În expunerea de motive a proiectului lor, deputații neafiliați Radu Mihail și Monica Ionescu – soț și soție, ambii avocați – cer modificarea art. 202 din Codul Penal, care stabilește pedepsele pentru vătămarea fătului.
Mai exact:
- Alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins: „(1) Vătămarea fătului, în perioada sarcinii sau în timpul naşterii, prin orice mijloace ori procedee, care a împiedicat instalarea vieţii extrauterine, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani.”
- După alineatul (3) se introduce un nou alineat, alin. (3^1), cu următorul cuprins: „(3^1) Dispoziţiile privind pedeapsa prevăzută la alin. (3) se aplică și atunci când vătămarea fătului, săvârşită în timpul sarcinii, a avut ca urmare moartea acestuia, dacă aceasta a survenit după împlinirea vârstei de 14 săptămâni a sarcinii.”
Cei doi aleși, care au intrat în Parlament pe listele Partidului Oamenilor Tineri – formațiune politică de opoziție cu un discurs naționalist – spun că „situaţia actuală relevă lipsa unei corelări între normele Codului Penal şi legislaţia specială în materie sanitară”.
Totuși, scriu ei în expunerea de motive a proiectului, propunerea lor „nu modifică condiţiile în care avortul este legal şi nu introduce nicio sancţiune pentru întreruperea voluntară a sarcinii efectuată în condiţiile legii (până la 14 săptămâni sau ulterior, terapeutic, confom legii sănătăţii)”.
Deputații mai spun în proiect că, „femeia rămâne liberă să decidă în acest interval (n.r. 14 săptămâni), iar medicii rămân protejaţi când acţionează legal.”
„Infracţiunea nou configurată vizează exclusiv actele ilicite de terţi care afectează fătul fără voinţa mamei”.
Avocat: Efectul propunerii ar fi reducerea vârstei sarcinii până la care să poți să faci avort la cerere
Propunerea legislativă a deputaților Ionescu a fost înregistrată la Senat pe 16 septembrie și are șanse mici să devină lege, având în vedere criticile venite din partea partidelor majoritare din Parlament.
Chiar dacă proiectul nu modifică direct legislația penală privind avortul, zeci de organizații pentru drepturile femeii și unii avocați spun că, indirect, propunerea ar putea avea efecte și asupra dreptului femeii de a întrerupe o sarcină.
Avocata Cătălina Rădulescu spune pentru Europa Liberă că textul propus, care se referă la „vătămarea fătului”, este vag și imprevizibil.
„Noțiunea de «vătămare a fătului» nu este definită în Codul penal. Nu este clar ce acte intră în sfera incriminării: consumul de alcool/tutun? tratamente medicale? complicații obstetricale?”, se întreabă avocata.
Ea spune că și formula „împiedicarea instalării vieții extrauterine”, folosită de deputați, este ambiguă.
„Ce înseamnă, mai exact, «instalare»? Primele respirații? Activitatea cardiacă? Supraviețuirea câtorva ore?”, arată avocata.
Cătălina Rădulescu declară că un text penal trebuie să fie clar, precis și previzibil, astfel încât orice persoană să poată înțelege ce este interzis prin lege.
Avocata argumentează că prin modificările aduse s-ar încălca dreptul la viață privată și la autonomie reproductivă, prevăzute prin art. 26 și art. 22 din Constituție.
„Prin penalizarea «vătămării fătului» fără o delimitare clară între actele mamei și actele unei terțe persoane, norma riscă să sancționeze comportamente ale gravidei (de ex. alimentație, tratamente refuzate, efort fizic). Aceasta ar echivala cu o ingerință disproporționată a statului în viața privată și în autonomia reproductivă a femeii, contrară jurisprudenței Curții Constituționale și CEDO”, susține Rădulescu.
Avocata mai spune că propunerea creează confuzie și în privința aplicării articolului 201 din Codul Penal – referitor la avort.
„În România, avortul este legal până la 14 săptămâni. Textul nou face trimitere expresă la «moartea fătului după împlinirea vârstei de 14 săptămâni». Problema este că proiectul poate intra în conflict cu regimul deja existent al întreruperii cursului sarcinii, generând insecuritate juridică între situațiile permise de lege și cele incriminate”, a explicat avocata.
În opinia sa, propunerea legislativă încalcă și Constituția. Mai exact, articolele 53 și 34 – principiul proporționalității – care stabilește că o pedeapsă trebuie să fie pe măsura faptei – și dreptul la ocrotirea sănătății.
„Medicul care intervine într-o sarcină cu risc vital pentru mamă ar putea fi expus la răspundere penală pentru «vătămarea fătului», chiar dacă acționează pentru salvarea vieții gravidei. Aceasta ar putea descuraja actul medical și ar afecta dreptul la sănătate și integritatea corporală a femeii”, crede avocata.
Mai mult, spune ea, propunerea încalcă și normele CEDO.
„Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant că statele au o marjă de apreciere largă privind momentul de la care viața trebuie protejată. Dar nicio hotărâre nu a recunoscut fătului un drept absolut la viață, independent de drepturile femeii”, spune avocata
„Prin formularea propusă, se conferă fătului un statut penal aproape egal cu cel al unei persoane născute, ceea ce ar putea fi contrar balanței protecției între drepturile mamei și ale fătului”, continuă Rădulescu.
O altă avocată, Iustina Ionescu, specializată în drepturile omului, spune pentru Europa Liberă că „efectul acestei propuneri de modificare a Codului Penal este ca avortul pe motive medicale sau pentru a salva viața femei după 14 săptămâni să fie complet scos în afara legii”.
„Putem ajunge în situația în care să se aleagă să nu se facă avort, deși viața femeii este pusă în pericol. Conform art. 201, alin. 6 din Codul Penal, avortul terapeutic – pe motive medicale – poate fi efectuat până la 24 de săptămâni”, susține Iustina Ionescu.
După ce a analizat proiectul propus, Iustina Ionescu spune că la alin. 1 de la art. 202 se adaugă următoarea prevedere: „...în timpul sarcinii sau la naștere orice fel de manevră care previne instalarea vieții extra-uterine”.
„Despre ce «manevre» vorbim aici? Inclusiv avortul asupra unui făt. Ce înseamnă «făt»? Conform definiției științifice, după opt săptămâni de sarcină. Prin urmare, orice fel de «manevră» asupra femeii care după opt săptămâni de sarcină duce la pierderea sarcinii, adică avort după opt săptămâni, ar fi interzisă prin lege de această propunere de modificare”, susține avocata Iustina Ionescu.
Avocata în drepturile omului arată că, practic, efectul acestei propuneri de lege este reducerea vârstei sarcinii până la care să poți să faci avort la cerere în România.
„Nu până la 14 săptămâni, ci până la opt săptămâni, că de la opt săptămâni vorbim despre făt, până la opt săptămâni vorbim despre embrion”.
„Această propunere aduce o noutate completă în legislația românească și legislația europeană”, explică Iustina Ionescu.
„Nu este recunoscută prin convenția europeană un așa-zis drept la viață al fătului, pentru că el nu este persoană atâta timp cât nu există independent de corpul femei însărcinate. Este ceva foarte scandalos ceea ce se propune, o surpriză care are implicații juridice foarte grave”, a mai spus Iustina Ionescu.
Zeci de organizații neguvernamentale semnalează pericolul modificărilor
Vineri, 35 de organizații guvernamentale, printre care Coaliția pentru Egalitate de Gen, Filia, și Asociația Moașelor din România au publicat un punct de vedere comun în care atrag atenția asupra capcanelor din proiectul de modificare a Codului Penal propus de cei doi deputați.
„Cadrul legislativ actual deja limitează și criminalizează accesul la avort și contravine standardelor internaționale de sănătate publică”, spun organizațiile.
ONG-urile argumentează că, în loc să corecteze aceste probleme și să extindă accesul la servicii medicale sigure pentru femei, proiectul ar putea duce la creșterea numărului de avorturi nesigure, ar putea incrimina persoanele care ajută o gravidă să facă avort sau chiar pe medicii care îl realizează.
Ce spun inițiatorii legii
Europa Liberă i-a contactat și pe cei doi deputați care au propus modificările la Codul Penal.
Monica Ionescu spune că a propus modificările după ce ea și soțul ei au întâlnit în practica lor profesională multe cazuri de femei gravide bătute de soții lor.
„Proiectul nu aduce niciun fel de incriminare mamei care alege să avordeze, ci doar completează Codul Penal – articolul 202, cu un singur detaliu. Dacă citește cineva textul actual al legii vede că este incriminată și la ora actuală vătămarea a fătului. Numai că legiuitorul la acea vreme a avut în vedere moartea copilului, adică de exemplu dacă vătămi copilul în timpul travaliului sau poate înainte de naștere și se naște copilul mort atunci răspunderea există. Numai că noi am avut în vedere femei însărcinate bătute de partenerii lor care au pierdut sarcina murindu-le copilul în pântec. Această situație nu este incriminată”, spune Monica Ionescu.
„Noi am simțit nevoia să adăugăm o completare pentru protecția fătului și dacă acesta moare. Eu sunt avocat și am analizat dintr-o perspectivă de protecție a femeii gravide, nicidecum să o incriminez. Nu m-am așteptat la așa ceva, să se interpreteze astfel. Oricine citește articolul 202 poate observa că el rămâne la fel”, completează deputata care a propus proiectul.
Avocata susține că proiectul se referă la pedepsirea celor violenți cu femeile gravide și care scapă doar cu o pedeapsă pentru infracțiunea de vătămare corporală, chiar dacă – urmare a faptei lor – fătul moare.
IICCMER face paralela cu Decretul 770 emis în 1966 de Nicolae Ceaușescu
Propunerea celor doi deputați a adus critici dure și din partea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
Într-un comunicat de presă, IICCMER arată că inițiativa deputaților „reactivează discursuri extremiste” care contestă dreptul femeilor la avort și pledează pentru reintroducerea unor reglementări restrictive.
„Există riscul ca astfel de inițiative să genereze un regres periculos în privința drepturilor fundamentale ale femeilor în România”, se arată în comunicat.
Institutul avertizează că o asemenea măsură amintește de Decretul 770 emis în 1966 de Nicolae Ceaușescu prin care a fost interzis avortul.
„Atunci, procedura a fost împinsă în clandestinitate, în condiții nesigure, iar consecințele au fost o adevărată tragedie umană. Nu sunt simple statistici, ci semnale dureroase ale suferinței și sacrificiului impus femeilor în numele unor ideologii politice”, mai arată institutul.
IICCMER consideră „profund imoral și îngrijorător” ca, într-o societate democratică, după 35 de ani de tranziție, să se revină la „legi antidemocratice” care ar încălca dreptul fundamental al femeilor de a decide asupra propriului corp și accesul acestora la servicii medicale sigure.
„România trebuie să rămână fidelă valorilor sale democratice și să apere drepturile fundamentale ale fiecărei cetățene”, potrivit comunicatului.
„Inițiativa de revenire la o abordare de tip comunist în domeniul sănătății reproductive reprezintă o retrogradare gravă pentru societatea românească”, a declarat Daniel Șandru, președintele executiv al IICCMER.
Deputata Monica Ionescu a trimis un drept la replică IICCMER prin care susține că „proiectul nu vizează femeia și nici actul medical legal, ci exclusiv agresorii terți care, prin violență, provoacă vătămarea sau moartea fătului. El vizează protecția femeilor însărcinate care sunt supuse agresivității”.
„În prezent, dacă o femeie însărcinată este lovită și, în urma violenței, copilul nenăscut își pierde viața, răspunderea penală există doar pentru fapta de violență asupra femeii, nu și pentru uciderea copilului”, se arată în dreptul la replică al deputatei.
Traumele trecutului comunist
Avortul a fost interzis în România în perioada comunistă. Româncele recurgeau la avort ca soluție ultimă în lipsa metodelor de contracepție care să le protejeze de o sarcină nedorită. Medicii care erau prinși că fac avort, erau băgați la închisoare. Cei care ajutau femeile, o făceau în condiții improprii – operau la lumina lumânării, pe mese improvizate, în case private sau în camere de hotel, riscând închisoarea și viața pacientei.
După Revoluție, primul decret dat de Frontul Salvării Naționale a fost chiar cel care permitea avortul. Astfel prin decretul nr. 1 din 26 decembrie 1989, româncele și-au recăpătat dreptul de a alege ce fac cu trupurile și viețile lor, dreptul de a alege dacă și când să aibă sau nu un copil.
Anul trecut, Europa Liberă a scris cu ce probleme se confruntă femeile care nu vor să ducă sarcina până la capăt.
Una din probleme era că în 13 județe nu se făceau avorturi la cerere, potrivit unei statistici de la Asociația Moașelor Independente.
De asemenea, 63% dintre spitalele de stat nu făceau avorturi la cerere, adică 111 spitale publice din cele 176 chestionate telefonic de membrele asociației au declarat că nu fac astfel de intervenții.
Cum este legiferat avortul în Europa
- Aproape toate țările europene permit avortul la cerere în primul trimestrul de sarcină.
- Câteva tări mențin legi restrictive, care interzic avortul în aproape toate circumstanțele: Andorra, Liechtenstein, Malta, Monaco și Polonia.
- Andorra nu permite deloc avortul.
- În Europa, avorturile la cerere sunt legale în: Albania, Armenia, Austria, Azerbaidjan, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia Republica, Danemarca, Estonia, Franța, Finlanda, Georgia, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Moldova, Muntenegru, Olanda, Macedonia de Nord, Norvegia, Portugalia, România, Federația Rusă, San Marino, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Turcia și Ucraina.
- Perioada de răzgândire. În 13 țări europene există o perioadă de timp obligatorie (5 zile) între data la care se solicită avortul și data la care are loc. Aceste țări sunt: Albania, Armenia, Belgia, Georgia, Germania, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Portugalia, Federația Rusă și Slovacia.
- În 12 țări europene, femeile care solicită avort trebuie să meargă la consiliere înainte de operație. Aceste țări sunt: Albania, Armenia, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Georgia, Germania, Ungaria, Italia, Lituania, Olanda, Federația Rusă și Slovacia.
Sursa: Centrul pentru Drepturi Reproductive
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
