Rapsodia Română I a lui George Enescu, cântată de Orchestra Royal Concertgebouw Orchestra, dirijată de Klaus Mäkelä, a fost concertul de închidere, de duminică seară, al Festivalului Internațional „George Enescu”.
Au fost, la festival, în ultimele aproape 30 zile (28 august - 21 septembrie 2025), mai mult de 100 de concerte, peste 4.000 de artiști din 28 de țări, care au cântat la Ateneul Român, la Sala Palatului din București, la Opera Română, în spații neconvenționale, precum muzeul MINA sau Clubul Control.
Iar Festivalul George Enescu s-a extins anul acesta și în multe alte orașe din România - Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Sibiu, Brașov, Constanța, Oradea, Arad, Târgu Mureș, Craiova, Satu Mare, precum și peste graniță, și la Chișinău.
Concertele dirijate de Klaus Makela, Cristian Măcelaru, Daniele Gatti, Paavo Jarvi, Gianandrea Noseda, Manfred Honeck sau Vasily Petrenko sunt numai câteva din spectacolele cu sălile pline de la Sala Palatului sau Ateneul Român.
Pe lângă concerte, Festivalul Enescu a avut și spectacole de opera: „Ora spaniolă” de Maurice Ravel cu Orquestra de la Comunitat Valenciana sub bagheta lui James Gaffigan (29 august) și capodopera „Oedip” de George Enescu (15 septembrie), regizată de italianul Stefano Poda.
Într-un interviu pentru Europa Liberă, directorul artistic al Festivalului, dirijorul Cristian Măcelaru, vorbește despre infrastructura culturală din România, despre publicul iubitor de muzică clasică și despre ce a însemnat concertul de la Chișinău, la care au participat președinta Maia Sandu și jumătate din guvernul Republicii Moldova.
Europa Liberă: Spuneați că vă doriți ca muzica clasică să devină ceva normal în România. Cum sună România? Când mergeți pe stradă în România, ce muzică auziți?
Cristian Măcelaru: Ca peste tot în lume, este o muzică care este, de fapt, o reprezentare a societății pe larg.
Și muzica clasică – realizez acest lucru, dacă ne uităm și la statistici, este ascultată de un procentaj foarte micuț, nu e un procentaj mare, dar toată lumea aude ceea ce numim noi muzică clasică.
Însă nu știu să identifice faptul că ei ascultă muzică clasică, pentru că aș fi foarte surprins dacă aș întâlni un om căruia să-i cânți Simfonia a 9-a de Ludwig van Beethoven și să nu recunoască imediat melodia. Aș fi foarte surprins să-i cânt un Eine Kleine Nachtmusik(n.r. Mica serenadă compusă de Wolfgang Amadeus Mozart) și să nu o recunoscă.
Pentru că muzica clasică face parte din societatea noastră, din cultura noastră, din identitatea noastră ca europeni. De fapt, ceea ce reprezintă o identitate europeană e muzica clasică. E unul din lucrurile care s-au născut și s-au dezvoltat aici, iar noi suntem parte din aceeași identitate europeană.
Oamenii o consideră elitistă, pentru că întotdeauna muzica clasică ne înalță și atunci noi ne simțim imediat responsabili.
E aceeași idee ca și cum aș spune că a merge la biserică e un lucru elitist, pentru că faptul în sine, ritualul în sine. te provoacă să te gândești de două ori cum vii în același loc.
Europa Liberă: S-a simțit o diversificare a prezenței Festivalului Enescu în diferite săli, în spații care nu aparțineau neapărat festivalului – și la Club Control, la Muzeul de Artă, și în alte orașe, inclusiv la Chișinău. De ce ați simțit nevoia acestei diversificări?
Cristian Măcelaru: Strategia a fost gândită din mai multe perspective. În primul rând, avem nevoie în România de infrastructură culturală, așa o numesc eu, adică o infrastructură în care să putem prezenta concerte în spații unde oamenii nu se așteaptă să audă muzică clasică.
Pentru că în acest fel, noi putem să ne apropiem de un public care nici nu știe că noi
existăm. Și pentru noi ca artiști, pentru mine ca dirijor, e o durere când mă gândesc că dacă mă duc pe stradă la cineva și le spun sunt Cristian Măcelaru și sunt dirijor, vă asigur că un procentaj enorm de mare din populație nici nu știe ce face un dirijor.
Și atunci, ca să putem să îi apropiem, nu neapărat să-i învățăm, dar să le dăm o experiență în care ei să se atingă de un Mozart sau de un Vivaldi, am decis să facem acest lucru.
În cazul concertului de la Chișinău, a fost și o motivare politică puțin, pentru a îi apropia pe ei de această identitate culturală europeană, pentru că, desigur, succesul Republicii Moldova va conta foarte mult în succesul unei Europe unite. Trebuie îmbrățișați cultural, nu numai economic.
În discuțiile pe care le-am avut cu doamna președintă Maia Sandu, în care m-a încurajat și a fost foarte deschisă acestei inițiative, a considerat că e bine să facem acest efort ca să putem să le dăm o mână întinsă.
Europa Liberă: A existat însă și reversul medaliei pentru această diversificare a spațiilor. Foarte mulți spectatori ar fi vrut să fie la mai multe spectacole, dar nu au putut pentru că erau la aceeași oră. Care sunt semnalele primite de dvs.? Cum se poate rezolva acest lucru? Intenționați să faceți studii cu privire la orele de desfășurare ale festivalului?
Cristian Măcelaru: Apreciez enorm de mult publicul care este așa atât de intens, care își dorește să vină la fiecare eveniment. Dar cred că acest lucru, dacă ne gândim numai la latura aceasta publicului, pune prea multe bariere pentru noi ca să ne putem desfășura cât de divers ne dorim.
De aceea, locurile cum sunt MINA sau Clubul Control au fost făcute ca inițiative pentru a atrage un public nou, nu pentru a desfășura ceva pentru un public care vine deja la toate celelalte evenimente.
Deci a fost a fost o strategie care să acapareze un public nou și le-am pus într-un timp și am ales datele respective știind că în acel timp e important pentru acei oameni să vadă. Îmi doresc la culme ca toată lumea să vină la toate evenimentele, dar ar fi imposibil de gestionat acest lucru.
Europa Liberă: Credeți că ați reușit prin această diversificare să atrageți mai mulți spectatori anul ăsta, inclusiv tineri?
Cristian Măcelaru: Vă răspund cu ce mi-a spus un jurnalist din Germania, care a venit la festival și care m-a întrebat ce faceți ca să învățăm și noi în Germania să fie un public mai tânăr la concerte?
M-a bucurat atât de mult întrebarea domnului, pentru că e adevărat, când mă uitam și aseară( joi, 18 septembrie -n.r.) în sală era un public foarte divers, dar foarte mulți sunt tineri.
Când mă uit la publicul din Germania sau în Franța – sunt mult mai mulți oameni în vârstă, de vârstă înaintată, care nu este un lucru rău, e un lucru frumos. Dar cred că energia pe care un public tânăr o aduce la un concert e o energie într-adevăr frumoasă.
Europa Liberă: Este binevenită această combinație a muzicii clasice cu elementele vizuale, cu elemente imersive – inclusiv la Sala Palatului. Cum ați făcut selecția pentru aceste imagini? Cine a decis ca anumite spectacole să fie și vizuale?
Cristian Măcelaru: De obicei, spectacolele care au fost acompaniate de un element vizual sunt spectacolele care inițial au fost concepute să nu fie numai muzică.
Deci, ca în exemplu de aseară (joi, 18 sept. -n.r.), baletul Daphnis și Chloé (Maurice Ravel) nu a fost conceput să fie ascultat numai ca o lucrare simfonică, ci a fost conceput să fie acompaniat de încă un element artistic, care a fost baletul.
Mi-aș dori foarte mult să pot pune baletul la Sala Palatului și să cântăm exact așa cum a fost, dar nu este posibil. Și atunci, ca să să spunem totuși o poveste care ține de acești doi îndrăgostiți, Daphnis și Chloé, am decis să găsim un element care să spună încă o poveste, pentru că muzica trebuie înțeleasă într-un context total.
Europa Liberă: Exprimă Festivalul Enescu un anumit spirit al timpului? Sunt legate muzica și Festivalul Enescu de vremurile pe care le trăim? Și vă dau două exemple: la concertul orchestrei ucrainene Freedom nu toate locurile au fost ocupate. În schimb, sala a fost arhiplină la concertul Orchestrei Române de Tineret, la care s-a cântat „Oda Bucuriei” de Beethoven, iar pe ecran era un mesaj de la Comisia Europeană.
Cristian Măcelaru: Faptul că am inclus și Orchestera de Tineret a României, un proiect care mi-e foarte aproape de suflet, dar și orchestra din Ucraina, Ukrainian Freedom Orchestra, arată mai mult felul în care eu încerc, prin ce introduc în festival, să folosim muzica în toate contextele posibile de a ne uni ca oameni.
Iar proiectul cu Ukrainian Freedom Orchestra este un proiect atât de frumos! Desigur, nu este un proiect care este cunoscut de foarte mulți oameni. De aceea, cred că au lipsit mai mulți oameni de la concert decât au fost la orchestra de tineret, pentru că nu este un proiect cunoscut atât de mult. E un proiect chiar foarte tânăr.
Orchestra s-a format în urma invaziei Ucrainei și cred că a fost un bun prin pas de a sprijini inițiativa acestor artiști de a folosi contextul muzicii pentru a se uni, de a căuta un element atât de necesar în societatea noastră de astăzi, care este acel element de unitate.
Europa Liberă: Spuneați că la concertul de la Chișinău au participat foarte mulți oficiali, inclusiv președinta Maia Sandu. Ați văzut mulți înalți oficiali din România la festival?
Cristian Măcelaru: Da, am văzut. Am văzut oameni care au venit la festival, care dețin funcții politice, dar care au venit și vin chiar și de mulți ani, pentru că iubesc muzica. Și acest lucru e un lucru foarte personal.
Ce pot să vă spun este că avem un sprijin foarte mare din partea conducerii, care de fapt ne ajută să punem în scenă acest festival ca să beneficienze toată România de el.
Europa Liberă: Spuneați că e un lucru foarte personal dar, când ești într-o funcție publică la cel mai înalt nivel, dai de fapt un mesaj când vii la un asemenea spectacol.
Cristian Măcelaru: E adevărat. Dar aș prefera să primesc sprijinul necesar pentru a crea Festivalul Enescu, decât un sprijin fals numai de a fi prezent.
Europa Liberă: Este foarte clar și știm sigur că și dvs. vreți o sală de concerte la București. De altfel, ați declarat de mai multe ori, inclusiv la Europa Liberă, într-un alt interviu, că ați dori o sală modernă, înconjurată de grădini, de spații culturale. Și există spații și în mijlocul Bucureștiului pentru acest lucru. Spuneți-ne care ar fi trei lucruri pe care societarea și guvernanții le-ar putea face pentru a vă facilita activitatea dumneavoastră în a populariza și mai mult acest festival?
Cristian Măcelaru: România toată are nevoie de o reînnoire și o reinvestiție în cultură. Pentru că s-a ajuns chiar într-un punct critic.
Călătorind în toată țara și văzând în ce stare sunt anumite locuri, unde e foarte greu de prezentat concerte, mi-aș fi dorit să mă duc în mai multe orașe din România. Dar nu toate oferă o sală adecvată de concerte. Iar unde am fost sunt compromisuri care trebuiesc făcute, pe care orchestrele le acceptă natural, deoarece iubesc festivalul și iubesc ideea de a cânta pentru oameni care de-abia așteaptă să-i asculte, dar e necesar să ne ajutăm reciproc.
Pentru că o investiție în cultură este o investiție în succesul societății în sine. Și nu numai atât, dar este și o investiție în o dezvoltare economică. Sunt atât de multe exemple... cum e Filarmonica din Hamburg sau cum e Opera din Sidney sau cum e Filarmonica din Paris. Sunt exemple clare în care o investiție în cultură, în infrastructura culturală, cum o numesc eu, a avut un succes enorm economic pentru orașul sau pentru țara în care s-a creat acest lucru.
Și trei lucruri pe care mi le doresc - numărul unu, numărul doi și numărul trei sunt de fapt unul și același lucru – ca aceia care au putere de a decide, cei care au putere de a investi privat în acest lucru să audă mesajul meu: o investiție în cultură este o investiție nu numai într-o societate mai frumoasă, dar este o investiție direct economică, care are beneficii foarte clare economice.
Europa Liberă: Atunci când vă faceți autoevaluarea – ce ați făcut bine, ce vreți să îmbunătățiți? Ce notă ați da festivalului?
Cristian Măcelaru: Cred că va dura puțin timp până când să văd exact ce a fost bine și ce trebuie să facem mai bine.
Dar mă bucur foarte mult și nota pe care sper că cei din jur o dau festivalului, nu mie personal, dar festivalului sper să fie o notă care să aibă în ea aprecierea muzicii, pentru că totul în festival pornește de la o excelență artistică care este reprezentată în muzica pe care o ascultăm și o auzim.
Iar în momentul în care văd sălile de concerte pline, în care oamenii aplaudă și apreciază și de abia își doresc să înceapă concertul și să vadă artiștii, e nota maximă pe care o pot primi. Eu asta îmi doresc: să ofer un dar oamenilor, dar și cei care vin la concert să primească acel dar pe care îl oferim.
Cristian Măcelaru, 45 de ani, s-a născut la Timișoara, într-o familie de muzicieni.
A studiat muzica încă din copilărie, mai întâi pianul, apoi vioara, iar la 17 ani a plecat în SUA pentru a studia muzica la Universitatea Rice, acolo unde a obținut și diploma de master în dirijat.
Din 2022, a devenit directorul artistic al Festivalului George Enescu, pentru trei ediții.
Este director muzical al Orchestrei Naționale din Franța, director artistic și dirijor principal al Orchestrei Simfonice Internaționale de Tineret a Centrului Interlochen pentru Arte, director muzical și dirijor al Festivalului de Muzică Contemporană Cabrillo, dirijor șef al WDR Sinfonieorchester și, din 2025, director muzical desemnat al Orchestrei Simfonice din Cincinnati.
Ca dirijor, a primit numeroase premii și a dirijat cele mai bune orcheste din lume.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
