Deși termenul legal pentru formarea unui nou guvern se apropie de limita constituțională, negocierile între principalele partide – PSD, PNL, USR și UDMR – trenează de aproape trei săptămâni. Punctele de dispută rămân programul de guvernare și măsurile fiscale necesare pentru reducerea deficitului bugetar, aflat la un nivel record în Uniunea Europeană. România a terminat 2024 cu un deficit de 9,3% din Produsul Intern Brut (PIB).
Președintele Nicușor Dan a cerut partidelor să grăbească procesul de negociere pentru funcția de premier, a solicitat o schiță a programului de guvernare și să se ajungă la un consens privind numele viitorului premier.
Săptămâna aceasta ar trebui să fie dedicată audierii miniștrilor și votului de învestire în Parlament, însă surse politice spun că discuțiile sunt departe de un deznodământ.
Teoretic, Constituția prevede un termen de 45 de zile de interimat.
Cât durează interimatul funcției de premier
(1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.
(2) Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru.
(3) Dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern.
(4) Prevederile alineatului (3) se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.
SURSA: ARTICOLUL 107 - Constituția României
La acest moment, sunt vehiculate trei posibile nume de premier tehnocrat:
- Delia Velculescu- este o economistă cu o carieră de peste două decenii la Fondul Monetar Internațional (FMI). Ea a ocupat funcția de șefă a misiunii FMI în Grecia în perioada crizei datoriilor suverane, unde a supervizat programele de ajustare economică și reformele dure impuse guvernelor elene pentru stabilizarea economiei. De asemenea, a coordonat programe FMI în Slovenia și Cipru, iar în prezent conduce misiunea FMI în Africa de Sud. Informația legată de Velculescu a fost publicată de g4media.ro;
- Ionuț Dumitru -este fost președinte al Consiliului Fiscal, profesor de finanțe la Academia de Studii Economice din București și economist-șef la Raiffeisen Bank. Ionuț Dumitru a declarat vineri, pe 13 iunie, pentru Europa Liberă, că nu are încă un răspuns la propunere;
- Anca Dragu - a fost ministru al Finanțelor în guvernul tehnocrat condus de Dacian Cioloș, în perioada noiembrie 2015 – ianuarie 2017, și președintă a Senatului României, aleasă în 2020. Anca Dragu este acum guvernatoare a Băncii Naționale a Republicii Moldova.
Luni, a revenit în discuții numele lui Ilie Bolojan, președinte interimar al PNL, actual șef al Senatului, ca posibil premier politic.
Președintele Nicușor Dan a avut întrevederi cu reprezentanții sindicatelor în cursul dimineții de luni și cu cei ai partidelor spre după-amiază.
Pe lângă presiunea politică, România se confruntă și cu un calendar economic strict: până la 30 iunie, noul guvern trebuie să adopte și să transmită Comisiei Europene un pachet de măsuri pentru reducerea deficitului bugetar, pentru a evita suspendarea fondurilor europene. Liderii politici sunt conștienți că orice întârziere riscă să arunce țara într-o criză financiară și mai gravă.
În tot acest timp, guvernul Predoiu funcționează cu atribuții restrânse, având voie să gestioneze doar treburile curente ale administrației, fără a putea promova politici noi sau ordonanțe de urgență. Această limitare accentuează sentimentul de incertitudine, în condițiile în care marile decizii economice și politice sunt amânate.
Cu doar patru zile rămase până la expirarea mandatului interimar, presiunea asupra partidelor parlamentare este maximă.
Dacă nu se ajunge rapid la un acord și nu este învestit un nou guvern, România riscă să intre într-o zonă gri constituțională, cu posibile consecințe grave pentru stabilitatea politică și financiară a țării.
Cristian Pîrvulescu - În alte state, negocierile durează și un an
Politologul Cristian Pîrvulescu pune în context actuala criză politică din România, amintind că formarea unui guvern este un proces complex și adesea de durată, iar termenele scurte impuse de Constituția din 1990 nu reflectă realitățile politice moderne.
El oferă exemple din alte țări europene unde formarea guvernelor a durat mult mai mult: „În Belgia, formarea guvernului a durat aproape un an, în Olanda aproape un an, iar în Germania, deși se știau componența viitorului guvern și numele cancelarului, negocierile au durat trei-patru luni”.
Aceste exemple arată că negocierile politice sunt procese elaborate, care nu pot fi grăbite artificial fără riscuri.
Pîrvulescu explică că România are un regim în care rolul Parlamentului și al partidelor este esențial, iar președintele nu poate impune unilateral un guvern.
„Președintele trebuie să asigure stabilitate instituțională și să desemneze un guvern capabil să-și pună programul în aplicare, nu doar să numească un premier”, afirmă politologul. De aceea, interimatul guvernamental poate fi prelungit, iar un guvern interimar poate funcționa mai mult de 45 de zile, așa cum s-a întâmplat și în 2009, când guvernul Boc a stat interimar aproape trei luni.
Sergiu Mișcoiu - Legal, ar trebui numit un alt interimar dacă se ajunge la 45 de zile
Profesorul Sergiu Mișcoiu de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca explică complexitatea procesului de formare a unui guvern în România.
El subliniază că, deși termenul limită pentru desemnarea unui nou premier este 20 iunie, „lucrurile sunt extrem de complicate, fiindcă nu există consens nici privind programul de măsuri, nici privind componența guvernului”. Profesorul atrage atenția că toate forțele politice trebuie să ajungă la un compromis, chiar dacă acesta nu va fi perfect, pentru a evita o criză prelungită.
Referindu-se la posibilitatea prelungirii interimatului sau numirii unui nou premier interimar, Mișcoiu spune că „domnul Predoiu nu poate continua conform mecanismului instituțional” și că ar fi nevoie de o nouă desemnare de premier interimar, iar o prelungire a interimatului, chiar și cu un alt premier interimar, ar putea avea efecte negative asupra încrederii mediului economic și a societății în capacitatea României de a depăși actuala criză politică. Totuși, el consideră că „poate fi de preferat să avem o prelungire cu câteva zile sau o săptămână, decât să avem o numire pripită a unui candidat care să nu reușească să-și asigure o majoritate solidă”.
Profesorul Mișcoiu subliniază astfel importanța unui consens politic real și a unui program de guvernare solid, în detrimentul unor soluții rapide, dar instabile.
„Mai important decât cine este premierul interimar este să avem o majoritate corectă în jurul unui program clar, pentru a asigura stabilitatea pe termen mediu”, concluzionează el, evidențiind dificultățile inerente ale procesului politic românesc în contextul actual.
Precedentul Boc
Există un precedent în România – Guvernul Emil Boc 1 a fost demis prin moțiune de cenzură în data de 13 octombrie 2009, însă a continuat să funcționeze interimar până la investirea noului guvern. Perioada de interimat a durat aproximativ 70 de zile, din 13 octombrie până pe 23 decembrie 2009, când Guvernul Boc (2) a fost învestit oficial de Parlament.
Instalat în decembrie 2008, guvernul Boc 1 a traversat o perioadă dificilă, marcată de criza economică globală și tensiuni politice interne. Pentru a face față acestei situații, cabinetul său a adoptat măsuri controversate, precum introducerea unui impozit forfetar pentru firme și interzicerea cumulului pensiei cu salariul în sectorul public, decizii care au generat nemulțumiri largi în societate.
Conflictul major a izbucnit în 2009, când relațiile dintre Partidul Democrat-Liberal (PDL), condus de Boc, și Partidul Social Democrat (PSD) s-au deteriorat grav. În septembrie 2009, ministrul de Interne Dan Nica, membru PSD, a făcut declarații privind posibile fraude la alegerile prezidențiale, ceea ce a dus la revocarea sa de către Boc. Ca răspuns, PSD și-a retras toți miniștrii din guvern, iar Parlamentul a adoptat o moțiune de cenzură care a dus la demiterea guvernului Boc pe 13 octombrie 2009,
Guvernul Boc a fost investit oficial pe 23 decembrie 2009, după ce Parlamentul României i-a acordat votul de încredere cu 276 de voturi „pentru” și 135 „împotrivă”.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
