu vreau să facă doar matematică sau doar informatică, vreau să se descurce în viață, dar totuși să facă și matematică la un nivel superior, să fie sus”, spune ea.

Ionuț este genul de elev care nu se omoară cu învățatul mecanic și nici nu își făcea temele regulat la școală, mai povestește mama. În schimb, este pasionat de fizică. În ultimii ani, s-a obișnuit să urmărească online, pe platforme de învățare alternativă, diferiți profesori din afara școlii sau experți pasionați de fizică.

Așa a și ajuns să aibă rezultate foarte bune la etapa națională a Olimpiadei de fizică.

Când se uită în urmă, mama lui Ionuț crede că, dacă ar fi învățat doar la școală, băiatul ar fi intrat la liceul de top dorit și fără meditațiile pentru care a plătit, aproape un an, câte 280 de lei săptămânal, celor doi profesori angajați în privat.

Majoritatea copiilor din clasa lui Ionuț au făcut meditații în privat cel puțin un an.

„A fost o revelație”

Irina a făcut și ea meditații, în clasa a VIII-a, pentru evaluarea națională. Înainte de ultimul an de gimnaziu, Irina se pregătea suplimentar la un centru privat. Aici, părinții Irinei au plătit câte 900 de lei pe lună.

Fata este tot din București și, la începutul clasei a VIII-a, părinții au renunțat la centrul de pregătire și au dus-o la alți profesori de matematică și de română, pentru o evaluare amănunțită, individuală. Părinții spun că au constatat că fata avea materie de recuperat din timpul anilor de gimnaziu.

„A fost o revelație”, spune mama fetei, specializată în educație non-formală, despre primele discuții cu profesorii care au pregătit-o pe Irina.

„Ideea nu era de notă. Ideea era că nu știam ce anume nu știe copilul și nici copilul nu știa să zică ce nu știe. La centrul respectiv de pregătire, identificase că modul în care predă profesorul la clasă era diferit de modul în care predă profesorul la centrul de meditații, inclusiv în privința conținutului, deci avea informații eronate. Nu putea să aibă un reper, nu știa exact cum e corect, pentru că unul preda într-un fel, altul altfel, unul ceva, altul altceva, pe același subiect.”

Profesorii care au meditat-o pe fată în clasa a VIII-a au primit câte 150 de lei pentru fiecare ședință. Ședințele de pregătire erau săptămânale la început, iar înainte de examen s-a mai adăugat o oră.

Profesorii de la meditații nu le-au dat părinților Irinei chitanțe sau bonuri fiscale niciodată, spune mama fetei, care adaugă că mai toți colegii de clasă ai Irinei au făcut meditații în ultimul an de gimnaziu.

Meditațiile au ajutat-o însă pe Irina, spune acum, mama ei.

„Nu numai că dacă faci meditații îți crește nivelul de pregătire, dar îți dă încredere”, explică mama adolescentei.

Irina a luat puțin peste nota 8 la evaluarea națională, ceea ce i-a pus pe părinți în fața unei decizii importante: să o înscrie pe Irina la un liceu de stat, în care intră elevi cu medii asemănătoare, sau să părăsească sistemul public, de care nu fuseseră oricum mulțumiți pe deplin în primii ani de școală ai fetei?

„După ce a dat examenul, ne-am dat seama că, indiferent de rezultat, nemulțumirea noastră era acolo, era rădăcina problemei. Și dacă lua peste nouă și dacă lua 10 și intra la un liceu top, adică Sfântul Sava, Gheorghe Lazăr, am fi stat cu inima strânsă, că nu face față, pentru că este un ritm draconic acolo, impus oarecum.”

„Pentru că acolo intră acei copii cu notele acelea mari. Ar fi însemnat să se mențină tot timpul la nota 10, ceea ce, din punctul meu de vedere, este aberant, că nu ai cum să faci asta. Înseamnă că nu mai progresezi sau pur și simplu alergi să faci meditații tot liceul”, mai spune mama Irinei, care are un job care include și mentorat.

„Varianta cealaltă ar fi fost un liceu mediu”, continuă mama Irinei, unde „iarăși am fi stat oarecum cu grijă pentru că s-ar putea să fie substimulat copilul și, dacă ar fi fost substimulat, atunci ar fi fost și mai trist că nu și-ar fi putut atinge un potențial și ar fi bătut pasul pe loc.”

Mama fetei mai spune că „așa s-a întâmplat și în gimnaziu, când au fost ani întregi în care atenția profesorilor nu era cum ne așteptam. În anumite zile nu făceau ore, era un oarecare deziteres, notele nu reflectau nivelul”.

Până la urmă, familia a decis ca Irina să continue școala obligatorie la un liceu privat din București, unde părinții vor plăti lunar o taxă de aproximativ 500 de euro.

„Pentru un copil ca fiica mea, cu spirit creativ, care caută să aibă partener de învățare și de joacă și să aibă lucruri interesante de făcut, varianta cu privatul este cea mai bună, pentru că sunt copii puțini în clasă, în jur de 20, și fiecare profesor are timp de fiecare”, justifică mama Irinei.

Femeia are în CV nenumărate stagii de pregătire în domeniul dezvoltării personale și schimburi de experință în programe educaționale precum Erasmus. Lucrează de zeci de ani inclusiv cu adolescenți și cadre didactice.

A ajuns la concluzia că sistemul de învățământ preuniversitar, mai ales gimnaziul, este centrat pe evaluare, și nu pe învățare.

Educația se face unidirecțional, în defavoarea elevilor, copiii nu au parte de experiențe „memorabile de învățare”, iar predarea este afectată de birocrație și lipsa de colaborare între profesorii aceluiași elev, mai spune mama Irinei.

Sistemul preuniversitar are și plusuri, crede ea, iar principalul atu este că din el fac parte și profesori dedicați.

La o sută și ceva de kilometri în nordul Bucureștiului, într-un sat în care educația publică a însemnat mereu predare simultană (profesorii predau în aceeași oră unor elevi de clase diferite), o mamă își face calculele.

Doi dintre copiii ei au anul viitor examene, cel mic – evaluarea națională, cel mare – bacalaureat, și ambii ar avea nevoie de meditații, crede femeia.

Familia nu-și permite deocamdată să plătească profesori în privat.

Chiar și dacă ar avea bani pentru meditații, familia crede că nu ar găsi în sat cadre didactice care să-i fie meditatori măcar unuia dintre copii.

Piața albă a meditațiilor: 100 de milioane de euro. Pe cea neagră nu a evaluat-o nimeni

Un studiu al organizației neguvernamentale Salvați Copiii, publicat în martie 2025, arată că în România meditațiile sunt generalizate.

48% din cei 683 de părinți intervievați de experții organizației spun că plătesc meditații în privat pentru copiii lor. Interviurile au fost realizate în perioada septembrie - decembrie 2024.

Sunt aproximativ 2,9 milioane de elevi în România.

Liliana Bibac-Moșneguțu este coordonatoarea programului „Acces la educație pentru copiii din grupuri vulnerabile” al Organizației Salvați Copiii.

Ea spune că, față de sondajul anterior, din 2021, la cel de acum, procentul părinților care au declarat că își trimit copiii la meditații a crescut cu opt la sută.

„Deși nu toți respondenții apelează la meditații pentru copiii lor, atunci când apar, meditațiile reprezintă al doilea cost ca nivel mediu, atingând pragul de 6.234 lei de copil pe an școlar, mult peste nivelul mediu obținut la consultarea din februarie 2021 - 2.471 lei”, explică reprezentanta organizației Salvați Copiii.

Instituția neguvernamentală are grijă de aproximativ 15.000 de copii din București și 12 județe, cărora le asigură inclusiv pregătire educațională suplimentară.

Peste jumătate (58%) dintre părinții chestionați, afirmă Liliana Bibac-Moșneguțu, au spus că și-au dat copiii la meditații pentru a fi mai bine pregătiți la examene.

„Aici, 36% dintre părinți au spus că merg la meditații copiii pentru recuperarea materiei pe care nu reușesc să o parcurgă la clasă. Asta mi se pare grav. Și doar 32% dintre părinți au spus că trimit copiii la meditații pentru îmbunătățirea performanțelor deja atinse de elev”, completează coordonatoarea programului „Acces la educație pentru copiii din grupuri vulnerabile” al Organizației Salvați Copiii.

Potrivit legii, profesorii care fac meditații sunt obligați să declare activitatea la Registrul Comerțului și la Fisc, iar numărul cadrelor didactice înregistrate a crescut în ultimii ani.

Într-un răspuns solicitat de Europa Liberă, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) arată că, din 2021 și până în 2024, numărul persoanelor fizice care au declarat venituri din activități care pot fi încadrate în categoriile „meditații la limbi străine și alte materii” a crescut de la 7.900 acum patru ani la 12.450 anul trecut.

„Pentru anul 2024, impozitul aferent veniturilor activităților descrise de cele două coduri CAEN (8552 – Învățământ în domeniul cultural și 8559 – Alte tipuri de învățământ neclasificate în altă parte) este 18,31 milioane de lei”, explică ANAF.

În euro, aproximativ 3,6 milioane.

Pentru sumele încasate din meditațiile declarate, un cadru didactic plătește la stat un impozit de 10%, după ce se aplică diferite deduceri.

Un calcul realizat de site-ul Edupedu.ro arată că profesorii care dau meditații legal au încasat de la părinți, în 2024, 316 milioane de lei (63 de milioane de euro) – aproape dublu față de anul 2022.

Pe lângă profesorii care și-au declarat încasările din meditațiile făcute în privat, în România au apărut în ultimii ani sute de centre educaționale.

La cererea Europei Libere, Registrul Comerțului precizează că, numai între 1 ianuarie 2024 și 31 august 2025, în România au fost înregistrate aproape 5.600 de firme noi care au declarat la profil activități educaționale.

În paralel, în România a crescut și numărul instituțiilor private de educare și îngrijire a copiilor de tip before/after school.

Potrivit ANAF, în 2024, cifra de afaceri a celor 777 de firme private care au prestat activități de acest tip a fost de 176,75 milioane lei (35 de milioane de euro).

În medie, există așadar câte 19 after school-uri private în fiecare județ și în București.

Numai între 1 ianuarie 2024 și 31 august 2025, 280 de firme nou înmatriculate au declarat că au domeniul de activitate „Activități de îngrijire zilnică pentru copii”, explică Registrul Comerțului pentru Europa Liberă.

În astfel de after school-uri private, copiii – de obicei cei de școală primară – merg după orele de la școala de stat, care se termină cel târziu la prânz. În multe cazuri, copiii sunt supravegheați și își fac temele tot cu o învățătoare, ale lor sau alta, angajată între prânz și după amiază de firmele private.

Potrivit studiului realizat de Salvați Copiii, plata after school-ului reprezintă cel mai mare cost al părinților pentru educația unui copil: până la 6.700 de lei pe an. Dacă excludem vacanțele și zilele libere, rezultă un cost lunar mediu de aproximativ 850 de lei pentru un copil care merge la un after school privat.

Europa Liberă a întrebat Ministerul Educației, pe 29 august 2025, câte școli de stat asigură, din bani publici sau ai părinților, programe de tipul „Școala după școală". Nu am primit niciun răspuns.

Meditațiile. Perspectiva copiilor

Irina, despre care a povestit mama sa mai sus, spune că meditațiile au ajutat-o mult în condițiile în care la școala de stat la care a învățat, un gimnaziu din sectorul 1 din București, profesorii de matematică și de română nu i-au dat niciodată feedback individual, nici măcar în clasa a VIII-a.

„La școală, profesorii ne predau lecția. Ne arătau un video și, după aceea, ne lăsau în pace. În schimb, la meditații, profesorul ne explica foarte bine, astfel încât să înțelegem despre ce vorbim și ne dădea și teme, nu unele foarte grele, dar foarte consistente”, explică Irina.

Ea completează că profesorii de la școala de stat le dădeau teme elevilor, dar nu corectau individual ce scriau copiii, ci verificau doar dacă au scris „ceva pe caiet”.

Fetei i-a plăcut că profesorii angajați de părinți lucrau cu un grup mic, de cel mult trei sau patru copii.

„Așa am avut cum să vorbesc doar eu cu acel profesor. A fost mult mai ușor pentru profesori să-și dea seama la ce nivel este fiecare și cum ne poate ajuta mai bine”, adaugă adolescenta.

Clara este elevă în clasa a XII-a în Galați, la un liceu bine cotat. Spune că la chimie și la matematică face meditații încă din clasa a VII-a.

„La momentul acela, scopul era aprofundarea materiei de la clasă. Ulterior, orele de pregătire în privat au devenit mai mult sau mai puțin o obișnuință și, odată cu intrarea la liceu, m-am împiedicat și de profesori, la materii importante, care din păcate, nu reușesc să ne facă atenți”, mărturisește Clara.

Acum, adolescenta face meditații la toate cele trei materii la care dă bacalaureatul și admiterea la facultate: matematică, chimie și biologie.

Tânăra spune că cei mai mulți dintre colegii de clasă fac meditații în privat.

Clara face o precizare importantă: „Meditatiile au sens și fac bine atât timp cât profesorul este pe placul elevului, nu al părintelui, pentru cănu el stă două ore suplimentare cu acesta.”

Este exact ce subliniază și un cadru didactic consultat de Europa Liberă: „Dacă un elev din ziua de astăzi nu-l place pe profesorul din fața lui, pur și simplu nu va asimila informația”.

Meditațiile. Perspectiva profesorilor

Bogdan Baciu este managerul uneia dintre marile platforme (online) educaționale de pregătire suplimentară a elevilor. Este profesor de limba română, iar în cei 10 ani trecuți de la deschiderea centrului pe aici au trecut peste 10.000 de elevi.

Pe platforma de învățare care oferă cursuri online, testări și simulări de evaluări, tabere, se adună săptămânal elevi de clasa I până la liceeni de a X-a, din toate colțurile țării și din diaspora.

În 2024, cifra de afaceri a companiei care deține platforma a fost de aproape șapte ori mai mare decât în anul precedent. Peste 3,5 milioane de lei, față de 538.000 de lei în 2024. Profitul net al companiei a crescut și el de peste 2,5 ori într-un an.

Succesul platformei are mai multe ingrediente. Orele au loc online, profesorii care predau sunt cadre didactice cu reputație bună, discută deschis cu elevii, iar prețurile cursurilor nu depășesc câteva zeci de lei.

Bogdan Baciu nu este de acord că învățământul românesc s-a degradat. Ce s-a schimbat radical, spune el, sunt informațiile din programa impusă de Ministerul Educației: mai multe și mai complicate decât acum câteva zeci de ani.

„Dinamica învățământului a crescut foarte mult. Dacă stau să mă uit la matematicile pe care eu le-am învățat în clasa a treia, a patra, nu sunt aceleași cu matematicile de acum. Nu mai vorbesc de clasa a patra, la performanță, care pregătește copiii pentru colegii, la matematică logică.”

„Avem un băiețel la after school care își cumpără singur componente pentru calculator, își face singur calculator, trece în clasa a patra, îl pregătim pentru Colegiul Tudor Vianu. La vârsta lui, eu mă duceam trei luni de zile vara la țară, la mătușa mea în Bărăgan și băteam toate câmpurile și visam că mă fac inginer agronom și făceam minicăruțe cu rulmenți”, povestește Bogdan Baciu.

Conform organizației Salvați Copiii, 19% dintre copiii din clasele I-IV fac deja meditații.

Managerul Bogdan Baciu crede că procentul mare de copii care fac lecții în privat este și un efect al timpului limitat al părinților care oricum nu știu cum să ajute pedagogic copiii. Și atunci, dacă părintele e preocupat și atent la copil, îl duce la un cadru didactic pe care îl poate alege, în speranța că acel profesor îi va fi copilului și dascăl, și mentor.

„Dacă apare un dascăl pe care copilul îl vede cu alți ochi, dacă apare un dascăl pe care el și-l poate transforma într-un model, l-ai câștigat, intră și la Tudor Vianu, intră și la Facultatea de Automatică, face cinci facultăți pornind de la cel dascal”, spune profesorul Bogdan Baciu.

Mâna dreaptă a profesorului Bogdan Baciu și al doilea manager al platformei este fiul său, Cristi Baciu.

Filolog de meserie, Cristi Baciu spune că platforma pe care o gestionează alături de familie încearcă să rezolve două mari nevoi ale celor care și-au adus copiii aici.

În primul rând, să-i ajute să asimileze complet și corect informațiile teoretice impuse de programa școlară de stat. Apoi, adaugă managerul platformei educaționale, profesorii încearcă să-i ajute pe copii să deprindă abilități pe care școala de stat nu insistă, dar fără de care ei nu vor rezista mai târziu, pe piața muncii.

„În viitor, va fi nevoie de oameni care știu matematică și fizică, care știu să creeze arhitecturi și sisteme, care știu să facă o analiză corectă”, explică Cristi Baciu.

De aceea, felul în care profesorii le predau copiilor de nivel primar ține cont de logică, câtă vreme presiunea evaluării naționale nu există încă.

„La clasele I-IV, noi ne axăm pe probleme care dezvoltă competențe, cum să analizăm o cerință, cum rezolvi logic, structurat, lucruri care te ajută în viață. La clasele V – VIII, nu putem să facem ce ne-am dori, pentru că părinții cer să-i pregătim pe copii pentru evaluarea națională și vor note mari”, explică Cristi Baciu.

El crede că – cel puțin în capitală – lupta pentru note mari a devenit exagerată, unde părinții vor să-i vadă pe copii intrați la primele 4-5 licee din top, unde ultima medie de intrare este peste 9,50.

„Se bat pe acele licee pentru că percepția despre celelalte e proastă. Soluția este să crești nivelul tuturor liceelor, inspectoratul trebuie să crească încrederea în întreaga rețea școlară.”

Cristi Baciu spune că, dintr-un examen, evaluarea națională s-a transformat într-o cursă de „reziliență emoțională”.

Noua Lege a învățământului preuniversitar le va permite liceelor ca din 2027 să organizeze propriul examen de admitere pentru ocuparea a jumătate dintre locuri. Cealaltă jumătate se va ocupa în urma rezultatelor de la evaluarea națională.

Concurența între copii va și mai mare, iar presiunea va deveni uriașă asupra elevilor care vor cu orice preț să ajungă la astfel de colegii.

Se justifică o luptă atât de mare, în care pe aceste locuri se va intra, cel mai probabil, numai cu nota 10?

Bogdan Baciu dă ca exemplu cel mai bine clasat liceu din țară, Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr – directoarea lui, cadru didactic care predă limba română, lucrează inclusiv pentru platforma educațională manageriată de familia sa.

„Este o discuție vizavi de această presiune care maturizează copilul foarte foarte repede. (…) La Gheorghe Lazăr e un director vizionar care a reușit să implementeze pentru clasa a XII-a un altfel de învățământ”, explică profesorul Bogdan Baciu. „Altfel de învățământ” înseamnă că elevii din clasa a XII-a merg la școală după luna martie și până la bacalaureat doar trei zile pe săptămână, exclusiv pentru a se pregăti la materiile de examen. Celelalte materii se fac în sistem asincron, care presupune realizarea de proiecte și alte tipuri de teme acasă.

Bogdan Baciu continuă să explice atracția mare pentru Colegiul Național Gheorghe Lazăr din București, unde vin copii din țară: „Sunt programe educaționale diferite, avem un băiat din clasa a XI-a de la acest colegiu care este organizatorul unui show-ul cu automobile foarte scumpe. Deci ai posibilitatea să progresezi. Te duci la doamna director, și-i spui: «Nu vă supărați, vreau să fac un cerc de lectură cu literatura rusă din perioada interbelică!». Găsește sprijin. Deci aici, sunt aceste programe, această deschidere”, detaliază Bogdan Baciu.

Andreia Bodea conduce Colegiul Național I. L. Caragiale din București, unitate de învățământ unde ultima medie de intrare a fost anul acesta 9,17.

Profesoară de limba franceză, Andreia Bodea crede că meditațiile au ajuns și o modă. Ea însăși a avut elevi care au luat aproape nota 10 la bacalaureat fără o oră de meditații, făcând naveta de la zeci de kilometri, dar care nu au lipsit de la ore și au făcut tot ce le-au spus profesorii să facă.

Părinții plătesc meditații pentru că toți din jurul copilului lor fac așa ceva, plătesc chiar și când copilul lipsește de la ore, de la școală, dar plătesc și pentru că unele cadre didactice nu-și fac bine treaba, explică profesoara Andreia Bodea.

Iar intrarea la un liceu situat în topul școlilor nu înseamnă obligatoriu că acel elev admis este genial sau chiar foarte bun, completează directoarea Colegiului Național I. L. Caragiale din București.

„Să nu ne imaginăm că cei care intră la liceu sau la colegii cu medie peste 9,80 sunt niște mici genii! Nu! Sunt niște copii care au muncit și care au exersat mai mult decât alții în rezolvarea unui anumit tip de problemă și a unui anumit algoritm.”

„Vă dau un exemplu de subiect dat la intrarea la liceu acum mulți ani, în care copiii de 14 ani au avut de făcut paralele între poezia naturii la Coșbuc și la Alecsandri. Păi, dacă dați subiectul acesta acum, la copii de clasa a VIII-a, nu scriu nimic. Capacitatea de sinteză și de analiză este anulată complet”, continuă cadrul didactic.

Directoarea Colegiului Național I. L. Caragiale din București adaugă că structura examenului de intrare la liceu face, de fapt, rău copiilor.

„Intrarea la un astfel de liceu nici nu-mi spune că un copil este foarte bun la matematică, nici că este talentat și cu spirit critic la română. Acest examen, ca și bacalaureatul, a ajuns pur și simplu un examen de anduranță, de repetiție și de exercițiu la infinit și nu e bine. De aceea avem în clasele a IX-a niște situații anormale în care copiii întrați cu 9,90 iau la matematică nota 6. Pentru că ei nu sunt la matematică de 9,80, ei sunt pe acest tip de exercițiu de 9,80”, spune profesoara.

Meditațiile. Contribuția sistemului de stat

Constantin Lomaca este profesor de Științe și Teoria Cunoașterii la Școala Internațională Francofonă din Erlangen, Germania. Are o experiență didactică de peste 30 de ani, peste jumătate din ea în Australia.

La Sydney, Constantin Lomaca s-a specializat în programe educaționale internaționale.

Cadrul didactic este la curent și cu situația sistemului educațional public din România – el e consultant al organizației neguvernamentale Teach for Romania și al platformei de feedback educațional Teleskop.

El spune că meditațiile din România au ajuns o necesitate din cauza sistemului de stat prea încărcat în informații obligatoriu de predat și a numărului prea mare de materii din programă.

Pe de altă parte, profesorul Constantin Lomaca subliniază că în România orele de curs sunt mai scurte, iar vacanțele mai dese și mai lungi decât în alte țări.

De exemplu, din cauza crizei de spații noi și bine dotate, în multe școli din orase se învață în două schimburi, iar o oră de școală are de fapt 45, cel mult 50 de minute, în loc de 60, așa cum este în Germania.

„În România, nu e timp la clasă pentru ca un profesor să se ocupe individual, suficient, de fiecare, să acopere și materia și să se ocupe și de progresul copilului”, explică profesorul Lomaca.

Și adaugă: „Sunt cel puțin trei săptămâni diferență între lungimea anului școlar în România și în alte țări, la gimnaziu. În ani, asta contează când vine vorba de asimilarea de conținuturi. Diferențele se adună.”

„O altă mare problemă este că sunt foarte multe materii în România, mult mai multe decât oriunde am întâlnit eu. În Germania, sunt 10-12 materii maximum, alții au între 8 și 10 materii”.

În România, un elev de clasa a VII-a are 16 materii obligatorii, iar a 17, opțională, este Religia.

Multe materii înseamnă aglomerarea copilului, dar și a școlii, care nu-și permite din lipsă de spațiu să țină copiii la școală mai mult, pentru teme și educație non-formală.

Profesorul Constantin Lomaca spune că în multe alte țări dezvoltate, europene sau de pe alte continente, elevii minori au doar două cicluri școlare: primar și liceal.

În România, școala din sistemul preuniversitar are trei cicluri: primar, care începe de la clasa pregătitoare și se termină cu a IV-a, gimnazial (clasele V-VIII) și liceal (clasele IX - XII/XIII).

Sistemul românesc nu este de natură să ajute un copil, crede Constantin Lomaca: „Nu se fac schimbări majore pentru copil de două ori, să-i schimbi toți profesorii, tot. Eu am copii aici cărora le predau de la a șasea și mă întâlnesc cu ei și într-a zecea”.

Peste toate aceste probleme, înființarea în ultimii ani, de către Ministerul Educației, a celor două săptămâni de educație non formală pe an - „Săptămâna verde” și „Școala altfel", a redus din nou, timpul de predare cu alte zece zile, atrage atenția profesorul Constantin Lomaca.

Efectele încărcării copiilor asupra societății

Profesorul Constantin Lomaca spune că „bombardarea” copiilor români cu multă informație, zeci de materii în cei 13 ani de studiu, autoritate excesivă în clasă și meditații acasă îi va transforma pe minori în viitori adulți cu probleme de comportament.

„Am cunoștințe în Olanda, chiar unul dintre fiii mei e acolo și au colegi români. Tinerii români care ajung în Olanda la facultăți știu materie, dar nu știu să facă proiecte, nu știu să facă lucrurile la timp.”

„Pe de altă parte, la cei care nu ajung la facultăți, la majoritatea, la un moment dat, se observă și trauma. Uitați-vă pe stradă, se vede după cum se enervează lumea, în discuții, cu lipsă de logică. E mult mai frecvent (în România) decât în altă parte. Dacă s-a trăit într-un sistem în care s-a spus «Stai jos! Stai cu mâinile la spate!», așa crești și nu te simți în siguranță când ești liber, nu știi ce să faci”, explică profesorul.

Un sistem educațional public care împinge părinții să caute soluții alternative nu face decât să îi încarce și mai mult pe copii. Copii care oricum, în timpul liber, stau ore întregi cu ochii pe telefoane. Fac sport puțin și socializează puțin direct, fizic, cu alți copii.

Studiul organizației Salvați Copiii care arată că 48% dintre părinți plătesc meditații nu precizează dacă aceștia au copiii la școală în oraș sau la sat.

Directoarea Colegiului Național I. L. Caragiale din București, Andreia Bodea, crede însă că meditațiile se fac predominant în orașe. Astfel crește și inechitatea între copiii din urban și cei din rural. Ea însăși spune că „majoritatea colegilor mei, dacă nu chiar toți” fac meditații.

„Meditațiile costă, presupun niște eforturi financiare pe care nu toată lumea și le permite, din păcate. Aici se face diferența dintre urban și rural, mai ales ruralul mic. Diferența este foarte mare și pare a se adânci de la an la an, pentru că situația economică este cea care este. Coroborăm acest lucru și cu abandonul școlar, care în mod evident este mai mare în zona rurală”, explică profesoara Andreia Bodea.

România și-a asumat în 2021, odată cu adoptarea Planului Național de Redresare și Reziliență (program finanțat de Uniunea Europeană cu peste 28 de miliarde de euro) să construiască în sate consorții educaționale.

Investiția a trenat până ce a fost scoasă, în 2022, de pe lista investițiilor realizabile.

Coaliția de guvernare a decis recent, potrivit site-ului Edupedu, să renunțe, cel puțin pentru moment, la investiția majoră majoră menită să reducă inegalitatea între elevii din rural și cei din urban.

O altă măsură menită să țină copiii defavorizați la școală – dublarea numărului de copii care primesc prânzul la școală, de la 500.000 la un milion până în 2027, a fost amânată din lipsă de bani.

În 2024 și 2025 au fost incluși în programul social 522.000 de elevi, din cei 2,9 milioane din învățământul preuniversitar.

Abandonul școlar din România – peste 18% este record în Uniunea Europeană

Într-un interviu acordat Europei Libere, ministrul Educației, profesorul universitar Daniel David, spune că majorarea normei didactice cu două ore pentru cadrele didactice, începând cu acest an școlar, urmărește inclusiv reducerea pierderilor școlare la elevii din ciclul primar.

„Vom avea cele două ore pe săptămână în zona învățământului primar de învățământ remedial. Înseamnă că vei consolida competențele pe care le-ai transferat sau le-ai format, vei corecta situațiile acolo unde copiii n-au dobândit competențele pe care ți le-ai propus să le formezi. Vom corecta situația în care copiii nu știu să folosească aceste competențe în viața de zi cu zi, iar cei care vor dori vor dezvolta competențele și pentru performanță”, explică ministrul Educației.

Întrebat dacă există spații pentru efectuarea acestor ore în condițiile în care, în orașe, după elevii din primar, în clase intră elevii mai mari, ministrul Daniel David spune:

„Nu pot mereu să nu gândesc procese de învățământ normale, moderne, că mereu mi se spune nu am spațiu. Va trebui să căutăm spațiu pentru asta și va trebui să căutăm modalități de a le implementa, pentru că altfel ajungem în astfel de situații pe care le descrieți și dumneavoastră. Copiii ori nu dobândesc competențele – și atunci disperați, părinții apelează la meditații – sau dobândesc competențele, dar părinții doresc mai mult să fie și performanță, să fie și rezultat deosebit și iarăși trebuie să plătească pentru acest lucru. Și dincolo de învățământul primar vom avea și în învățământul gimnazial și învățământul liceal această logică”.

Altfel, spune ministrul Educației, meditațiile sunt normale într-o societate:

„Așa cum un economist poate să-și deschidă o firmă, un medic lucrează și la privat, dacă are și o activitate la stat, și profesorii au niște competențe și le pot exprima într-o manieră private. Însă trebuie să avem grijă ca aceste servicii să să respecte legea, să fie fiscalizate și să nu interfereze moral, etic cu activitățile din sistemul public”.

Legea le interzice cadrelor didactice să facă meditații în privat cu elevii cărora le predau și la școală.

Europa Liberă a întrebat Ministerul Educației la finalul lunii august câte cadre didactice au fost sancționate pentru că au încălcat această regulă. Nu am primit niciun răspuns.

Exemplul educației publice de bază din Olanda

Olanda este țara în care mii de părinți români și-au trimis copiii să studieze la facultate, mai ales după ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Ioana Chicet-Macoveiciuc, cunoscută scriitoare de literatură pentru copii și adolescenți, a emigrat în Olanda, în 2021, împreună cu soțul și cei trei copii.

Povestește pentru Europa Liberă că niciunul dintre copiii săi nu face ore suplimentare – nici în Olanda și nici în România.

„Nu au făcut nici la început, cât au învățat limba țării în care ne-am mutat acum patru ani. Am considerat că școala le oferă tot ce au nevoie și am observat că sistemul de meditații nu e foarte practicat la vârste mici. Au ajuns foate repede, în 18 luni, la un nivel foarte bun academic în școala publică, confirmat de testele naționale și testele școlii”, spune Ioana Chicet-Macoveiciuc.

Ea precizează că și în Olanda există companii de lecții suplimentare, după școală, denumite bijles, dar care „nu sunt foarte populare”.

Părinții apelează însă la ele „pentru matematică sau neerlandeză, când se apropie trecerea la nivelul secundar și se dau testele naționale, care sunt importante în stabilirea nivelului academic la care va merge copilul (care e decis de profesori și de rezultatele la aceste evaluări, nu de părinți)”, explică Ioana Chicet-Macoveiciuc.

Ea completează, la fel cum susține și profesorul din Germania, că „majoritatea părinților nu au așteptări ca copiii lor să urmeze școli înalte”.

„La școală, ne spun la fiecare început de an că noi creștem copii care să fie mulțumiți de viața lor, nu să fie toți medici și avocați”, completează mama celor trei copii care învață acum în Olanda.

Ioana Chicet-Macoveiciuc mai spune că, în afara școlii, copiii săi citesc în neerlandeză, discută cu părinții despre diverse teme care îi interesează, călătoresc, merg la muzee și socializează cu prietenii.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.