Europa Liberă Moldova a făcut o scurtă istorie a alegerilor parlamentare și creionează cele mai importante contexte în care au fost organizate acestea.
Apariția parlamentarismului moldovean
25 august 1989 este considerată data nașterii pluripartidismului moldovenesc. Sovietul Suprem (organul legislativ de atunci) adopta o lege cu privire la modul de înregistrare „a asociațiilor obștești ale cetățenilor Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM)”.
Pe 23 noiembrie 1989 este aprobată Legea cu privire la alegerile deputaților poporului ai RSSM, în baza căreia a fost ales primul parlament democratic. Peste o zi, este creată prima Comisie Electorală Centrală (cu 21 de membri) cu un mandat de 5 ani. Prima autoritate electorală a fost responsabilă de organizarea şi desfășurarea alegerilor parlamentare din 1990 și a celor prezidențiale din decembrie 1991.
Sovietul Suprem devine Parlament
1990. Primele alegeri democratice au avut loc pe 25 februarie (al doilea tur – pe 10 martie), pe fondul mișcării de renaștere națională. Au participat circa 1.900 de concurenți electorali, în 380 de circumscripții uninominale constituite pe teritoriul RSSM. Au fost aleși 371 de deputați: din partea Fortului Popular, a Mișcării „Unitate-Edinstvo” și a Partidului Comunist.
Din 26 aprilie 1990, Sovietul Suprem este numit Parlament, iar pe 3 septembrie este instituită funcția de președinte al RSSM. Primul președinte al Parlamentului este ales, pe 4 septembrie, Alexandru Moşanu.
Pe 17 septembrie este adoptată legea privind partidele și organizațiile social-politice, iar peste o zi - legea cu privire la alegerea președintelui Republicii Moldova prin vot direct, scrutin organizat pe 8 decembrie și câștigat de Mircea Snegur (singurul candidat).
23 mai 1991 – RSSM devine Republica Moldova. Parlamentul adoptă, pe 27 august 1991, Declarația de Independență, drapelul, imnul și stema.
În primul Parlament, deputații au votat trecerea de la sistemul majoritar la cel proporțional, iar asta a dus la micșorarea numărului de deputați de la 371 până la 104.
Primul Parlament a activat în actualul sediu al Președinției R. Moldova. Construită între anii 1984-1987, clădirea a fost destinată găzduirii Sovietului Suprem al RSSM.
Clădirea Președinției a fost devastată în timpul protestelor violente din 7 aprilie 2009.
În actualul sediu al Parlamentului R. Moldova (vizavi de Președinția actuală), construit între 1973 și 1976, anterior s-a aflat Comitetul Central al Partidului Comunist al RSSM. Și această clădire a fost devastată la 7 aprilie 2009 de protestatari.
1994. Pe 12 octombrie 1993, Parlamentul s-a autodizolvat pentru a fi organizate alegeri pe bază de pluripartidism.
Alegerile parlamentare anticipate au fost stabilite pentru 27 februarie 1994, acestea fiind organizate într-o singură circumscripție electorală. La acel scrutin au participat 13 partide și blocuri electorale, dintre care doar patru au acces în Legislativ: Partidul Democrat Agrar (56 de mandate), Partidul Socialist și Mișcarea „Unitate Edinstvo” (28 de mandate); Blocul Țăranilor și Intelectualilor (11 mandate) și Alianța Frontului Popular Creștin Democrat (9 mandate). Președinte al Parlamentului a fost ales Petru Luncinschi (1994-1997), urmat de Dumitru Moțpan (1997-1998).
În vara anului 1994 a fost modificată Constituția, fiind introdus regimul politic semiprezidențial. Spre sfârșitul anului 1997, a fost adoptat un nou Cod electoral bazat pe sistemul reprezentării proporționale, astfel că numărul deputaților a fost redus de la 104 la 101.
Pe 8 aprilie 1994, Parlamentul ratifică tratatul de aderare la Comuitatea Statelor Independente (CSI), respins de câteva ori de primul Parlament. În același an, pe 28 noiembrie, este ratificat acordul de parteneriat și cooperare cu UE.
Scos din legalitate în 1991, după puciul de la Moscova, fostul partid comunist se transformă și, la 27 aprilie 1994, Ministerul Justiției înregistrează Partidul Comuniștilor din R. Moldova. De atunci, formațiunea este condusă neîntrerupt de Vladimir Voronin.
Alegeri cu cel mai lung buletin de vot
1998. La scrutinul parlamentar din 22 martie au participat 29 de partide și 67 de candidați independenți. Rata de participare la vot a fost de peste 69%. Atunci a fost tipărit cel mai lung buletin de vot din istoria alegerilor din R. Moldova. Dar din cei aproape 100 de concurenți electorali, în Parlament au ajuns doar patru: Partidul Comuniștilor - 40 de mandate; Blocul Convenția Democratică din Moldova – 26 de mandate; Blocul „Pentru o Moldovă Democratică și Prosperă” – 24 de mandate. S-a format Alianța pentru Democrație și Reforme, condusă între 1998 și 2001 de Dumitru Diacov.
La 9 luni de la numire, pe 9 noiembrie 1999, cu voturile comuniștilor, creștin-democraților și ale câtorva transfugi, Parlamentul demite Guvernul Sturza.
Pe 5 iulie 2000, ca rezultat al modificării Constituției, s-a trecut la un regim politic parlamentar care presupunea alegerea șefului statului de către Legislativ. Această schimbare urma să genereze o serie de crize politice.
În decembrie 2000 alegerea șefului statului a eșuat, iar Parlamentul a fost dizolvat de președintele Petru Lucinschi.
Triumful comuniștilor
2001. Au fost stabilite alegeri parlamentare anticipate pentru 25 februarie. La alegeri au participat 27 de concurenţi electorali, inclusiv 5 blocuri electorale, 12 partide şi mişcări social-politice şi 10 candidaţi independenţi. Rata de participare a fost de 67,5%. Acestea s-au soldat cu victoria fără precedent a PCRM, care a obținut 71 de mandate din cele 101. Au mai intrat în Parlament Blocul „Alianța Braghiș” (19 mandate) și Partidul Popular Creștin-Democrat (PPCD), cu 11 mandate. Spicher a fost aleasă comunista Eugenia Ostapciuc.
Vladimir Voronin obținea primul său mandat de șef al statului (2001-2005).
2005. Alegerile legislative din 6 martie aduc o nouă victorie pentru PCRM. Acesta a obținut atunci 56 de mandate, Blocul „Moldova Democrată” - 34 şi PPCD – 11 mandate. Președinte al Parlamentului a fost ales Marian Lupu (comunist pe atunci). PCRM însă nu avea voturile necesare pentru alegerea șefului statului. În cele din urmă, președinte a fost reales, pentru al doilea mandat, Vladimir Voronin cu voturile deputaților PCRM, PPCD și PD.
„Coalițiile monstruoase”
Istoria Parlamentului din R. Moldova a cunoscut situații când, pe fondul crizelor politice, formațiuni cu ideologii antagoniste au creat parteneriate sau alianțe de conjunctură, numite și „coaliții monstruoase”. Asemenea coaliții, potrivit articolelor din presa vremii, au existat între PCRM și PPCD (permițând în 2005 alegerea lui Vladimir Voronin pentru al doilea mandat), între PCRM și PD (majoritatea parlamentară „Pentru Moldova” formată în 2010 cu implicarea deschisă a Moscovei); între PSRM și Blocul pro-european ACUM (PAS și PDA), care a condus în vara lui 2019 la debarcarea PDM.
Epopeea „votului de aur” și alianțele „de beton” ale pro-europenilor
2009. Pe 5 aprilie au fost alegeri parlamentare ordinare. La scrutin au participat 15 partide şi 5 candidaţi independenţi. În Parlament au intrat PCRM - 60 de mandate; Partidul Liberal (PL), condus de Mihai Ghimpu, – 15 mandate; Partidul Liberal Democrat (PLDM) al lui Vlad Filat - 15 mandate; Alianța „Moldova Noastră” - 11 mandate. Legalitatea alegerilor a fost contestată, opoziția invocând fraude. Au izbucnit revolte violente pe 7 aprilie, supranumite „Revoluția Twitter”.
Au fost devastate sediile Parlamentului și Președinției. După ce a eșuat a doua tentativă de alegere a șefului statului în Parlament (principalul candidat fiind premierul comunist Zinaida Greaceanîi) și nefiind găsit „votul de aur” - care le lipsea comuniștilor pentru a avea majoritatea necesară pentru a alege președintele țării, Legislativul a fost dizolvat.
În contextul alegerilor anticipate, a fost redus pragul electoral pentru partide de la 6% la 5% și de la 50% la minimum o treime rata de prezență la urne necesară pentru validarea alegerilor. A fost restabilit dreptul partidelor de a participa la scrutine în blocuri.
Alegeri în zi de miercuri
Pe 29 iulie au avut loc alegeri parlamentare anticipate. Spre deosebire de restul scrutinelor, care aveau loc, de regulă, în zile de duminică, acesta s-a desfășurat într-o zi de miercuri.
În Parlament au intrat PCRM (48 de mandate), PL (18), PLDM (15), Partidul Democrat din Moldova (13) și Alianța „Moldova Noastră” (7 mandate). A fost creată Alianța pentru Integrare Europeană (AIE), cu 53 de mandate, iar spicher a fost ales liberalul Mihai Ghimpu (căruia îi aparține cunoscuta sintagmă „Alianța-i beton!”). Ghimpu a exercitat și interimatul funcției de șef al statului, după expirarea mandatului lui Voronin. Alegerea președintelui R. Moldova a eșuat după două tentative, astfel că Parlamentul a fost dizolvat și de această dată.
2010. Pe 28 noiembrie a fost organizat un nou scrutin parlamentar anticipat. PCRM a obținut 42 de mandate; PLDM – 32; PDM – 15 și PL – 12. Marian Lupu, care părăsise PCRM la 10 iunie 2009 și trecuse, între timp, la PD, este ales președinte al Parlamentului, iar judecătorul Nicolae Timofti – președinte al R. Moldova (2012-2016). Este și scrutinul la care își face intrarea în politică oligarhul Vladimir Plahotniuc. PDM îl plasează pe locul 2 al listei sale de candidați cu o săptămână înainte de alegeri, în ultima zi când mai putea face modificări. Pe 30 decembrie, PLDM, PDM și PL formează Alianța pentru Integrare Europeană-II, având 59 de mandate.
Pe 5 martie 2013 este demis Guvernul Filat II, în contextul scandalului „Pădurea Domnească” (o vânătoare ilegală cu participarea mai multor demnitari, unde a fost ucis accidental un bărbat).
Pe 25 aprilie 2013, a fost revocat din funcție spicherul Marian Lupu. Pe 30 mai, PLDM, PDM și grupul Partidului Liberal Reformator (desprins din PL) creează Coaliția pentru Guvernare Pro-Europeană. Spicher este ales Igor Corman (PD).
Pe 2 iulie, Parlamentul a ratificat Acordul de Asociere cu UE, iar la 13 noiembrie același lucru l-a făcut și Parlamentul European. În aprilie 2014, Bruxellesul a luat decizia finală care le-a dat dreptul cetățenilor din R. Moldova să călătorească fără vize în țările UE.
2014 – anul „furtului miliardului”. Pe 30 noiembrie, moldovenii au fost chemați din nou la urne. La scrutinul parlamentar au participat 24 concurenți electorali, prezența la vot fiind de peste 57%. Partidul Socialiștilor din R. Moldova, reanimat de Igor Dodon, care părăsise PCRM, a acumulat 25 de mandate; PLDM – 23; PCRM – 21; PDM – 19 și PL - 13. Spicher a fost ales Andrian Candu (2015-2019) din partea PD.
Pe 7 mai 2015, Parlamentul a aprobat o serie de amendamente prin care persoanelor cu deficiențe mintale li s-a acordat în premieră drept de vot.
Pe 15 octombrie 2015 este ridicată imunitatea parlamentară ex-premierului Vlad Filat, acesta fiind reținut în sediul Parlamentului de ofițerii anticorupție pentru fapte de corupție și implicare în frauda bancară.
Pe 20 iulie 2017, Parlamentul aprobă trecerea la sistemul electoral mixt – o inițiativă a PD, susținută de PSRM. Deputaţii PL, PLDM şi PCRM au părăsit, în semn de protest, ședința Parlamentului. În timp ce proiectul de lege era dezbătut, în fața Parlamentului au avut loc proteste cu altercații - au manifestat atât cei care susțineau sistemul electoral mixt, cât şi cei care erau împotrivă. În aceeași zi, președintele țării, Igor Dodon, a promulgat legea.
În perioada acestei legislaturi parlamentare, presa consemna (în primăvara-vara lui 2017) coabitarea politică dintre PD și PSRM, numită „binomul Dodon-Plahotniuc”.
Printr-o decizie a Curții Constituționale din 4 martie 2016, R. Moldova revine la alegerea șefului statului prin vot direct, scrutinul prezidențial din toamna anului 2016 fiind câștigat de socialistul Igor Dodon.
Dualitate, proteste, alianțe de conjunctură și iarăși „binom”
2019.Într-un context politic tensionat, pe 24 februarie are loc primul scrutin desfășurat în baza unui sistem electoral mixt. 50 de deputați au fost aleși pe liste de partid pe circumscripția națională, iar 51 – pe circumscripții uninominale. Rata de participare în circumscripțiile uninominale a fost de puțin peste 50% și de aproape 51% – în circumscripția națională. PSRM obține 35 de mandate; PDM – 30; Blocul ACUM (format din Platforma DA și Partidul Acțiune și Solidaritate) – 26 de locuri în Parlament; Partidul „Șor ”– 7 mandate. În Parlament au intrat și 3 independenți. Acest parlament s-a remarcat prin episoade memorabile de traseism politic, cum ar fi cazul lui Ștefan Gațcan, care fusese „sechestrat”, eveniment după care se declara ba socialist, ba parte a partidului „Pro Moldova.
În aceeași zi de 24 februarie, a avut loc și un referendum republican consultativ pentru reducerea numărului deputaților de la 101 la 61 şi pentru posibilitatea revocării lor de către alegători, o inițiativă a liderului democrat Vlad Plahotniuc. Deși peste 73% din alegători au susținut la plebiscit inițiativa, legislația nu a fost modificată, numărul deputaților rămânând același.
Pe 8 iunie 2019, a fost formată o coaliție dintre PSRM și Blocul ACUM (PAS și Platforma DA). În funcția de spicher a fost aleasă socialista Zinaida Greceanîi. Premier a fost desemnată Maia Sandu, lidera PAS.
În R. Moldova se instaurează dualitatea puterii: pe de o parte - guvernarea PD, pe de altă parte – majoritatea dintre PSRM și ACUM.
Pe 9 iunie, Curtea Constituțională, controlată politic de PD, a constatat circumstanțele ce justificau dizolvarea Parlamentului. Curtea l-a suspendat din funcție pe președintele țării Igor Dodon și a stabilit circumstanțele ce justificau interimatul funcției de șef al statului. Premierul democrat Pavel Filip , din postura de președinte interimar al R. Moldova, a semnat decretul privind fixarea datei alegerilor parlamentare anticipate pe 6 septembrie 2019. PD anunță că va pleda pentru organizarea concomitentă şi a alegerilor prezidențiale anticipate. Igor Dodon a anulat decretul lui Pavel Filip.
Situația politică se încinge la Chișinău pe fondul dualității puterii.
Pe 9 iunie au loc proteste masive organizate de PD, cu aruncarea curcanilor peste gardul Președinției – mesaj către președintele socialist Dodon. După ce ambasadorul SUA de atunci Dereck Hogan a avut o discuție cu liderul democrat Vladimir Plahotniuc, pe 14 iunie, democrații au anunțat că se retrag de la guvernare, iar Plahotniuc a părăsit subit țara.
În noiembrie 2019, PSRM a rupt coaliția cu ACUM, pe fondul amendării legii cu privire la procuratură. Pe 12 noiembrie, este demis Guvernul Sandu, cu voturile deputaților PSRM și PD. Cei de la „Șor” s-au abținut de la vot. Peste două zile, este votat un guvern în frunte cu Ion Chicu.
Pe 16 martie 2020, PSRM și PDM au creat majoritatea parlamentară „Platforma Social-Democrată pentru Moldova”. Însă acest „binom” s-a destrămat pe 19 noiembrie 2020.
La alegerile prezidențiale din noiembrie, Maia Sandu îl devansează pe Igor Dodon în turul doi al prezidențialelor, devenind prima femeie președintă a R. Moldova.
Parlamentul respectiv a activat numai doi ani. Maia Sandu l-a dizolvat prin decret prezidențial la 28 aprilie 2021. Au fost stabilite alegeri anticipate parlamentare pentru 11 iulie 2021.
Alegeri pe timp de pandemie
2021. Autoritățile decid să organizeze scrutinul chiar dacă Republica Moldova era în stare excepțională din cauza pandemiei de COVID-19.
Prezența la urne a fost de 48,4%. În buletinele de vot pentru anticipatele din 11 iulie au figurat 23 de concurenți electorali. După debarcarea PD de la putere, fusese eliminat sistemul electoral mixt, revenindu-se la sistemul electoral proporțional, cu o singură circumscripție națională. S-au redus pragurile electorale: până la 5% pentru partidele politice și până la 7% pentru blocurile electorale. Partidul PAS a câștigat alegerile pe valul unui mesaj puternic anticorupție, obținând 63 de mandate, Blocul Comuniștilor și Socialiștilor s-a ales cu 32 de mandate, iar Partidul „Șor” - cu 6. Igor Grosu de la PAS devine spicher.
În 2023, partidul lui Ilan Șor a fost declarat neconstituțional, deputații acestuia devenind neafiliați. (Controversatul om de afaceri Ilan Șor, condamnat la închisoare de prima instanță în 2017, fugise din Moldova în 2019. CSJ pune punct în dosarul Șor abia pe 13 decembrie 2024, lăsând în vigoare pedeapsa de 15 ani de închisoare.)
În a doua jumătate a anului 2022, Parlamentul a adoptat noul Cod electoral, care a intrat vigoare pe 1 ianuarie 2023.
387 de legi pe an
În cei 35 de ani de activitate, Parlamentul R. Moldova a adoptat, în total, 13.569 de legi și acte (în medie, circa 387 de legi pe an), deputații reunindu-se în 1.954 de ședințe plenare. Cele mai multe legi – 2.649 – au fost adoptate de Parlamentul dominat de comuniști, între 2001 și 2005. Legislativul cu majoritate deținută de PAS, între 2021 și 2025, a adoptat 1.589 de legi și acte.
Acesta a fost Legislativul care și-a pliat agenda pe procesul de integrare europeană. Fiecare al 11-lea act adoptat în cei patru ani a fost cu sigla UE. În total, au fost adoptate circa 140 de legi de armonizare a legislației naționale la standardele UE în diverse domenii. În aspect politic, vom menționa adoptarea Declarației privind aderarea R. Moldova la UE, prin care e reafirmat angajamentul ireversibil pentru integrarea europeană.
La mijlocul lunii mai 2024, Parlamentul a decis că în R. Moldova se va desfășura, concomitent cu alegerile prezidențiale din 20 octombrie, și referendumul constituțional pe tema aderării R. Moldova la UE. Opțiunea „pro” a trecut la limită, dar asta a permis ca „obiectivul strategic” de integrare europeană să fie introdus în Constituție, prevedere intrată în vigoare la 4 noiembrie, la o zi după victoria Maiei Sandu în alegerile prezidențiale, în turul doi de scrutin.
Acest Parlament a denunțat o serie de acorduri cu CSI și a aprobat un plan de adoptare a legislației UE (2025–2029), care prevede implementarea a peste 3.000 de acte normative europene. A sprijinit acțiunile Guvernului legate de obținerea statutului de stat candidat la UE (iunie 2022) și deschiderea negocierilor de aderare (decembrie 2023). Pe dimensiune economică, Parlamentul a ratificat acordul de sprijin financiar în valoare de 1,9 miliarde de euro pentru următorii trei ani.
14 pentru un fotoliu de deputat
2025.La alegerile ordinare parlamentare din 28 septembrie va fi ales Parlamentul de legislatura a XII-a. În cursă au fost înregistrați 23 de concurenți electorali, a căror liste însumează 1.401 candidați la funcția de deputat, la un mandat pretinzând aproape 14 persoane.
Pe 25 septembrie, cu trei zile până la alegeri, este extrădat, la Chișinău, fostul lider al PD, Vlad Plahotniuc. El fusese reținut pe 22 iulie, pe aeroportul din Atena, alături de Constantin Țuțu, un fost coleg de-al său de partid.
15 partide politice: Partidul Acțiune și Solidaritate (104 candidați); Partidul Democrația Acasă (88 de candidați); Coaliția pentru Unitate și Bunăstare (59 de candidați); Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (54 de candidați); Partidul Social Democrat European (86 de candidați); Partidul Național Moldovenesc (54 de candidați); Partidul „Respect Moldova” (101 candidați); Partidul Liga Orașelor și Comunelor (54 de candidați); Partidul Alianța pentru Unirea Românilor (62 de candidați); Partidul Alianța „Moldovenii” (57 de candidați); Partidul „Moldova Mare” (56 de candidați); Partidul Noua Opțiune Istorică (55 de candidați); Partidul Liberal (57 de candidați); Uniunea Creștin-Socială din Moldova (53 de candidați) și „Partidul Nostru” (102 candidați).
4 blocuri electorale: Blocul „Patriotic al Socialiștilor, Comuniștilor, Inima și Viitorul Moldovei” (110 candidați); Blocul „Alternativa” (106 candidați); Blocul „Împreună” (60 de candidați) și Blocul Unirea Națiunii (79 de candidați).
* Pe 22 septembrie, blocul unionist BUN a anunțat că se retrage din cursa electorală în favoarea PAS.
* Pe 26 septembrie, CEC a dispus scoaterea din cursă a Partidului „Inima Moldovei” - parte a Blocului de opoziție „Patriotic” - după ce o încheiere în acest sens a fost pronunțată la 25 septembrie, de o instanță într-un dosar de finanțare ilegală.
* Pe 26 septembrie, CEC a decis anularea înregistrării Partidului „Moldova Mare” și a listei sale de candidați, cerând și limitarea activitatea formațiunii sub bănuiala de finanțare ilegală.
4 candidați independenți: Andrei Năstase; Olesea Stamate; Victoria Sanduța și Tatiana Crețu.
Pentru partide pragul electoral e de 5%, pentru blocuri electorale - 7% și pentru candidații independenți - 2%. În ziua alegerilor vor fi deschise 2.274 de secții de votare: 1.973 pe teritoriul țării și 301 peste hotare. Au fost tipărite circa 2,8 milioane de buletine de vot.
*Acest articol, preluat de la Europa Liberă Moldova, a fost scris pe baza informațiilor de pe platformele web ale Parlamentului, Asociației ADEPT și ale Almanahului electoral, editat de Comisia Electorală Centrală.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
