La un moment dat, în timpul unei misiuni istovitoare de 110 zile în orașul ucrainean Torețk, distrus de război, Dmitro, soldat din Brigada Mecanizată Separată 100 a Ucrainei, a interceptat și a reușit să asculte comunicațiile radio dintre soldații ruși.
„Am auzit în repetate rânduri ordinele comandanților către trupele de asalt: «Nu lăsați pe nimeni viu»”, a povestit Dmitro, într-un interviu dat luna trecută în Kramatorsk, la aproximativ o oră de mers cu mașina spre nord-vest. Soldatul ucrainian a vorbit doar cu condiția de a fi prezentat numai cu prenumele.
„Luptele de aici au fost grele, după cum puteți înțelege”, a concluzionat el.
Pe măsură ce invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina se desfășoară în cea de-a patra vară consecutivă, unitățile asediate și epuizate ale Ucrainei, precum Brigada 100, continuă să fie încet-încet înfrânte de o armată mai mare: cu mai mulți oameni, mai multe arme, mai multă muniție și un Kremlin hotărât să forțeze capitularea Kievului.
Rusia a accelerat ritmul operațiunilor pe câmpul de luptă în ultimele săptămâni. Dacă aceasta constituie ofensiva de vară anticipată sau dacă acest efort urmează să aibă loc, este o întrebare deschisă.
În orice caz, se așteaptă ca Moscova să atingă în lunile următoare o piatră de hotar îngrozitoare: 1 milion de soldați uciși sau răniți. Aceasta este cu mult peste toate victimele suferite de Rusia și Uniunea Sovietică în toate conflictele de la al Doilea Război Mondial la un loc.
Ofensiva de vară încă nu a început, a declarat Ivan Torres, un maior în retragere al armatei americane, care este acum senior analyst în materie de forțe armate ruse pentru Rochan Consulting, un grup de cercetare polonez.
„Rușii sunt în tranziție în prezent către sezonul de campanie de vară; își consolidează câștigurile recente, și reconstituie forțele, aduc forțe de rezervă și echipamente, toate acestea în timp ce mențin în același timp presiunea și impulsul ofensiv”, explică el.
„Ceea ce își doresc [rușii] până la sfârșitul ofensivei de vară este să cucerească întreaga regiune Donețk. Au făcut progrese lente, dar cu rate ale victimelor foarte, foarte mari”, completează Rajan Menon, directorul Programului Grand Strategy de la Defense Priorities, un think tank din Washington.
Aceasta ar fi o imagine de ansamblu a invaziei Rusiei în Ucraina, la mai bine de 40 de luni de la începutul celui mai mare război terestru din Europa din 1945 încoace.
Sumî
Linia frontului, de-a lungul căreia Ucraina s-a străduit și a reușit să oprească forțele rusești, are acum 1.100 de kilometri.
De la sud spre nord, ea se întinde aproximativ de pe cursul inferior al râului Nipru, lângă orașul Herson din sud, vecin cu Odesa, cel mai vestic port ucrainean de la Marea Neagră, până la nord-est, lângă orașele Pokrovsk și Torețk, apoi spre nord până la Ceasîv Iar și Kupiansk, lângă regiunea de frontieră rusă Belgorod.
Dar la 300 de kilometri nord-vest de Kupiansk, trupele rusești se îndreaptă spre Sumî, un oraș care avea 255.000 de locuitori înainte de război.
Sumî se află pe o autostradă majoră care merge spre nord, până la granița cu Rusia și regiunea Kursk, pe care Ucraina a invadat-o în august anul trecut, punând Kremlinul în dificultate.
La sfârșitul lunii aprilie 2025 însă, trupele rusești, susținute de aproximativ 11.000 de nord-coreeni, au alungat ultimele unități ucrainene din Kursk și au recăpătat toată regiunea.
În ultimele săptămâni, comandanții ruși au lansat o ofensivă concentrată, la scară mică, dinspre nord, spre Sumî. Pe 3 iulie, forțele rusești se aflau la numai aproximativ 20 de kilometri în afara orașului.
Oficialii ruși au justificat atacul asupra orașului Sumî ca pe un efort de a crea „o zonă tampon adâncă” de-a lungul frontierei.
Întrebat despre ofensivă în timpul unei conferințe de investiții de la Sankt Petersburg, la mijlocul lunii iunie, președintele Vladimir Putin abia dacă și-a voalat amenințarea.
„Nu avem obiectivul de a cuceri Sumî. Dar, în principiu, nu exclud acest lucru”, a spus el.
Câteva zile mai târziu, pe 26 iunie, comandantul suprem al Ucrainei a declarat că avansul rusesc asupra orașului Sumî a fost oprit.
„Pe baza rezultatelor din mai și iunie, putem spune că valul de tentative de «ofensivă de vară» lansate de inamic de pe teritoriul rus a fost înăbușit”, a declarat generalul Olexandr Sîrskii.
„Începând cu această săptămână, înaintarea trupelor rusești în zona de frontieră a regiunii Sumî a fost oprită, iar linia de contact în luptă a fost stabilizată”, a detaliat generalul.
Sumî „cere un efort de sprijin, deși trebuie să admitem că este un punct important”, a spus Torres de la Rochan Consulting din Polonia.
„Menține însă forțe ucrainene semnificative blocate într-o direcție operațională necritică, permițând în același timp rușilor să preia controlul asupra unei porțiuni esențiale de teren.”
Ceasîv Iar
Trupele rusești au înaintat în orașul Ceasîv Iar, situat în zona mai înaltă a regiunii Donețk, încă din primăvara anului 2024, după ce au cucerit orașul mai mare din zonă, Avdiivka, în luna februarie a aceluiași an.
Forțele ucrainene i-au ținut pe soldații ruși la distanță o mare parte din 2024, folosindu-se de un canal de irigații ca apărare naturală. Cu toate acestea, începând cu această săptămână, unitățile rusești ocupaseră deja aproximativ 90% din oraș, potrivit grupului de analiști DeepState.
În ultimele zile, forțele rusești au înaintat și spre Kostiantinivka dinspre sud, a declarat Viktor Kevlyuk, colonel în rezervă al armatei ucrainene și analist la Centrul pentru Strategii de Apărare, un think tank din Kiev.
„Situația este dificilă. Da, inamicul are progrese minime, dar nu poate obține nici măcar un succes tactic în zona Ceasîv Iar, ceea ce ar contribui la o străpungere”, a spus el într-un răspuns trimis pe e-mail, pentru Europa Liberă.
Dacă Ucraina ar pierde complet orașul Ceasîv Iar, forțele rusești ar avea un avantaj de înălțime pentru a amenința și bombarda Kostiantinivka, un oraș situat la sud-vest, un nod feroviar și de autostrăzi. Acest lucru ar pune în pericol liniile de aprovizionare ucrainene și ar amenința orașele Sloviansk și Kramatorsk, ambele fiind puncte de pregătire importante pentru forțele ucrainene.
„Problema ucraineană este o problemă de tip forță-spațiu; nu pot fi peste tot în același timp, iar rușii au intensificat masiv atacurile cu drone pe tot frontul de est”, a spus Menon, directorul think-thank-ului din Washington, contactat de Europa Liberă, din programul Grand Strategy de la Defense Priorities.
„Sunt activi în atât de multe zone, încât ucrainenii pur și simplu nu pot acoperi totul.”
Pokrovsk
La aproximativ 55 de kilometri sud-vest de orașul Ceasîv Iar se află Pokrovsk, un alt oraș de dimensiuni considerabile unde ucrainenii au construit elemente de apărare formidabile. Acest lucru a forțat trupele ruse să avanseze spre sud și vest, cucerind un drum secundar în satul Kotylne.
O autostradă mai mare, E50, merge spre vest de Pokrovsk spre orașul cheie Dnipro. Pierderea acestui drum ar pune în pericol Pokrovskul. Iar pierderea Pokrovskului ar pune în pericol o întreagă linie a frontului pentru Ucraina, o porțiune de orașe industriale și mine pe care experții o numesc „aglomerare”.
„Scopul principal al ofensivei de vară este ocuparea completă a regiunii Donețk, adică capturarea aglomerării Sloviansk-Kramatorsk”, a spus colonelul Kevlyuk, analist pentru Centrul pentru Strategii de Apărare de la Kiev.
„Dacă ar trebui să numesc două locuri care sunt atacate și pe care, dacă rușii le-ar lua, nu știu dacă ar schimba totul, dar ar fi o lovitură serioasă, acestea ar fi Pokrovsk și Kostiantinivka, deoarece Kostiantinivka lasă expusă acea extindere urbană vastă, de la Izium până la Kramatorsk”, explică Menon.
„Rușii sunt departe de a le putea cuceri”, a adăugat el însă „întrebarea este: cât timp va dura ofensiva? Mai e mult până când ofensiva de vară se prăbușește.”
În declarațiile sale din 28 iunie, Sîrskii, comandantul-șef al forțelor armate ale Ucrainei, a avertizat asupra unui efort rus concertat de a avansa la nord-est de Pokrovsk, spre orașul Dobropillea.
Între sărbători de 4 Iulie
Pe măsură ce invazia Rusiei în Ucraina s-a transformat într-un război de uzură, atât Kievul, cât și Moscova s-au grăbit să apeleze la noi tehnologii și noi tactici.
Totuși, în timp ce forțele rusești s-au bazat în mare măsură pe masa și puterea de foc pentru a-i epuiza pe ucraineni, Kievul a fost considerat de mulți experți ca fiind mai agil și mai inovator, în special în ceea ce privește dronele.
Între timp, proliferarea dronelor a schimbat tacticile de luptă de la utilizarea blindajului greu la unități de motociclete rapide pentru a copleși apărarea.
Pentru Rusia, aceasta este un simptom al propriilor sale eșecuri majore, a spus Menon. Au pierdut atât de multe tancuri și transportoare blindate în fața dronelor și artileriei ucrainene încât au renunțat la atacurile blindate de amploare și s-au orientat către motociclete și chiar către furgonete de pasageri neblindate.
Cu o populație mult mai mare și tactici de recrutare mai profitabile, comandanții ruși s-au putut baza pe tactici de „tocăniță”: atacuri frontale sângeroase de infanterie care duc la pierderi uriașe de vieți omenești, dar copleșesc apărarea ucraineană.
„Vorbim despre drone, atacuri cu motociclete, noi sisteme [de război electronic], [inteligență artificială] îmbunătățită a sistemelor de comandă și comunicații de pe câmpul de luptă și drone, dar toate acestea fac parte dintr-un sistem organic mai amplu, complexele de recunoaștere și atacuri cu foc”, a spus Torres, ofițer american în retragere, analist la Roche Consulting de la Varșovia.
„Aceste abordări de dominare a câmpului de luptă printr-un lanț rapid de ucideri, legat de senzori îmbunătățiți la sistemele de tragere, analiza informațiilor și executarea comenzilor, au făcut ca câmpul de luptă ucrainean să fie atât de mortal”, a spus el. „De aceea frontul s-a transformat într-un loc de uzură masivă.”
„Rusia are un avantaj în ceea ce privește personalul și echipamentul, poate păstra inițiativa și face progrese”, a adăugat el.
Și, în timp ce inovațiile Ucrainei în războiul cu drone au fost vizibile și lăudate, dificultățile sale legate de forța numerică și problemele în materie de recrutare au ieșit și ele în evidență.
În ciuda unei revizuiri a legilor de mobilizare și a reglementărilor privind serviciul militar, comandanții ucraineni încă se luptă să mențină multe unități complete - ca să nu mai vorbim de odihna și aprovizionarea lor.
„Există o criză semnificativă în recrutarea, mobilizarea, instruirea și alocarea echipamentelor în rândurile Forțelor Armate Ucrainene”, a declarat Torres.
„Dar chiar dacă toate aceste probleme ar fi soluționate, nu s-ar rezolva problema mai amplă a proastei gestionări frontului, a comenzii și controlului deficitare, a conducerii ineficiente și a unei structuri organizaționale extrem de inadecvate pentru ucraineni.”
„Timpul joacă împotriva ucrainenilor”, a avertizează el.
Toamna trecută, comandanții ucraineni au dat publicității planuri majore de restructurare a modului în care este organizată armata lor, trecând de la o structură de brigadă la o structură de corp de armată, mai mare.
„Au probleme foarte semnificative, dar pentru mine ceea ce este remarcabil este că au reușit să rămână în joc”, concluzionează Rajan Menon, directorul programului Grand Strategy de la Defense Priorities din Washington.
Yehor Lohinov, corespondent în proiectului Donbas.Realities al Serviciului Ucrainean RFE/RL, a relatat din orașul Kramatorsk. Senior Correspondent Mike Eckel a relatat de la Praga.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
