Curtea Constituțională (CCR) a zguduit societatea și scena politică din România după ce a decis că declarațiile de avere ale demnitarilor și funcționarilor publici în actuala formulă (acum conțin și informații despre averea soțului/soției și copiilor majori ai semnatarilor) și publicarea lor încalcă legea fundamentală în stat. Anunțul CCR, care are două puncte, vine după șase ani de judecată și cu doar douăzeci de zile înainte de un nou termen de depunere a declarațiilor de către toți angajații din domeniul public.
Primul punct- pentru care decizia a fost luată în unanimitate - vizează legalitatea modului în care se depun declarațiile de avere. Mai exact, CCR a decis că funcționarul public poate depune declarație sub propria semnătură doar în ceea ce privește propria avere, nu și pentru „drepturile și obligațiile soțului/soției declarantului, precum și ale copiilor majori aflați în întreținerea acestuia”.
Articol de lege declarat neconstituțional:
(2) Declarațiile de avere se fac în scris, pe propria răspundere, și cuprind drepturile și obligațiile declarantului, ale soțului/soției, precum și ale copiilor aflați în întreținere, potrivit anexei nr. 1.
Sursa: art. 3 alin 2 din Legea 176/2010
Curtea a considerat că o persoană nu poate fi răspunzătoare, din punct de vedere penal, pentru datele furnizate de altă persoană - în această speță: soțul/soția/majorul aflat în întreținere.
Cel de-al doilea punct - votat cu o majoritate de șase voturi la trei și care se referă la prevederi din aceeași lege - privește publicarea declarațiilor de avere ale funcționarilor publici și ale demnitarilor pe site-ul Agenției Naționale de Integritate (ANI) și pe cele ale instituțiilor publice unde sunt aceștia angajați.
Curtea a considerat că „ținând cont de concepția europeană orientată spre necesitatea protecției vieții private și a datelor cu caracter personal, prevederile legale ar încălca dreptul la viață privată”.
„Valorificând jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și standardele dreptului Uniunii Europene în materie, Curtea Constituțională a apreciat că este suficientă depunerea declarațiilor la organul competent să le verifice (ANI) pentru a realiza scopul legii, iar publicarea acestora pe site-ul ANI și al instituției căreia îi aparține declarantul nu este necesară și proporțională atingerii finalității propuse, încălcându-se dreptul la protecția vieții private”, a explicat CCR în comunicatul de presă trimis joi seară.
Curtea a subliniat însă că nu a eliminat obligația persoanelor prevăzute de lege de a completa declarații de avere, ci doar ca aceste declarații să nu mai fie publice, urmând ca ele să fie înaintate Agenției Naționale pentru Integritate, care să le gestioneze „potrivit competențelor prevăzute de lege”.
Agenția Națională de Integritate a reacționat la decizia CCR și a susținut că aceasta „anulează caracterul public al declarațiilor de avere și de interese”, „că poate încălca toate angajamentele asumate de România la nivel internațional în ultimii 20 de ani în ceea ce privește lupta împotriva corupției și asigurarea integrității în funcția publică”.
ANI a mai susținut că o astfel de decizie poate afecta procesul de aderare la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), precum și progresele înregistrate de România în cadrul exercițiilor de monitorizare de la nivelul Uniunii Europene (Raportul privind Statul de Drept) sau Consiliul Europei (Grupul de State împotriva Corupției – GRECO).
Din verificările Europei Libere, declarațiile de avere nu reprezintă însă un criteriu de evaluare în procesul de aderare al OCDE.
Societatea civilă, împărțită în privința deciziei CCR
Reprezentanții societății civile au păreri diferite despre cele comunicate de Curtea Constituțională, dar cred, în unanimitate, că Parlamentul trebuie să se întrunească de urgență pentru a amenda legea și pentru a reglementa legal publicarea declarațiilor de avere.
Cristian Pîrvulescu, Pro Democrația: Transparența excesivă se întoarce împotriva transparenței
„Există o critică valabilă legată de transparența excesivă, care se poate întoarce împotriva scopului său”, explică politologul Cristian Pîrvulescu, președintele onorific al Asociației Pro Democrația.
El susține că, în primul rând, trebuie să fie vizate declarațiile celor cu funcții de conducere, care au o responsabilitate publică majoră.
„Nu toți funcționarii trebuie să-și facă publică întreaga viață privată, dar pentru cei care iau decizii importante, transparența este esențială.”
El spune că în situația unei transparențe excesive există riscul de abuzuri: „Dar acest risc nu trebuie să ne împiedice să asigurăm cetățenilor și presei dreptul de a consulta aceste documente”.
Pîrvulescu este însă de părere că e obligatorie prezentarea datelor despre rude - soți, soții, parteneri și copii majori.
„Chiar și copiii majori pot ascunde în averea lor rezultatul unor acțiuni nelegale ale părinților”, atrage atenția Pîrvulescu, evidențiind complexitatea situației și necesitatea unei transparențe extinse, dar bine calibrate.
Decizia, e de părere Pîrvulescu, va avea un impact major asupra luptei anticorupție.
„Fără accesul la declarațiile de avere, jurnaliștii de investigație și ONG-urile vor avea un instrument mult mai slab pentru a verifica averile și potențialele conflicte de interese. Această decizie vine într-un context în care lupta anticorupție este deja slăbită, iar lipsa transparenței va accentua această tendință”, mai spune politologul.
Radu Nicolae: „CCR a distrus declarațiile de avere – singurul instrument de control civic împotriva corupției”
Radu Nicolae, președintele Asociației pentru Cooperare și Dezvoltare Durabilă, spune că decizia Curții Constituționale reprezintă un regres major pentru statul de drept și lupta anticorupție.
„Era singurul instrument de control civic împotriva corupției și prin această decizie, din punctul meu de vedere, Curtea Constituțională a dat liber îmbogățirii netransparente și ilicite a demnitarilor și funcționarilor publici”, a declarat Radu Nicolae.
El atrage atenția că această hotărâre reprezintă „un regres în materia statului de drept și integrității publice și o desconsiderare a angajamentelor internaționale ale României”.
„Decizia întoarce România în anul 2010 și anulează 15 ani de eforturi anticorupție. Articolul 12 spune că declarațiile de avere se publică pe pagina de internet. Înțeleg că nici această prevedere legală nu este constituțională. Așa încât, din acest moment, cetățenii și presa nu vor mai avea acces la aceste declarații și nu vom putea ști averile demnitarilor”, a explicat președintele Asociației pentru Cooperare și Dezvoltare Durabilă.
El a avertizat că această secretizare poate însemna închiderea totală a accesului publicului și al presei la un instrument esențial de control al corupției: „Vom avea declarații care, în mare parte, vor fi pe zero, pentru că nimeni nu va mai putea verifica”.
Radu Nicolae a explicat și dificultățile practice generate de decizia de a declara doar bunurile proprii, fără a include cele comune ale soților.
„Este absurd să declari doar bunurile proprii într-un regim de comunitate a bunurilor. Dacă un funcționar public are un depozit de 100.000 de euro și îl transferă pe numele soției, nu mai trebuie să-l declare. Acest lucru poate crea un vid legislativ și o portiță pentru ascunderea averilor”, a spus el.
Decizia Curții vine într-un context politic delicat, adaugă el: „Într-un moment extrem de defavorabil democrației din România, care a anulat alegerile în 2024”, iar mesajul transmis cetățenilor este unul „extrem de prost”, spune Nicolae.
„Această hotărâre descurajează transparența și responsabilitatea în funcția publică, trimițând un semnal că îmbogățirea netransparentă este tolerată.”
Septimius Pârvu, Expert Forum: „Decizia CCR distruge transparența și deschide calea pentru îmbogățirea netransparentă”
Septimius Pârvu, cercetător la Expert Forum, consultă frecvent declarații de avere publicate pe site-ul Agenției Naționale de Integritate.
El spune că, în ultimii ani, think tank-ul din care face parte a sesizat de multe ori ANI pentru declanșarea de investigații, iar demersurile lor au rămas fără efect.
De exemplu, el și colegii săi au constatat, de mai multe ori, că anumiți angajați au declarat că au sponsorizat partide în campanii electorale cu sume mai mari decât puteau câștiga.
„Am văzut cazuri în care candidații declarau venituri zero, dar făceau donații uriașe în campanii electorale. Aceste situații au fost semnalate de ONG-uri și jurnaliști, iar fără acces la declarații, astfel de investigații vor deveni imposibile.”
Pârvu explică că scopul includerii rudelor în declarațiile de avere a fost tocmai acela de a preveni ascunderea averilor reale: „Au existat numeroase cazuri în trecut în care politicienii transferau bani către rude, copii sau soții, pentru a ascunde adevărata lor avere”.
Decizia CCR de a elimina această obligație „oferă practic o supapă prin care o mare parte din venituri pot fi transferate în afara controlului public”.
El recunoaște că au existat și situații în care averile au fost transferate către terți și astfel au scăpat de controlul statului.
Expertul subliniază că, deși veniturile vor fi în continuare declarate la ANAF sau alte instituții, mecanismul public de control este anulat, ceea ce reduce semnificativ transparența.
„Practic, declarațiile nu vor mai fi accesibile publicului larg, nici pe site-ul ANI, nici pe alte platforme oficiale. Acest lucru omoară mecanismul de control civic, pentru că cetățenii, presa și ONG-urile nu vor mai putea verifica averile și potențialele conflicte de interese”, explică el.
Pârvu avertizează că această secretizare va afecta și dosarele aflate deja în instanță, blocând accesul la informațiile necesare pentru anchete și investigații.
El mai atrage atenția asupra unor duble standarde în aplicarea transparenței. „De exemplu, angajații Autorității pentru Supraveghere Financiară au salariile secretizate, deși este o instituție publică cu salarii mari, în timp ce polițiștii și militarii trebuie să-și declare averile public.”
Această discrepanță ridică întrebări privind coerența și echitatea legislației, subliniază Septimius Pârvu.
După publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale, prevederile legislative declarate neconstituționale vor fi automat suspendate.
Parlamentul va avea la dispoziție 45 de zile pentru a modifica legea astfel încât ea să fie în acord cu prevederile din decizia CCR.
Dosarul pe baza căruia a fost luată această decizie este pe rolul CCR de șase ani.
Curtea nu are un termen în care trebuie să motiveze decizia luată joi seara.
Îns, în motivația pe care o va publica în Monitorul Oficial, CCR este obligată, conform legii de organizare, să explice de ce își schimbă propria jurisprudență.
În 2014, într-o decizie ce privea aceleași articole de lege, Curtea a decis că primează interesul public în detrimentul celui personal. Următorul termen de depunere a declarațiilor de avere de către toți funcționarii publici este 16 iunie 2025.
Cine sunt judecătorii Curții Constituționale (CCR)
Curtea Constituțională este formată din 9 judecători. Dintre aceștia patru au fost propuși de PSD, trei au fost propuși de către Klaus Iohannis prin Administrația Prezidențială, unul de PNL și unul de UDMR.
- Marian Enache, 70 de ani, este președintele CCR din 2022. A fost numit judecător CCR în 2016 de către Senat la propunerea PSD. A fost deputat în mai multe legislaturi, pe listele FSN, PDSR și PSD. Este absolvent al Facultății de Drept (Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași) – promoția 1977. Din 1997 este doctor în Drept (specialitatea Drept constituţional) al Universității din Bucureşti, Facultatea de Drept. Dosarul său la Securitate ar fi fost distrus.
- Bogdan Licu, 54 de ani, a studiat dreptul la Universitatea particulară Spiru Haret din București (1991 - 1995) cu diplomă eliberată de Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Este judecător la CCR din 2022 la propunerea PSD. A fost vicepreședinte al CSM, după care a ocupat pe rând funcțiile de prim adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general, delegat în funcția de procuror general și prim adjunct al procurorului general. În 2015, Bogdan Licu a fost acuzat de plagiat în teza de obținută la Academia SRI sub îndrumarea fostului ministru de Interne Gabriel Oprea.
- Cristian Deliorga, 67 de ani, ocupă funcția de judecător CCR din 2019, fiind numit de Senat la propunerea PSD. Între 1982 și 2006 a ocupat funcția de procuror în mai multe parchete din județul Constanța. Între 2003 și 2011 a fost membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii. A fost acuzat de mușamalizarea unor dosare de politicieni. A devenit cunoscut după ce l-a condamnat la patru ani de închisoare pe Mircea Băsescu, fratele fostului președinte al României, Traian Băsescu.
- Gheorghe Stan, 50 de ani, este judecător la CCR din 2019, după ce a fost propus de PSD. A terminat Facultatea de Drept a Universității „Petre Andrei” din Iași în 1997, iar în perioada 2004-2005 a urmat studii postuniversitare de drept penal – criminologie, la Facultatea de Drept din cadrul Universității București. În ianuarie – iunie 2019 a fost procuror-șef al controversatei Secții pentru investigarea infracțiunilor din justiție.
- Attila Varga, 59 de ani, a fost deputat din partea UDMR în legislaturile 1990-2012. Din 2016, a fost numit judecător al Curții Constituționale, numit de Camera Deputaților din partea UDMR. Este absolvent al Facultății de Drept de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1986), doctor în științe juridice, specialitatea Drept constituțional (2006).
- Livia Stanciu, 67 de ani, a fost președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție din 2009 până în 2016. În acel a fost numită pentru un mandat de 9 ani ca judecător al Curții Constituționale, de către președintele României, Klaus Iohannis. Livia Stanciu a absolvit în 1980 Facultatea de Drept de la Universitatea București. Din 2008 este doctor în drept, în specializarea Drept penal, doctorat luat la Academia Română – Institutul de Cercetări Juridice.
- Iulia Scîntei, 48 de ani, este judecătoare la CCR din 2022, la propunerea PNL. Este de profesie notar public. A intrat în Parlament pe listele PNL Iași. Între 2016 și 2022, a fost vicepreședinte al Senatului. Este licențiată în drept la Facultatea de Drept, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este considerată de presă protejata baronilor liberali din acest oraș.
- Mihaela Ciochină, 57 de ani, este judecătoare la CCR din mai 2022, după ce a fost numită de președintele Klaus Iohannis. A absolvit în 1992 Facultatea de Drept a Universității din București. Între 19 ianuarie 2015 și 11 iunie 2022 a fost consilier al președintelui Iohannis. Înainte de Cotroceni, Cochină a lucrat la Senatului României, unde a avut mai multe funcții de execuție, potrivit CV-ului său.
- Elena Simina Tănăsescu, 56 de ani, fost numită judecătooare la CCR de către președintele Iohannis în 2019. A fost judecătoare din 1991, iar după doi ani a început să predea. Are studii post-doctorale în drept constituțional la Facultatea de Drept de la Universitatea din București și abilitarea de a conduce doctorate la Sorbonne. A fost consilier prezidențial între 2015 și 2018. A fost acuzată că a făcut presiuni pentru ca fostul judecător CCR Petre Lăzăroiu să demisioneze.
Cine depune declarații de avere. Cum este în alte state
România este unul dintre statele cu cele mai multe categorii de persoane care depuneau declarații de avere din Europa care erau publice.
Legea 176/2010 prevedea obligația depunerii documentului atât pentru demnitari, cât și pentru înalți funcționari publici sau funcționari mai mici.
Conform prevederilor legale, sunt 38 de categorii de funcționari care depun declarații de avere, de la cel mai important om în stat, președintele României, până la angajații celei mai mici primării din România, fără a exista o diferențiere de obligații între categorii.
Cine depune declarații de avere în România
1. președintele României;
2. consilierii prezidențiali și consilierii de stat;
3. președinții Camerelor Parlamentului, deputații și senatorii;
4. membrii din România în Parlamentul European și membrii în Comisia Europeană din partea României;
5. primul-ministru, membrii Guvernului, secretarii de stat, subsecretarii de stat, asimilații acestora, precum și consilierii de stat din aparatul prim-ministrului;
6. membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
7. judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, asimilații acestora, precum și asistenții judiciari;
8. judecătorii Curții Constituționale;
9. membrii Curții de Conturi și personalul cu funcții de conducere și de control din cadrul acesteia;
10. președintele Consiliului Legislativ și președinții de secție;
11. Avocatul Poporului și adjuncții săi;
12. președintele și vicepreședintele Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal;
13. membrii Consiliului Concurenței;
14. membrii Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității;
15. membrii Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare;
16. membrii Consiliului Economic și Social;
17. membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;
18. membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private;
19. membrii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării;
20. membrii Consiliului Național al Audiovizualului;
21. membrii consiliilor de administrație și comitetelor directoare ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune;
22. președintele și vicepreședintele Agenției Naționale de Integritate, precum și membrii Consiliului Național de Integritate
23. directorul general și membrii consiliului director al Agenției Naționale de Presă AGERPRES;
24. directorul Serviciului Român de Informații, prim-adjunctul și adjuncții săi;
25. directorul Serviciului de Informații Externe și adjuncții săi;
26. directorul Serviciului de Protecție și Pază, prim-adjunctul și adjunctul său;
27. directorul Serviciului de Telecomunicații Speciale, prim-adjunctul și adjuncții săi;
28. Guvernatorul, prim-viceguvernatorul, viceguvernatorii, membrii consiliului de administrație și angajații cu funcții de conducere ai Băncii Naționale a României, precum și personalul din conducerea băncilor la care statul este acționar majoritar sau semnificativ;
29. prefecții și subprefecții;
30.președinții, vicepreședinții, secretarii și trezorierii federațiilor și confederațiilor sindicale;
31. președinții, vicepreședinții, secretarii generali, directorii economici și/sau trezorierii federațiilor sportive naționale, Comitetului Olimpic și Sportiv Român și Comitetului Național Paralimpic;
32. personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor;
33. personalul diplomatic și consular;
34. aleșii locali;
35. persoanele cu funcții de conducere și de control, precum și funcționarii publici, inclusiv cei cu statut special, din autoritățile și instituțiile publice centrale sau locale;
36. persoanele cu funcții de conducere și de control din unitățile sistemului de învățământ de stat și din unitățile de stat din sistemul de sănătate publică;
37. personalul încadrat la cabinetul demnitarului în administrația publică centrală și personalul încadrat la cancelaria prefectului;
38. membrii consiliilor de administrație, consiliilor de conducere sau consiliilor de supraveghere, precum și persoanele cu funcții de conducere în cadrul regiilor autonome de interes național sau local, companiilor și societăților naționale sau societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, la care statul sau autoritățile locale sunt acționari majoritari sau semnificativi;
39. personalul instituțiilor publice, inclusiv angajații cu contract individual de muncă, implicați în procesul de privatizare sau în administrarea programelor finanțate din fonduri externe sau bugetare.
Sursa: Legea 176/2010
În Europa, situația diferă de la țară la țară, în funcție de cât de multă are încredere populația în instrumentele statale de control.
În Spania, doar clasa politică depune declarații de avere. Angajații publici depun „declaracion de la renta” (declarație de venit) ca toți ceilalți cetățeni, iar documentele nu sunt publice.
În Austria, demnitarii și funcționarii nu au obligația de a-și publica declarațiile de avere. Cetățenii au dreptul să solicite autorității locale date despre averea unora dintre angajați. Unele date nu sunt disponibile nici așa, pe principiul respectării vieții private.
În Portugalia, persoanele aflate în funcții politice sau publice de conducere (inclusiv primari, viceprimari, consilieri municipali etc.) trebuie să depună declarații de avere și interese la Tribunalul Constituțional. Nu sunt în mod automat publice pentru toată lumea, dar pot fi accesate la cerere justificată sau de către instituții competente. Pentru funcționarii publici sau angajații obișnuiți ai unei primării, nu există obligația de a depune declarații de avere publice, decât dacă ocupă o funcție cu risc ridicat de corupție sau una managerială.
În Franța, deținătorii celor mai înalte 10.000 de funcții publice (alese sau numite) trebuie să-și declare averea și interesele către autoritatea din domeniu. Declarațiile sunt publicate. Restul funcționarilor nu depun declarații.
În Germania, miniștrii și membrii parlamentului trebuie să declare interesele private. Doar declarațiile membrilor parlamentului sunt făcute publice pe pagina web a Bundestagului. Funcționarii publici obișnuiți nu au această obligație.
