Alegerile parlamentare din Irak, de pe 11 noiembrie, au loc într-un moment în care influența regională a Teheranului slăbește, iar rezultatul ar putea determina dacă acesta își menține o ancoră vitală în sfera sa de influență și finanțare sau dacă va aluneca într-un joc mult mai costisitor de gestionare a intermediarilor de la distanță.
Având în vedere eșecurile din Siria și constrângerile tot mai mari asupra Hezbollah - desemnat organizație teroristă de UE și SUA - în Liban, Irakul a devenit arena indispensabilă pentru protejarea interesului pe care Teheranul îl are în regiune.
„Alegerile parlamentare ar putea avea într-adevăr consecințe semnificative pentru Iran, pentru că, dacă candidații săi preferați au rezultate slabe, va fi încă un lucru care merge prost pentru Teheran și care ar duce la un efect de cascadă pentru puterea iraniană și așa semnificativ diminuată”, a declarat Colin Clarke, director executiv al Soufan Center, un think tank cu sediul la New York.
Îți mai recomandăm Moartea unor deținute din Iran readuce în discuție închiderea celei mai dure închisori pentru femeiDacă Iranul nu va reuși să obțină rezultatul dorit, a adăugat Clarke, acest lucru ar afecta imaginea Teheranului în regiune, „deoarece i-ar face pe liderii săi să pară slabi”.
Bătălia dificilă a Iranului
Ani de zile, Iranul și-a manifestat influența în Irakul vecin prin sprijinirea unei serii de partide și miliții șiite - unele fondate de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC).
Însă,influența sa s-a diminuat de la uciderea comandantului Forței Quds, Qassem Soleimani, de către SUA în 2020.
Influența pe care Teheranul o avea odinioară asupra acestor grupări s-a erodat de atunci, făcând loc luptelor interne și fragmentării.
Forțele de Mobilizare Populară șiite avansează spre orașul Al-Qaim, Irak, în 2017.
Facțiunile șiite din Cadrul de Coordonare - o alianță politică care îl include și pe prim-ministrul Mohammed Shia' al-Sudani - sunt acum divizate cu privire la eforturile susținute de SUA de a desființa Forțele de Mobilizare Populară (PMF), o organizație umbrelă formată în mare parte din miliții aliate cu Iranul, integrate în armata irakiană din 2016.
Mai multe miliții șiite care odinioară se coordonau sub patronajul Teheranului se luptă acum unele împotriva altora, reflectând nu doar o coeziune în scădere, ci și o trecere către o politică tranzacțională, bazată pe interese, mai degrabă decât către unificare pro-iraniană.
Într-o încercare de a limita aceste rivalități, Iranul l-a trimis la Bagdad pe succesorul lui Soleimani, comandantul Forței Quds, Esmail Qaani, la începutul lunii octombrie. Rămâne neclar dacă misiunea sa a reușit.
„Iranul nu are un impuls pozitiv și a fost mult diminuat”, spune Clarke.
„Modul în care Israelul a tratat Iranul și pe reprezentanții săi a dus probabil la îndoieli crescânde în rândul susținătorilor și patronilor săi, cu temerea că liderii lor ar fi mai puțin de încredere decât în trecut.”
Prevenirea agravării răului
Această erodare a influenței este agravată de eșecuri regionale mai ample.
În ultimii doi ani, Israelul a provocat daune grave rețelei și capacităților Iranului - de la decimarea conducerii militare a grupării palestiniene Hamas și a infrastructurii acesteia din Gaza, până la degradarea gravă a Hezbollah și atacurile asupra activelor IRGC din Siria și din interiorul Iranului. Confruntarea a culminat cu un război direct în iunie, expunând vulnerabilități majore ale părții iraniene.
Îți mai recomandăm Iranul extinde pedepsele pentru spionaj și colaborare cu Israelul și SUA. Acuzații arbitrare, execuții în masă. Nouă spânzurări pe ziSlăbirea Hezbollah și poziția IRGC în Siria au contribuit în cele din urmă la căderea președintelui Bashar al-Assad, un aliat cheie care a permis Iranului să transforme Siria într-un coridor terestru care-i leagă pe partenerii săi din Irak și Liban.
Pentru Teheran, Irakul reprezintă acum ancora cea mai apropiată și indispensabilă pentru descurajare în regiune și influență politică, într-un moment în care alternativele în zona Orientului Mijlociu se restrâng tot mai mult.
Dacă rezultatele alegerilor dezamăgesc Teheranul, Clarke se așteaptă la persistență, mai degrabă decât la retragere.
„Iranul are sarcina dificilă de a reconstrui aceste grupuri intermediare și de a dedica mai mult timp, energie și resurse - toate acestea fiind insuficiente - pentru a menține relații puternice”, spune el.
Votul din Irak nu este doar un alt scrutin. Este un test care arată dacă Iranul mai poate influența rezultatele într-o regiune în care puterea sa este diminuată pe zi ce trece.
Articol publicat de rferl.org
Îți mai recomandăm Iranul vrea să refacă siturile nucleare avariate de atacurile israeliene și americaneEuropa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI