Dacă mâine s-ar aplica rezultatul referendumului din 2009 – de reducere a numărului de parlamentari la 300 – forul legislativ ar fi cu circa treime mai mic.
În Parlamentul României lucrează în prezent 465 de aleși: 331 de deputați și 134 de senatori.
Aplicând nedescriminatoriu diminuarea respectivă – într-un scenariu ipotetic – PSD ar rămâne cu circa 80 din cei 131 de parlamentari, PNL s-ar alege cu 46, în loc de 71, USR cu 38 în loc de 59, iar UDMR cu 21 în loc de 32.
Și partidele din opoziție ar avea pierderi însemnate. AUR ar mai avea 57 de parlamentari, în loc de 88 de mandate, S.O.S. 28 – în loc de 43, iar POT 19 – în loc de 30.
Asta în eventualitatea (incertă) - și în ipoteza unui Parlament mai suplu – dacă toate partidele din actualul Legislativ ar mai trece pragul de 5%.
Împărțirea de mai sus nu este una la virgulă, dar oferă o imagine a proporției semnificative a schimbării aduse de o diminuare până la 300 a numărului de parlamentari.
Partidele ar fi zgâlțâite brusc de necesitatea unei selecții interne drastice de vreme ce pe listele eligibile de la viitoarele alegeri vor ajunge mult mai puțini. Care vor fi criteriile? Vor intra în Parlament cei mai cunoscuți parlamentari? Adică cei cunoscuți de la televizor sau cunoscuți colegilor din teritoriu? Vor intra cei sprijiniți de lideri puternici din teritoriu sau cei mai apropiați de liderii centrali? Vor câștiga cei care familiarizați cu Parlamentul European și instituțiile europene? Cât de înțelepți vor fi liderii politici așa încât selecția să nu ignore niciuna din marile tendințe și să nu cedeze în fața unei singure mutări obligatorii când sunt necesare mai multe și nu neapărat concordante?
Răspunsurile sunt dificile, iar conflicte din partidele parlamentare sunt deja vizibile, reducerea numărului de deputați și senatori e de natură să le potențeze.
Nu e neapărat cel mai rău lucru cu putință de vreme ce votul a peste 7,7 milioane de români din cei peste 9,3 milioane care s-au prezentat la referendum în 2009 - a fost primul semnal clar că alegătorii români vor ca politicienii să se schimbe și să ia lucrurile în serios.
Mesajul dat de peste 88% din voturile valabil exprimate a fost însă ignorat. Cum au fost ignorate și marile partide și alte voturi de blam exprimate de alegători de atunci încoace.
Referendumul din 2009 – inițiat de președintele de la acea vreme, Traian Băsescu – a inclus două întrebări: una referitoare la reducerea numărului de parlamentari și una cu privire la trecerea la un Parlament unicameral.
Și la a doua întrebare au răspuns favorabil aproape 80% din cei prezenți la urne.
Deși Curtea Constituțională a validat referendumul, el nu a fost pus în aplicare niciodată, chiar dacă legislația electorală a fost revizuită de mai multe ori.
Subiectul a revenit în actualitate recent, în condițiile în care un proiect de lege care propune reducerea numărului de parlamentari, la 300, se află în analiza comisiilor Senatului, prima cameră sesizată.
Proiectul a fost inițiat la finalul lunii mai de parlamentarii USR Claudiu Năsui, fost ministru al Economiei, și Cristina Prună.
Ei spun că inițiativa reflectă voința exprimată de români încă din 2009 și va face mai eficientă activitatea Parlamentului – prin corelarea dimensiunii lui la realitățile demografice (scăderea populației) și economice.
Proiectul a trenat inițial în Senat, dar în condițiile în care, pe 16 octombrie, expira termenul de 45 de zile de adoptare tacită (dacă nu este exprimat un vot, proiectul este considerat adoptat), partidele din Coaliție au ieșit fiecare cu reacții.
Deși premierul Ilie Bolojan a transmis recent că reducerea numărului de parlamentari ar reprezenta o formă de respect pentru români și alți liberali au transmis că formațiunea va susține proiectul, PNL și-a nuanțat ulterior discursul.
Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a fost cel mai vehement împotriva proiectului, menționând că ar reprezenta o temă populistă, l-a fel ca atunci când a fost inițiat de Traian Băsescu.
El spune că implică trecerea la Parlament unicameral necesită modificarea Constituției. Potrivit actualei legi fundamentate, Constituția poate fi modificată doar cu votul a două treimi din senatori si deputați. Actuala Coaliție de guvernare nu ar avea suficiente voturi.
O poziție similară are și PSD.
La nivel de Coaliție, inițiativa este susținută doar de USR, deși mai mult prin prisma celor doi inițiatori, decât printr-o poziție oficială exprimată pe subiect. Inițiativa este susținută și de AUR, care afirmă că era parte a programului său de guvernare.
Contactat de Europa Liberă, fostul președinte Traian Băsescu, spune că subiectul referendumului nu era nici în 2009 și nu este nici acum unul populist.
Băsescu crede că este o temă „care a fost și este legată de excesul pe care îl avem în a construi instituții mult prea mari față de dimensiunile pe care ar trebui să le aibă o țară ca România.”
Mai mult, reducerea numărului de parlamentari se poate face și fără trecerea la parlament unicameral, mai spune el.
Admite că subiectul ar putea rămâne însă la nivelul de „joc politic.”
Analiștii consultați de Europa Liberă afirmă că, în mod realist, demersul are puține șanse să fie dus la bun sfârșit.
Între timp, Senatul a adoptat luni, 13 octombrie, prelungirea termenului de adoptare tacită a proiectului de lege de la 45 la 60 de zile, adică până pe 1 noiembrie. Până atunci mai sunt așteptate rapoartele a două comisii, în funcție de care va fi dat un vot. Dacă proiectul nu este supus votului, va fi considerat adoptat și va ajunge pe masa Camerei Deputaților. Acolo, nu este fixat un termen în care poate fi luată o decizie.
În parcursul parlamentar, proiectul a primit până acum două avize favorabile: Consiliul Economic și Social și Comisia pentru românii de pretutindeni și două negative: de la Consiliul Legislativ și de la Comisia pentru drepturile omului și minorități. În punctul de vedere transmis în 31 iulie, Guvernul a precizat că decizia cu privire la inițiativă va aparține parlamentului. Sunt așteptate încă rapoartele Comisiei jurdice, respectiv al celei de administrație publică.
Inițiatorul proiectului: a fost o promisiune de campanie, de fapt nu se dorește o reformă
Fost ministru al Economiei, deputatul Claudiu Năsui (USR) – inițiatorul proiectului – consideră necesară reducerea Parlamentului la 300 de demnitari.
Proiectul legislativ propune în fapt schimbarea pragului de reprezentare, astfel încât numărul maxim admis de lege să fie de 200 de deputați și 100 de senatori.
În prezent, norma de reprezentare prevede un deputat la 73.000 de locuitori – adică 331 de deputați – și un senator la 168.000 de locuitori, un total de 136 de senatori.
În actuala legislatură sunt doar 456, întrucât două mandate, din județele Ialomița și Giurgiu, nu au mai fost alocate.
Proiectul actual garantează minim un senator și deputat pentru fiecare județ, respectiv două mandate de senator și patru de deputați pentru diaspora. Norma de reprezentare ar urma să țină cont, la fel ca în prezent, de populația după domiciliu, conform datelor Institutului Național de Statistică.
O noutate este cea privind minoritățile. În forma propusă de USR, proiectul ridică pragul de voturi pe care trebuie să le obțină un candidat al minorităților pentru a intra în Parlament.
Claudiu Năsui spune că și el, și colega sa – deputata Cristina Prună – își mențin proiectul, chiar dacă nu sunt siguri că partidul îi va susține până la capăt.
Năsui amintește că, în cazul USR, reducerea numărului de parlamentari a fost, în trecut, o promisiune electorală și „până la urmă e și ceva de bun simț.”
„Dacă tot ai tăiat de la Educație semnificativ, să tai ceva și de la clasa politică: subvenția la partide nu s-a tăiat, nu s-a tăiat numărul de parlamentari, nu se face niciun fel de tăiere de la centri de putere”, subliniază el.
El atrage atenția că amânarea în continuare a reducerii numărului de parlamentari va avea consecințe la viitoarele alegeri.
„Deja cântărește greu în mentalul colectiv și e complet injust.”
Președintele USR, Dominic Fritz, nu a răspuns solicitării Europei Libere pentru un punct de vedere legat de susținerea pe care partidul o acordă proiectului.
În schimb, liderul senatorilor USR, Ștefan Pălărie, a transmis că partidul l-ar susține.
Și AUR a anunțat, prin vocea liderului deputaților partidului, Adrian Enache, că susține demersul reducerii la 300 a numărului de parlamentari. Enache a acuzat însă jocuri politice, făcute inclusiv de USR, pentru negocieri din interiorul Coaliției.
De precizat că AUR a inițiat, în 2023, un proiect de lege similar, cu reducerea numărului de parlamentari la 320.
Acel proiect nu a fost adoptat.
PNL ar susține proiectul, dar în altă formă. UDMR și PSD se opun
Semnale cu privire la susținerea proiectului au venit recent din partea PNL. Actualul premier și președinte al formațiunii, Ilie Bolojan, le-ar fi cerut senatorilor, într-o ședință din 7 octombrie, să susțină proiectul, potrivit Digi24.
Liderul senatorilor PNL, Daniel Fenechiu, declara tot atunci că formațiunea îl va susține, însă trebuie acordată o atenție specială reprezentării minorităților.
Ulterior, premierul Bolojan a spus că reducerea parlamentarilor nu va îmbunătăți automat calitatea parlamentară, dar că „e o formă de respect pentru electorat.”
Claudiu Năsui se îndoiește că premierul le-a cerut senatorilor PNL să susține proiectul actual și că liberalii sunt dispuși să o facă, cel puțin în prezent.
Dacă ar fi fost așa, Senatul ar fi trebuit să voteze favorabil până la expirara celor 45 de zile pentru adoptare tacită; în schimb, luni, 13 octombrie, termenul a fost prelungit, cu 81 de voturi pentru, 9 contra și 3 abțineri, din 93 de senatori prezenți.
Președintele Senatului, liberalul Mircea Abrudean, a spus pentru Europa Liberă că, în cele din urmă, formațiunea consideră că „poate trebuie inițiat un proiect de lege mai bine făcut, cel aflat în circuit posibil să aibă niște prevederi neclare, care pot fi atacate.”
El face referire la o posibilă sesizare de neconstitiționalitate.
Sunt doar tertipuri, susține Cladiu Năsui. „Să studiem, să facem studii, să facem analize; nu e proiectul bun? ce nu e bun? amendează-l atunci”, explică el.
Fostul ministru mai spune că premierul Bolojan și liberalii au șansă să inițieze o reformă importantă pentru România și care să dea un exemplu, fie și simbolic.
De precizat că, în 2012, când a emis o decizie de neconstituționalitate cu privire la un proiect de modificare a legii electorale, care creștea numărul de parlamentari, invocând tocmai faptul că nu respectă voința poporului exprimată la referendum, unul consultativ.
Curtea a menționat că voința populară trebuie luată în considerare de aleși, întrucât reprezintă o expresie a suveranității poporului. Preciza însă că, spre deosebire de un referendum decizional, cel consultativ are un efect indirect și implică și alte organe ale statului, „de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voința exprimată de corpul electoral.”
Cel mai vehement împotriva proiectului reducerii numărului de parlamentari s-a dovedit până acum liderul UDMR, Kelemen Hunor, care a subliniat că formațiunea nu a susținut niciodată proiectul.
El a negat că ar fi amenințat cu ruperea coaliției, cum s-a vehiculat în spațiul public, dar a reiterat ideea că demersul ar fi unul complet populist.
„Un parlament cu două camere cu 300 de parlamentari este inaplicabilă”, a spus Kelemen, după Congresul UDMR de la Cluj, de pe 10 octombrie.
El crede că ar fi necesară o discuție despre structura Parlamentului și eventuala trecere la unicameralism, ceea ce ar presupune modificarea Constituției, „dacă avem această forță și capacitatea intelectuală de a pregăti o revizuire a Constituției.”
Argumentele liderului UDMR sunt solide, a spus, a doua zi, președintele interimar al PSD, Sorin Grindeanu. Liderul social democrat crede că proiectul inițiat de parlamentarii USR nici măcar nu ar ține de fapt cont de referendumul din 2009, când s-a votat și pentru parlament unicameral – nu doar pentru reducerea numărului de parlamentari.
„E o amestecătură din asta, din care nu înțelege absolut nimeni nimic”, a reclamat Grindeanu.
Același lucru a transmis și purtătorul de cuvânt al PSD, Alexandru Rafila. „Nu poți să aplici un referendum selectiv. Ori avem o discuție serioasă care să ducă și la o reformă constituțională, cu parlament unicameral, ori nu”, a spus el.
Între țările cu Parlamente unicamerale din Europa se numără Suedia, Finlanda și Danemarca, respectiv Bulgaria, Ungaria și Slovenia. Cele mai dezvoltate economii, Germania, Franța, Italia, au toate parlamente bicamerale.
Inițiatorul referendumului din 2009, Traian Băsescu, spune pentru Europa Liberă că reducerea numărului de parlamentari și trecerea la unicameralism nu sunt legate una de alta.
„Categoric se pot face separat, numărul de parlamentari votat de români poate fi așezat și într-o formulă de parlament bicameral și într-o formulă de parlament unicameral”, spune fostul șef al statului.
„Asta a fost și ideea pentru care le-am separat, în modul de a pune întrebările (de pe buletinele de la referendum, n.r.)”, adaugă el.
Kelemen Hunor susține totuși că ce se poate discuta, în mod realist, este o reducere a numărului de parlamentari prin aplicarea începând cu alegerile din 2028, a normei de reprezentare raportată nu la populația după domiciliu (21,8 milioane la 1 ianuarie 2024), ci la cea de la Recensământul din 2022 (puțin peste 19 milioane de locuitori).
Ar rezulta cu 5 senatori și cu 60 de deputați mai puțin, în condițiile în care „vedem că avem o contracție a numărului de cetățeni.”
Traian Băsescu mai spune că tema rămâne una actuală, chiar dacă a fost abandonată de facto timp de peste 15 ani.
„Avem un Parlament mult prea mare. Numeric, aproape că e cel mai mare parlament din Europa, raportat la numărul de locuitori”, explică el.
În Europa, țări cu număr (mult) mai mare de parlamentari decât România au țări precum Franța (peste 900), Italia, Spania, Germania, Polonia, respectiv Marea Britanie. Toate au în același timp populații mai numeroase.
Analiști: de la distragerea atenției la temă falsă
Europa Liberă a întrebat trei analiști politici, Cristian Pârvulescu, de la SNSPA, George Jiglău, de la UBB Cluj, și Gheorghe Fârte, de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, dacă reducerea numărului de parlamentari poate avea o finalitate în contextul actual.
De asemenea, și dacă are potențial de a tensiona parteneriatul din Coaliție. Toți trei spun că revenirea temei în actualitate este mai degrabă forțată și că sunt infime șansele de a avea vreo finalitate.
Gheorghe Fârte spune că „e o formă de distragere de la problemele economice.”
Chiar dacă proiectul ar trece de Senat, nu crede că va fi adoptat de Camera Deputaților, astfel încât să aibă șansă să devină lege.
Fârte dă exemplul legii privind interzicerea păcănelelor la parterul blocurilor, care deși a trecut tacit de Senat – s-a blocat la a doua cameră.
Clasa politică nu are interesul să reducă numărul de parlamentari, întrucât cu cât numărul e mai mare, deservește clientelismul politic, spune el.
„De asta s-au și inventat atâtea agenții de-ale statului, atâtea companii de stat, sunt lucruri de tăiat în statul român, dar nu văd voința politică”, conchide el.
George Jiglău spune că reducerea numărului de parlamentari la 300 „nu a fost niciodată o temă reală de discuție”, nici la referendumul din 2009, nici în prezent.
„E doar o altă temă care exploatează antipatia pe care oamenii o au față de politică și politicieni și care poate fi justificată pe alocuri, din varii motive”, însă „nu a avut niciodată la bază vreo analiză concretă care să justifice în vreun fel de ce e bine să fie 300 și nu 465 sau 10, nu 100 sau 700.”
Invocarea voinței poporului, inclusiv în actualul proiect de lege pe temă, poate fi un demers alunecos, întrucât te poate duce în varii direcții și „creează niște narative care, cumva, pot să altereze felul în care poporul își formează propria voință într-o anumită moment.”
Pentru el, demersul referendumului din 2009 rămâne unul din cele mai problematice din demersurile lui Traian Băsescu, ca președinte, pentru că „Parlamentul e și așa încercat de prestația celor care îl populează.”
„Inclusiv prin actualul proiect, se echivalează utilitatea Parlamentului cu utilitatea parlamentarilor și e o generalizare nedreaptă. Problema e că o reducere a numărului nu îți garantează o calitate mai bună a celor aleși.”
Or, la capitolul acesta – a trimite cei mai competenți oameni în parlament – toate partidele, inclusiv USR, sunt datoare, consideră analistul.
Cristian Pârvulescu amintește că Traian Băsescu a impus referendumul din 2009 sub pretextul crizei – ca pe o „moralizare populistă a politicii: tăieri, austeritate și referendumul pentru 300 de parlamentari”.
E un moment în care „populismul antisistem s-a îmbrăcat în hainele responsabilității”, subliniază el.
„Astăzi, același reflex revine: UDMR și PSD resping ideea, PNL ezită, AUR o instrumentalizează, iar USR o prezintă drept consecvență morală.”
De fapt, „e vorba de o politică simbolică, nu de o reformă – un nou episod al populismului austerității, prin care criza e transformată din nou în spectacol moral”, conchide expertul.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
