Strâmtoarea este situată în Golf, între Oman și Iran, și este considerată cel mai important punct de tranzit al petrolului din lume.
Ministrul de externe Abbas Araghchi, întrebat astăzi dacă țara va închide strâmtoarea, a declarat că există „diverse opțiuni” pe masă.
Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) are bărci rapide care ar putea fi folosite pentru a bloca strâmtoarea. Închiderea acesteia ar putea duce la întârzieri semnificative în aprovizionarea cu petrol necesar piețelor globale, odată cu o creștere a prețurilor petrolului.
Aproximativ o cincime din petrolul brut al planetei trece prin strâmtoare, care are doar 40 km lățime în cel mai îngust punct.
Mai multe țări ar putea fi afectate, inclusiv țările din Golf, precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Kuweit, dar impactul nu se limitează la acestea.
China, India, Japonia și Coreea de Sud se numără printre principalii importatori de țiței care trece prin această zonă. Este foarte puțin probabil ca Beijingul să primească cu bucurie o creștere a prețurilor petrolului sau perturbări ale rutelor de transport maritim.
Și, bineînțeles, prin închiderea uneia dintre principalele sale rute de export, Iranul însuși ar avea de pierdut. Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat astăzi că ar fi o „sinucidere economică”.
O informație contradictorie și incompletă
Informația că Parlamentul iranian ar fi cerut duminică închiderea strâmtorii Ormuz după ce SUA au bombardat trei uzine nucleare iraniene a apărut în presa de stat iraniană care citează un membru al Adunării Consultative Islamice.
Press TV, preluată de Reuters, îl citează pe Esmaeil Kowsari, un membru al Adunării Consultative Islamice din Iran (Majlis), parlamentul iranian.
Decizia de a închide strâmtoarea, scrie Reuters, nu este încă definitivă și nu a fost comunicat oficial faptul că parlamentul a adoptat un proiect de lege în acest sens.
Oricum, decizia finală privind închiderea Strâmtorii Ormuz aparține Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, care n-a comunicat vreo intenție în acest sens.
„Pentru moment, [parlamentul] a ajuns la concluzia că ar trebui să închidem Strâmtoarea Ormuz, dar decizia finală în această privință este responsabilitatea Consiliului Suprem de Securitate Națională”, a afirmat Koswari, conform Reuters.
Politicianul care este, de asemenea, comandant al Gărzilor Revoluționare, declarase în cursul zilei de duminică, la Clubul Tinerilor Jurnaliști, că închiderea strâmtorii se află pe ordinea de zi și „va fi făcută ori de câte ori va fi necesar”.
Întrebat dacă Teheranul va închide calea navigabilă, ministrul iranian de Externe, Abbas Araqchi, a evitat un răspuns direct: „O varietate de opțiuni sunt disponibile Iranului”.
Ce este Strâmtoarea Ormuz?
Strâmtoarea Ormuz leagă Golful Persic de Golful Oman și Marea Arabiei și este una dintre cele mai importante rute comerciale cu petrol din lume.
Iranul a folosit de mult timp amenințarea de a închide strâmtoarea, prin care curge aproximativ 20% din cererea globală de petrol și gaze, ca o modalitate de a îndepărta presiunea occidentală, care este acum la apogeu după loviturile americane din timpul nopții asupra instalațiilor sale nucleare.
Strâmtoarea Ormuz este un braț de mare relativ strâmt între Golful Persic, la vest, și Golful Oman la sud-est. Coasta nordică a strâmtorii aparține Iranului, iar coasta sudică Emiratelor Arabe Unite și exclavei Musandam a Omanului.
Strâmtoarea a fost un loc al piraților din secolul al VII-lea î.Hr. până în secolul al XIX-lea d.Hr. În actualitate, are o importanță strategică, fiind singura ieșire din Golful Persic, care este bogat în petrol.
Se estimează că aproximativ a cincea parte din petrolul lumii trece prin această strâmtoare a cărei lățime este de doar 40 de kilometri în punctul său cel mai îngust.
Închiderea strâmtorii ar afecta în primul rând Nigeria, iar prețul țițeiului ar crește vertiginos, ceea ce înseamnă că nigerienii vor plăti și mai mulți bani. Și, din moment ce țara importă în mare parte combustibil deja procesat din străinătate, acest lucru ar face cu siguranță costul său și mai mare.
Fostul șef al agenției de informații britanice MI6, Sir Alex Younger, a declarat pentru BBC înainte de atacurile SUA asupra Iranului, care au dus la decizia parlamentului iranian de a închide strâmtoarea, că „închiderea Strâmtorii va deveni evident o mare problemă economică, având în vedere că va crește prețul petrolului.”
Cât petrol trece prin Strâmtoarea Ormuz?
Administrația pentru Informații Energetice din SUA (EIA) estimează că, în primele șase luni ale anului 2023, aproximativ 20 de milioane de barili de petrol au trecut zilnic prin strâmtoare.
Asta echivalează cu aproape 600 de miliarde de dolari în comerț cu energie pe an transportată pe rute maritime.
Orice perturbare a căilor navigabile poate cauza întârzieri semnificative în livrarea de petrol în întreaga lume, cu o creștere imediată a prețurilor.
Cu toate acestea, analiștii avertizează că ar putea avea consecințe și mai grave și că ar putea agrava conflictul dintre Israel și Iran.
Inclusiv Statele Unite depind de petrolul importat din țările Golfului.
Cât de îngustă este Strâmtoarea Ormuz?
Strâmtoarea Ormuz este o porțiune de apă care se întinde între Iran și Oman. Intrarea și ieșirea din strâmtoare au o lățime de aproximativ 50 de kilometri. Totuși, această strâmtoare este suficient de adâncă pentru nave puternice în centrul său.
Hărțile de navigație maritimă atribuie o bandă sigură pentru navele care intră în strâmtoare, o bandă sigură pentru cele care ies din strâmtoare și o zonă tampon între cele două - toate special pentru petrolierele grele.
Navele mari trebuie să navigheze într-un canal lat de doar aproximativ zece kilometri.
Pe măsură ce petrolierele trec în Golful Persic, acestea se apropie de insulele Marele Tunb și Micul Tunb, teritorii care au provocat dispute între Iran și țările arabe.
Iranul a preluat controlul asupra a trei insule din Golful Persic, și anume Abu Musa, Micul Tunb și Marele Tunb, după retragerea trupelor britanice, în 1971. Regimul de la Teheran consideră aceste insule drept părți inseparabile ale teritoriului iranian, însă Emiratele Arabe Unite (EAU) le revendică și insistă pentru o soluție negociată.
Aceste trei insule conferă un avantaj strategic părții care le controlează, întrucât sunt situate chiar lângă strâmtoarea Ormuz, traversată de o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol.
Iranul susține că insulele Abu Musa, Micul Tunb și Marele Tunb au făcut parte din Persia încă din Antichitate până la ocuparea lor de către britanici la începutul secolului XX. În plus, Iranul afirmă că are un acord cu Sharjah, unul dintre cele șapte entități teritoriale componente ale Emiratelor Arabe Unite, pentru a administra Abu Musa și a desfășura trupe acolo. În schimb, nu există vreun acord similar pentru celelalte două insule.
De cealaltă parte, conducerea de la Abu Dhabi subliniază că aceste insule au aparținut emiratului Ras al-Khaimah înainte de a fi ocupate de trupele iraniene cu câteva zile înainte de recunoașterea EAU la ONU, la 9 decembrie 1971.
Acțiunea militară este considerată de mulți experți drept cea mai probabilă metodă de perturbare a traficului maritim, așa cum s-a întâmplat în timpul războiului Iran-Irak, între 1980 și 1988.
Mulți spun că este probabilă metoda prin care Iranul va perturba transportul maritim pentru a combate strâmtoarea prin acțiuni militare.
Analiștii spun că, în cazul Iranului, închiderea Strâmtorii Ormuz este considerată o formă de „putere de descurajare” - echivalentă cu deținerea unei arme nucleare.
Așa cum marile puteri s-au opus interesului Iranului pentru programul nuclear militar, tot ele au spus de nenumărate ori că nu vor permite Teheranului să își folosească poziția geografică strategică pentru a sufoca aprovizionarea cu energie a lumii.
Însă mulți dintre analiști, încrezători, spun că Statele Unite vor restabili rapid fluxul traficului maritim prin utilizarea unor mijloace militare.
Un raport din 2012 al Serviciului de Cercetare al Congresului SUA arată cum ar putea interveni Iranul asupra navelor care ar trece prin strâmtoare: să inspecteze navele care trec prin Ormuz, să folosească focuri de avertisment, să atace navele militare, să pună mine în strâmtoare și în Golful Persic și chiar să folosească submarine și rachete împotriva navelor comerciale și militare.
În războiul Iran-Irak, Iranul a trimis rachete Silkworm împotriva petrolierelor și a plasat mine navale în apele din Golf.
Una dintre aceste mine a lovit fregata USS Samuel B. Roberts.
Iranul nu va reuși să închidă complet Strâmtoarea Hormuz, dar va crește considerabil prețul primelor de asigurare pentru transportul maritim și va cauza congestii maritime costisitoare pentru ieșirea din Golf.
Cu două zile înainte ca atacul aerian israelian asupra Teheranului să-l ucidă pe generalul-maior Hossein Salami, comandantul Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice din Iran (IRGC), a vizitat unitățile navale din Strâmtoarea Ormuz.
Analiștii spun că Golful Persic și zonele înconjurătoare sunt una din cele mai critice zone defensive ale Republicii Islamice, unde nave de lansare a rachetelor de mare viteză sunt capabile să parcurgă 10 km în mai puțin de trei minute.
Care ar fi cele mai afectate țări de închiderea Strâmtorii Ormuz
Compania de analiză Vortexa arată că Arabia Saudită exportă aproximativ șase milioane de barili de țiței pe zi prin Strâmtoarea Ormuz - mai mult decât orice țară vecină.
China, India, Japonia și Coreea de Sud se numără printre principalii importatori de țiței.
Estimările EIA arată că, pentru 2022, aproximativ 82% din țiței și condensate (hidrocarburi lichide cu densitate mică, care apar de obicei în gazele naturale) au trecut prin strâmtoare pentru a merge în țările asiatice.
Pe 16 aprilie 2025, cu doar trei zile înainte ca rachetele israeliene să atace apărarea aeriană a Iranului, agenția oficială de știri iraniană IRNA l-a citat pe președintele sud-coreean Yoon Suk-yeol, care a afirmat că 60% din aprovizionarea cu petrol a țării trece prin Strâmtoarea Ormuz.
EIA spune că Statele Unite importă în jur de 700.000 de barili de țiței și condensate din strâmtoare pe zi - aproximativ 11% din importul total de petrol și 3% din consumul mondial de benzină.
Cota totală a petrolului transportat prin strâmtoarea europeană este de sub 1 milion de barili pe zi.
Țările arabe și asiatice vor pierde mai mult din cauza posibilei închideri a Strâmtorii Ormuz.
Multe țări asiatice au relații bune sau chiar strânse cu Iranul.
China este unul din cei mai mari consumatori de petrol care trec prin Strâmtoarea Ormuz.
Cea mai mare parte a acestui petrol, pe care Iranul îl vinde Chinei la prețuri sub ratele pieței internaționale, este o gură de oxigen economică vitală care ajută Teheranul să facă față sancțiunilor paralizante ale SUA.
Fiind un important consumator de petrol iranian, este foarte puțin probabil ca Beijingul să accepte cu bucurie o creștere a prețurilor petrolului sau perturbări ale rutelor de transport maritim.
China este în măsură să își folosească întreaga greutate diplomatică pentru a preveni orice închidere a acestui coridor energetic vital.
Anas Alhajji, partener al firmei de consultanță energetică Outlook Advisors, i-a spus lui Tori Pipo, de la CNBC, că închiderea Strâmtorii Ormuz îi va afecta mai mult pe susținătorii Iranului decât pe adversarii săi.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI
