Atunci când Israelul i-a avertizat pe locuitorii uneia dintre cele mai luxoase și mai dens populate zone din Teheran – Districtul 3 – să evacueze zona, pentru că vor urma atacuri aeriene în zonă, anxietatea, deja ridicată, a crescut și mai mult.
Ambele țări – Israelul și Iranul – au executat atacuri aeriene una asupra celeilalte în ultimele zile, provocând numeroase victime în rândul civililor. Însă cele mai intense atacuri au fost la Teheran.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu insistă asupra faptului că armata Israelului (IDF) nu țintește civili, însă videoclipurile și imaginile din Teheran și din alte părți ale țării arată cât de dificilă este situația.
Potrivit surselor oficiale, peste 200 de iranieni au fost uciși. De cealaltă parte, autoritățile israeliene vorbesc despre 24 de decese în urma represaliilor iraniene în orașe precum Tel Aviv și Haifa.
În ambele țări, nenumărați civili se simt prinși într-o situație pe care nu o pot controla.
Dar, spre deosebire de Israel, Iran are o presă liberă și independentă extrem de limitată. Au apărut puține informații referitoate la condițiile cu care se confruntă iranienii obișnuiți în timp ce loviturile aeriene îi alungă pe oameni din case.
Fotografiile și înregistrările video de pe rețelele de socializare arată străzile Teheranului pline-ochi de mașini care încearcă să iasă din oraș. Locuitorii capitalei fug după mai multe zile de atacuri aeriene care au vizat instalații nucleare și militare, precum și clădiri rezidențiale care, potrivit Israelului, găzduiesc înalți funcționari și oameni de știință din domeniul nuclear.
Unii locuitori vorbesc despre cozi lungi la benzinării și limitarea cantității de combustibil care poate fi cumpărată de un client. În nordul țării, spre care se îndreaptă mulți, încep să dispară alimentele.
Câteva persoane au vorbit cu reporterii Radio Farda și le-au povestit ce se întâmplă.
Protejarea copiilor
O mamă a vorbit despre disperare – copilul ei de 10 ani este obligat să proceseze un război pe care nu îl înțelege.
„Sunt îngrijorată pentru fiul meu. El nu spune nimic, nu spune că îi este frică, dar tuturor ne este. Nu știu ce să fac, unde putem merge (pentru a scăpa de bombardamente, n.r.)?", întreabă ea.
Iranul a purtat un război devastator cu Irakul – în 1980, când președintele de atunci, Saddam Hussein, a invadat Iranul și a declanșat un conflict care a durat opt ani.
Mulți dintre părinții de acum din Iran au trăit acel război în copilărie. Acum îl retrăiesc ca adulți.
„Nu am crezut niciodată că voi vedea două războaie în viața mea și cu siguranță nu am vrut ca fiul meu să experimenteze un război”, spune femeia, care, la fel ca alții care au contactat Radio Farda, a cerut să nu-i fie pomenit numele.
O altă femeie din Teheran vorbește despre măsurile pe care le ia pentru a-și proteja copilul de zgomotul bombelor.
„Stabilisem o limită de timp pentru timpul petrecut în fața televizorului, dar acum las TV-ul deschis și dau volumul tare, ca să nu audă copilul exploziile de afară”, spune ea.
Mulți locuitori ai Teheranului părăsesc orașul și merg spre provinciile din nord, în locurile în care se duc de obicei în vacanță.
Imaginile difuzate pe rețelele de socializare arată blocaje în trafic pe drumurile spre nord. Se circulă chiar și pe benzile opuse în încercarea de a micșora fluxul de mașini care iese din oraș, fără succes însă.
„Am implorat-o pe bunica să plece din oraș”, spune pentru Radio Farda o femeie care trăiește în străinătate.
„Dar a văzut filmările cu cozile interminabile de mașini și refuză să plece de acasă. Și-a tras draperiile și își așteaptă soarta”.
Case transformate în ascunzători
Lipsa adăposturilor antiaeriene e una dintre problemele majore de la Teheran și a dus la creșterea numărului de victime civile. Autoritățile iraniene au avut nevoie de trei zile pentru a decide să mențină stațiile de metrou deschise toată noaptea pentru a servi drept spații sigure.
Un bărbat de 70 de ani spune că „nu știa ce să facă” atunci când a auzit, în prima noapte de bombardamente, exploziile puternice.
„Locuiesc la etajul 6. M-am ascuns sub pat”, spune el.
Unei femei care a trăit și războiul Iran-Irak din 1980-1988 nu-i vine să creadă că retrăiește un asemenea episod negru din trecutul ei:
„E înfricoșător. Îmi amintesc de zilele amare ale războiului, bombardamentelor și lipsurilor alimentare. Le retrăiesc pe toate. Sunt foarte stresată”.
„Copilul surorii mele este foarte îngrijorat. Plânge într-una și mă întreabă dacă vom supraviețui”.
Articol preluat de la rferl.org
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
