De obicei, astfel de documente — în acest caz, un posibil al 18-lea set de măsuri restrictive, de la lansarea, în februarie 2022, a invaziei pe scară largă a Kremlinului în Ucraina — sunt furnizate la doar câteva zile după informări orale sau „spovedanii”, cum sunt numite la Bruxelles.
Documentele conțin detalii despre ceea ce ar putea viza Comisia.La rândul lor, statele-membre UE indică liniile roșii, adică ce sunt dispuse să accepte, deoarece toate sancțiunile necesită unanimitate.
Așadar, de ce întârzie lucrurile? Două chestiuni.
Numărul unu. Unele state-membre ale UE — inclusiv unele mai mari, precum Germania și Franța — au vrut să aștepte și să vadă cum decurg tratativele de pace de pe 2 iunie de la Istanbul între Rusia și Ucraina.
Mai mulți oficiali ai UE au declarat, sub protecția anonimatului, pentru Europa Liberă, că nu cred că Moscova este serioasă în privința unor progrese reale în negocierile cu Kievul și au vrut să vadă rezultatele întâlnirii.
Cu excepția faptului că s-a convenit să se facă schimb de mii de soldați morți sau grav răniți, cele două părți nu au făcut niciun progres în direcția încheierii celui mai lung și mai sângeros conflict din Europa de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace.
Apoi, mai sunt și Statele Unite.
Până acum, președintele Donald Trump s-a abținut să impună sancțiuni Moscovei, deși a amenințat de mai multe ori că o va face.
Motivul invocat este același ca și în cazul europenilor: dorește să ofere negocierilor dintre Rusia și Ucraina toate șansele posibile de reușită. Iar Bruxelles-ul este disperat să aibă sprijinul Washingtonului pentru orice nou pachet de sancțiuni.
Diplomații europeni spun că răsuflă ușurați că SUA nu au acceptat, cel puțin până acum, „un acord de pace pripit și prost” și că nu s-au retras complet din această chestiune, în ciuda amenințărilor anterioare.
Și, deși recunosc că sancțiunile nu mai sunt sincronizate ca în timpul administrației Biden, liderii UE sunt totuși dornici să coordoneze următorul pachet de măsuri pentru a-i maximiza impactul și mesajul.
Sancțiunile din partea Washingtonului ar putea, de asemenea, să convingă unele țări din UE, precum Ungaria – condusă de aliatul lui Trump, Viktor Orbán – să accepte un nou pachet, în ciuda îngrijorărilor exprimate privind eficiența acestora.
Așadar, ce ar conține cel de-al 18-lea pachet?
Diplomați UE familiarizați cu dosarul spun că un element anume ar necesita acordul SUA: reducerea plafonului de preț impus de G7 pentru petrolul rusesc la 45 de dolari.
Plafonul a rămas de ani buni la 60 de dolari, deși prețul petrolului a fost adesea sub acest nivel.
Ideea este ca liderii să fie de acord, în mod oficial, să reducă plafonul cel puțin la 50 de dolari când se vor întâlni la summitul G7 din Canada, între 15 și 17 iunie.
Miniștrii de Finanțe ai Grupului nu au reușit să ajungă la un acord în mai, deoarece Washingtonul s-a opus mișcării. Unii oficiali europeni au declarat pentru RFE/RL că ar putea exista în curând un progres în această privință.
La fel ca pachetul 17 al UE, adoptat pe 20 mai, noile măsuri includ introducerea pe lista neagră a mai multor persoane și țintirea „flotei din umbră” a Rusiei.
Referitor la acest ultim punct, UE a sancționat peste 300 de nave despre care se crede că sunt folosite de Moscova pentru a ocoli sancțiunile, în special pentru exportul de petrol.
Cum alte 600 de nave sunt suspectate a face parte din această flotă, scopul următorului pachet este să adauge cât mai multe dintre acestea, deși diplomații europeni admit că este dificil să găsească dovezi solide care să reziste într-o instanță și care să demonstreze că Kremlinul le finanțează.
Se așteaptă și mai multe interdicții de viză și înghețări de active, adăugarea a încă 100 de persoane și companii pe lista deja extinsă a celor sancționați, care are peste 2.400 de poziții.
Comisia Europeană ar putea, de asemenea:
- să propună reintroducerea unor persoane anterior eliminate de pe lista neagră;
- să impună sancțiuni diplomaților ruși aflați în diverse țări europene și suspectați că spionează în numele Moscovei;
- să includă sancțiuni pentru gazoductele Nordstream care leagă Rusia de Germania.
Deși în prezent nu curge gaz prin ele, Berlinul a indicat că dorește măsuri formale, deoarece în Germania au reapărut discuții despre o posibilă reluare a utilizării lor, în cazul în care relațiile cu Moscova se îmbunătățesc.
Mai există și ideile de a exclude peste 20 de bănci rusești din sistemul internațional de plăți SWIFT – deși majoritatea marilor bănci rusești au fost deja vizate; de a sancționa fondul rus de investiții străine directe; de a introduce restricții comerciale care să împiedice companiile europene să exporte componente industriale pe care Rusia le-ar putea folosi pentru a-și susține mașinăria de război.
Între timp, statele-membre ale UE trebuie să aștepte ca aceste propuneri să fie așezate pe hârtie de către Comisie.
Articol publicat inițial de rferl.org și tradus de Europa Liberă Moldova
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
