Își va schimba atitudinea V. Putin în urma ultimatumului de 50 de zile pe care l-a dat D. Trump? Analiștii spun că nu e sigur.

Președintele Statelor Unite nu a specificat dacă un armistițiu ar fi suficient sau se referă la un acord de pace cuprinzător. În orice caz, mai mulți analiști spun că este puțin probabil să se întâmple așa ceva. Iată motivele.

Obiective teritoriale

Obiectivele președintelui rus Vladimir Putin depășesc, în mod clar, cucerirea unei părți a Ucrainei. El a fost categoric când a spus că dorește să subjuge țara și să slăbească NATO și Occidentul, restabilind o parte din influența Moscovei din epoca sovietică asupra unor zone din Europa.

Însă un obiectiv pe termen scurt are legătură cu teritorii. Rusia ocupă acum aproximativ 20% din suprafața Ucrainei. Pe lângă Peninsula Crimeea, pe care Rusia o controlează din 2014, Putin susține oficial și în mod fals că regiunile continentale ucrainene Donețk, Luhansk, Zaporijie și Herson sunt acum rusești - inclusiv bucăți mari de pământ pe care Rusia nu le ocupă.

Rusia a declarat că o retragere completă a Ucrainei din aceste patru regiuni este o condiție prealabilă pentru orice acord de pace - o cerere pe care Kievul o consideră inacceptabilă. Și, deși analiștii spun că Putin ar putea face față oricărei reacții negative pe plan intern, la acceptarea unui pact de limitare a prezenței Rusiei pe teritoriul pe care îl deține în prezent, președintele Rusiei nu a dat niciun indiciu că ar putea face așa ceva.

Din contră: Rusia și-a menținut această solicitare în discursul său.

În teren, Federația a încercat să-și transforme cererea în realitate, insistând în special în regiunea Donețk și atacând orașul Pokrovsk, aflat în ruine.

Într-una dintre primele reacții ale Rusiei la remarcile lui Trump, parlamentarul aliniat Kremlinului, Konstantin Kosachyov, a declarat pe Telegram că „atât de multe se pot schimba pe câmpul de luptă în 50 de zile”.

Rusia ar putea încerca să-și intensifice ofensiva în următoarele săptămâni, insistând să avanseze nu doar în provinciile pe care le revendică, ci și în alte părți, cum ar fi regiunile Harkov și Sumy, la nord de Donețk. În iunie, Putin a lansat o amenințare voalată că va încerca să cucerească orașul Sumy.

Brigada 28 Mecanizată a Ucrainei se numără printre unitățile care apără Toretsk de încercările Rusiei de a cuceri orașul situat pe prima linie a frontului.

Totuși, există o limită în ceea ce se poate schimba în șase săptămâni pe câmpul de luptă. Câștigurile Rusiei au venit cu un cost masiv în ceea ce privește numărul de victime, care sunt estimate la aproape 1 milion de morți sau răniți de când Rusia a lansat invazia sa la scară largă în februarie 2022.

Rusia nu poate prelua controlul asupra părților rămase neocupate din cele patru regiuni până în septembrie - zone care includ capitalele Zaporijie și Herson. Acest lucru ar putea doar să-l ambiționeze pe Putin să-și asigure controlul asupra acestor teritorii măcar pe hârtie, înainte de orice acord.

„Pentru mine, este clar că Putin nu dorește niciun armistițiu, cel puțin nu până ce va obține controlul asupra tuturor regiunilor definite ca fiind rusești în versiunea sa a constituției”, a declarat Dmitri Gudkov, un fost parlamentar al opoziției în Parlamentul Rus, pentru Current Time, pe 16 iulie. „În esență, ar însemna capitularea Ucrainei”, spune el.

„Ultimatumurile sunt inacceptabile”

Donald Trump a încercat să intermedieze încetarea războiului din Ucraina de când a preluat președinția SUA, acum șase luni, în urma unei campanii electorale în care a spus că poate realiza acest lucru într-o zi sau două. Confruntat cu opoziția lui Putin, în special sub forma respingerii atent formulate a apelului SUA pentru un armistițiu de 30 de zile, Trump a folosit cuvinte dure la adresa lui Putin în ultimele săptămâni.

Însă avertismentul de 50 de zile, primul ultimatum pe care Trump l-a dat Kremlinului, e o formă de presiune pe care Putin, care a cerut ca alte țări să trateze Rusia ca pe un egal, ca parte formală a politicii sale externe, nu pare să o agreeze. Așadar, deși mulți din Occident au dorit ca Trump să-i adreseze cereri specifice lui Putin, nu este clar dacă un ultimatum crește sau scade șansele unui acord.

Putin nu a vorbit public despre remarcile lui Trump, iar purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dimitri Peskov, nu a spus nimic despre ele.

Adjunctul ministrului de Externe al Rusiei, Sergei Ryabkov, care supraveghează relațiile Moscovei cu SUA, a declarat pe 15 iulie, că „orice încercări de a face cereri, în special ultimatumuri, sunt inacceptabile pentru noi”.

„Dacă nu ne putem atinge obiectivele prin diplomație, atunci (n.r. războiul împotriva Ucrainei) va continua”, a spus Riabkov, prezentând cea mai apropiată poziție de până acum de o respingere oficială a apelului lui Trump pentru un acord în termen de 50 de zile - până la 1 sau 2 septembrie, în funcție de cum este numărat.

Jocul vinovățiilor

Kremlinul ar putea spera că schimbarea atitudinii lui Trump,â împotriva lui Putin din ultimele săptămâni nu este definitivă și că, dacă nu se ajunge la un acord în septembrie, pendulul se va întoarce, iar președintele SUA va da cel puțin o parte din vină pe Kiev.

O opinie predominantă în Rusia este că atenția actuală a lui Trump este „tranzitorie”, iar sprijinul sporit pentru Ucraina este „o manevră menită să crească presiunea asupra lui Putin și să testeze dacă această abordare dă rezultate”, a scris Tatyana Stanovaya, cercetător senior la Centrul Carnegie Rusia Eurasia, pe X.

Cei care susțin această opinie cred că atunci când „devine evident că o astfel de presiune este ineficientă, Trump ar putea reveni la o cale diplomatică, inclusiv exercitând presiuni asupra Ucrainei pentru a ajunge la un compromis”, a scris Stanovaya înainte de remarcile lui Trump.

Trump a dat vina în mare parte pe Ucraina în trecut. Dar în remarcile pe care le-a făcut pe 14 iulie, Trump a spus și ceva ce a trecut neobservat - a subliniat că speră ca eforturile pentru un acord în 50 de zile vor „avea un impact și asupra Ucrainei”.

„Vrem să ne asigurăm că Ucraina face ceea ce trebuie să facă”, a spus Trump. „S-ar putea simți încurajați și poate că nu vor [un acord] - aceasta este o situație foarte dificilă”, a adăugat președintele american.

„Încă nepregătiți pentru prim plan”

În orice caz, există cel puțin două motive pentru care amenințarea cu sancțiuni pare puțin probabil să-l împingă pe Putin mai aproape de un acord cu Ucraina pentru a opri sau a pune capăt războiului în acest moment.

Unul este că nu e clar cum ar funcționa măsurile pe care Trump le-a invocat - în principal, tarife sau sancțiuni asupra țărilor care cumpără petrol rusesc.

Anunțul lui Trump din 14 iulie a fost „lăudabil prin intenția sa de a lovi Rusia pe partea economică”, dar „nu este pregătit pentru detalii”, a declarat în cadrul podcastului Just Security, Daniel Fried, membru al think tank-ului Atlantic Council și arhitect al sancțiunilor americane împotriva Rusiei după ce aceasta a ocupat Crimeea în 2014.

De asemenea, nu este clar cât de bine ar funcționa sancțiunile dacă ar fi puse în aplicare, așa încât Kremlinul ar putea fi înclinat să-și asume riscurile.

„China și India sunt principalii beneficiari ai exporturilor de energie rusească, iar așteptarea că cele două țări îl vor presa pe Putin să încheie războiul în următoarele 50 de zile pare naivă”, a scris în revista Time, Michael McFaul, profesor de științe politice la Universitatea Stanford și ambasador al SUA în Rusia în perioada 2012-2014.

Celălalt motiv este că Rusia a rezistat până acum sancțiunilor occidentale, iar Kremlinul a făcut din acest lucru un motiv de mândrie. S-a folosit de asta inserând-o în narațiunea generală conform căreia Rusia - de fapt, agresorul într-un război neprovocat - duce o campanie defensivă într-o confruntare majoră cu Occidentul - și câștigă. În acest context, a părea că se înclină în fața amenințării tarifare este ceva ce Putin ar fi reticent să facă. Ar fi posibil numai dacă este absolut necesar.

„Două mari situații neprevăzute”

Același lucru ar putea fi valabil și pentru intensificarea livrărilor de arme pe care Trump le-a promis Ucrainei, aliații NATO plătind factura prin achiziționarea de sisteme de rachete de apărare aeriană Patriot și alte arme din Statele Unite sau prin trimiterea către Kiev a armelor pe care le-au primit deja.

Daniel Fried, fostul arhitect al sancțiunilor, a declarat că, dacă anunțurile lui Trump privind armele pentru Ucraina și presiunea economică asupra Rusiei sunt „cristalizate, clarificate și implementate”, acest lucru ar putea face o mare diferență în ceea ce privește războiul și calea către pace.

„Două mari probabilități: să punem armele în circulație și să le menținem în circulație și să cristalizăm opțiunile noastre politice pentru a lovi economia rusă. Facem ambele lucruri, iar Ucraina se află într-o poziție foarte diferită”, a spus el. „Dacă presupunerile lui Putin sau speranțele sale privind un eșec al conducerii SUA și abandonarea Ucrainei se dovedesc a fi false, atunci s-ar putea să fie nevoit să se obișnuiască cu asta” a explicat Daniel Fried.

Alți analiști sugerează că acest lucru nu se va întâmpla prea curând.

„Cred... va trebui să vedem Statele Unite demonstrând mult mai multă putere dacă vor fi cu adevărat capabile să-l aducă pe Putin la masa negocierilor într-un mod semnificativ”, a declarat expertul în Rusia, Mark Galeotti, în podcastul This Is Not A Drill.

„Putin nu va fi extras ușor din optimismul său față de război și crede că [Trump] are puține cărți de joc”, a scris Alexander Gabuev, directorul Centrului Carnegie Rusia Eurasia din Berlin, pe rețeaua X pe 14 iulie.

Încă din iarnă, „era clar că Vladimir Putin este convins de un lucru: timpul este de partea lui”, a scris Gabuev. „De aceea nu este interesat de un acord care nu este în termenii săi.”

Opinia predominantă în Rusia este că „niciuna dintre aceste evoluții nu va schimba strategia lui Putin de a constrânge Kievul să capituleze prin niciun mijloc disponibil”, a scris Tatyana Stanovaya, cercetătoare la Centrul Carnegie Rusia Eurasia.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.