În decembrie 2021, la conducerea Executivului abia fusese învestit Nicolae Ciucă, primul premier al rotativei PSD-PNL, partide care au condus țara timp de aproape patru ani.
El îi lua locului lui Florin Cîțu, care condusese guvernul timp de un an.
România avea, în acel moment, o datorie externă de 142,5 miliarde de euro și se împrumuta la rate ale dobânzilor între 2 și 3%. 17 miliarde de lei a fost valoarea totală a dobânzilor plătite de stat pentru întreg anul 2021. Adică 1,5% din PIB și 3,9% din cheltuielile totale ale statului. În acel an, România a avut o creștere economică de 5,7%.
Trei ani și jumătate mai târziu, pe 27 mai 2025, Ministerul de Finanțe a anunțat că România a plătit în primele patru luni ale anului 20 de miliarde de lei doar pentru dobânzi. Cu trei miliarde mai mult decât plătea statul român pe dobânzi în tot anul 2021.
Procentual, guvernul condus de Marcel Ciolacu până pe 5 mai 2025 a cheltuit pe dobânzi 1,1% din PIB. Altfel spus, 8% din cheltuielile totale. La o creștere economică pentru anul 2025 estimată de către Comisia Europeană între 1,6 și 1,8%.
Investitorii externi sunt atenți înainte de a împrumuta România, așa cum s-a văzut imediat după primul tur al alegerilor prezidențiale, când statul nu a reușit să găsească pe piață de unde să împrumute 500 de milioane de lei, deși oferea dobânzi mai mari de 7,5%.
Câștigarea alegerilor de candidatul proeuropean Nicușor Dan i-a mai liniștit pe investitori.
Ministerul Finanțelor a împrumutat luni, 27 mai, 846 milioane lei de la bănci, printr-o licitație de obligațiuni cu scadență în anul 2027, la o dobândă medie anuală de 7,23%, a anunțat BNR.
Suma se adaugă celor 205 miliarde de euro, cât raporta Banca Națională a României că era datoria publică a țării la sfârșitul lui martie 2025.
În 2020, PIB-ul României a fost 210 miliarde de euro.
Cum s-a ajuns aici?
În aprilie 2020, România a intrat în procedura de deficit excesiv impusă de Comisia Europeană, după ce, în 2019, ținta de 3% fusese depășită.
Comisia Europeană a înmânat, în iunie 2021, o foaie de parcurs pentru reducerea graduală a deficitului până în 2024 care prevedea următoarele ținte:
- 8,0% din PIB în 2021;
- 6,2% din PIB în 2022;
- 4,4% din PIB în 2023;
- 2,9% din PIB în 2024.
Pentru a scădea deficitul, guvernul ar fi trebuit să țină sub control cheltuielile publice – statul nu trebuia să crească cheltuielile de la an la an cu mai mult de 3,4% în 2021, 1,3% în 2022, de 0,9% în 2023 și 0% în 2024.
România a reușit să respecte recomandările Comisiei într-un singur an, în 2021. Atunci, deficitul la finalul anului a fost mai mic decât de cel prognozat – 6,72%, față de 7,1%.
În următorii ani, ținta de deficit a fost aproape atinsă în 2022. În 2023, a fost depășită cu 2,1%.
România a continuat să cheltuiască mult mai mult decât produce, iar diferența de bani a venit din împrumuturi, tot mai mari și tot mai scumpe.
„Comisia Europeană nu a luat măsuri din timp, cum ar fi trebuit. La fel și agențiile de rating. Dacă CE reacționa în 2023 sau măcar la început de 2024, nu ajungeam aici”, crede Florin Cîțu, fost premier al României de profesie economist.
Lucrurile au scăpat de sub control în 2024, când România a atins un deficit record, de 9,3%, cel mai mare din Uniunea Europeană, pe fondul unei creșteri cu 20% a cheltuielilor statului față de anul anterior.
„Problema de bază este că, an de an, deficitul a fost mai mare decât estimările. În 2022, deficitul a fost «la țintă», dar doar pentru că inflația a fost foarte mare. În realitate, cheltuielile au crescut, iar în fiecare an s-au adăugat miliarde în plus. De aici vin problemele actuale”, spune Florin Cîțu.
„A lipsit voința politică”, explică profesorul în economie Bogdan Glăvan de ce România a ratat foaia de parcurs agreată cu Comisia Europeană.
„A fost mai important să se mențină la putere. Iar clasa politică și-a asigurat puterea cu cheltuieli angajate din împrumuturi”, mai crede profesorul.
Cum a evoluat datoria publică între 2021 și 2025?
În 2021 și 2022, România s-a împrumutat de pe piețele externe la dobânzi mici spre moderate 2-3%, pe fondul unui rating de țară stabil la BBB-.
În 2023, dobânda medie anuală plătită de stat a fost de 4,2%, în creștere față de 2022.
Totul a explodat, însă, în 2024, anul tuturor alegerilor.
România a atins un deficit record, cel mai mare din Uniunea Europeană, de 9,3%. Creșterea economică aproape a stagnat – 0.9%, iar cheltuielile statului au crescut cu 20% față de 2023.
Pentru a susține cheltuielile, statul român s-a împrumutat tot mai scump – dobânda medie anuală a fost de peste 6%.
„Interesul partidelor a fost să se mențină la putere, așa că au făcut tot posibilul să-și mulțumească clientela politică și să creeze o aparență de bunăstare – mărind pensii, salarii, etc. Astfel, s-a întreținut iluzia că totul merge bine. În spatele guvernanților există o clasă mai mare de oameni care susțin acest tip de politici”, spune Bogdan Glăvan.
În martie 2025, datoria externă a României crescuse cu 44% față de decembrie 2021, cu un ritm de 1,6 miliarde de euro împrumutați pe lună. A ajuns la 205 miliarde de euro, adică 56,4% din PIB.
2025, anul de răscruce financiară
În 2025, România plătește cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană pentru împrumuturile cu care își finanțează cheltuielile.
Țara are cel mai mare nivel al inflației, iar deficitul bugetar e estimat să ajungă la 8,6% din PIB, departe de cifra renegociată cu Comisia Europeană de 7%.
Creșterea datoriei publice și instabilitatea politică au afectat încrederea investitorilor și au determinat cerințe mai mari de randament pentru împrumuturile acordate statului român.
Dobânzile pe termen lung au atins aproape 7,8% pe an în perioada dintre cele două tururi de alegeri. Au mai scăzut puțin după ce România și-a ales președintele.
„De aproape doi ani, România este percepută pe piețele internaționale ca o economie cu rating junk – adică nerecomandată investițiilor. De obicei, agențiile de rating confirmau realitatea la 3-6 luni după ce piețele o sesizau. Acum nu mai avertizează, doar vin și confirmă când deja e prea târziu. România e în această situație de doi ani și nimeni nu modifică ratingul, deși piețele reflectă realitatea”, crede Florin Cîțu.
Nota de plată a traiului pe datorie e tot mai aproape. Noul Executiv va avea de rezolvat o problemă gravă – reducerea deficitului.
Președintele Nicușor Dan a promis că va face acest lucru fără a majora taxele. Consiliul Fiscal îl contrazice însă, prin vocea lui Daniel Dăianu care a declarat că România nu va ieși din criză fără a crește taxele.
În prezent, în discuțiile informale care au loc pentru alcătuirea viitorului Executiv, tema principală este cum va depăși România acest moment dificil.
Reducerea cheltuielilor și/sau creșterea taxelor? Cel propus de Nicușor Dan ca viitor premier – liderul liberal Ilie Bolojan – a declarat miercuri că o posibilă creștere a taxelor și impozitelor este pe masă.
„Este posibil să fim nevoiți să creștem taxe și impozite”, a spus el, după ce a ieșit de la discuțiile informale cu președintele Nicușor Dan.
Fostul premier Florin Cîțu spune pentru Europa Liberă că Executivul condus de el a reușit, în 2021, să scadă deficitul fără a crește taxele, doar scăzând cheltuielile.
„Soluția reală nu poate fi decât reducerea cheltuielilor. Creșterea taxelor doar întreține un cerc vicios – alimentează și mai mult cheltuielile”, explică Florin Cîțu.
La fel consideră și economistul Bogdan Glăvan: „Este clar că o creștere masivă a taxelor e dorită exact de cei care cheltuie banii. Într-o democrație, cei care plătesc ar trebui să decidă cât plătesc. La noi, decid cei care cheltuie cât să fie impozitele”.
Dacă corecția economică nu va fi asumată de guvernanți, va fi făcută de piață, crede Florin Cîțu. În opinia sa, o soluție ar fi ca Banca Națională a României să lase leul să se deprecieze.
„Piața reacționează prin corecții – depreciere, inflație. Am văzut deja ieșiri de capital. Diferența față de 2008-2009 este că acum 78% din creditele din România sunt în lei. Când BNR intervine și menține cursul îi ajută pe investitorii care caută randamente mari, nu populația. Banca ar trebui să lase leul să se deprecieze, ca să ajute cumva la scăderea deficitului”.
Întrebarea este: cine plătește nota de plată după această politică de a trăi pe datorie și cum?
„Societatea «în ansamblu» nu plătește – e un concept abstract. În realitate, nota se împarte. Sunt două curente: unul spune că trebuie să plătească sectoarele care au beneficiat și s-au umflat artificial, celălalt spune că trebuie să plătească toată lumea, inclusiv cei care nu au nicio vină și care au suferit deja. Creșterea taxelor devine un instrument util pentru menținerea elitei care a creat situația”, explică Bogdan Glăvan.
Iar perspectivele economice nu sunt deloc roz. România are creștere economică slabă, asta deși în țară intră fonduri europene care generează investiții.
„Trebuie să avem și resurse proprii. Ce vom face când se termină fondurile europene? Cu ce vom mai genera PIB?”, se întreabă Bogdan Glăvan.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
