Din septembrie, timp de câteva luni, podcastul SmartJob este dedicat combaterii dezinformării și a știrilor false, a temelor legate de securitate cibernetică și război hibrid, manipulare, răspândirea confuziei și a neîncrederii în democrație, ca parte a unui demers mai larg al Europei Libere, „Contra Minciunii”.
Proiectul este sprijinit de Fundația Konrad Adenauer. Un efort comun contra minciunii.
La SmartJob, încercăm să deslușim mecanismele valurilor de fake news. Fiindcă minciuna răspândită în masă a început să afecteze deciziile și comportamentele tuturor, indiferent de funcție, profesie, vârstă, sex, statut familial.
Învățăm împreună cum să ne apărăm mai bine și cum să îi apărăm pe cei dragi de mecanismele atât de sofisticate ale dezinformării.
***
Ozana Nicolau este regizoare, creatoarea și scriitoarea spectacolului de teatru De(conectat), un proiect despre fake news și dezinformare, despre alienare, propagandă, lumea radicalizată și fragmentată din prezent, despre felul în care tehnologia afectează relațiile personale.
Pentru acest spectacol, echipa a făcut multe ateliere și întâlniri cu elevi, focus grupuri cu studenți, documentare cu tineri și interviuri cu specialiști. Iar una dintre concluzii a fost aceea că oamenilor le place să aibă dreptate, iar rețelele social media sunt proiectate în așa fel încât să nu facă altceva decât să le confirme opiniile. Oamenilor le place, de asemenea, ce e nou și le place să simtă emoții de acest fel, iar rețelele fix asta fac: le stârnesc emoții intense.
Următorul spectacol va avea loc în curând, la Teatrul Dramaturgilor Români. „Sunt așteptați părinții și copiii lor, dar și profesorii, pentru că îi va ajuta foarte mult pentru orele de dirigenție și, în general, în dezvoltarea gândirii critice a elevilor. Vom merge cu spectacolul și în școli”, spune regizoarea.
Ozana Nicolau lucrează proiecte pentru tineri de aproape opt ani. Pe lângă știri false și impactul lor asupra oamenilor, abordează și alte teme puternice, precum violența domestică sau educația sexuală. Este felul în care a ales să conecteze părinții și dascălii cu copiii, să-i ajute să deschidă dialogul pe aceste teme sensibile.
Unde greșesc părinții?
„Copiii care petrec foarte mult timp pe social media nu au în spatele lor un adult responsabil”, spune Ozana Nicolau.
Spectacolul are foarte mult umor, am încercat pe cât posibil să nu ținem o lecție, să nu ținem o predică, și asta cred că i-a cucerit pe copii, spune regizoarea:
„Ei au auzit de foarte multe ori faptul că trebuie să lase telefonul. Le-a ieșit pe nas. Părinții greșesc. Li se dau telefoane copiilor și acces la social media înainte de 16 ani, adulții nu reușesc să pună stop, probabil există foarte multă tensiune. Copiii cer, văd la alte familii. Cutărică i-a dat, are smartphone, nu se poate să nu aibă și copilul meu, se consideră că-i sărac dacă n-are.”
Nu crede că adolescenții își pun problema de a căuta ceva pe social media, ci mai degrabă social media se vâră în acest spațiu foarte personal, care este al lor:
„Un adolescent primește în jur de 230 de notificări pe zi. Vă dați seama cât de prezent este telefonul în viața lui. E parte din el și cumva ajung să-l identifice ca fiind unul de încredere. Face o confuzie prin această apropiere, prin faptul că, pe același device, îi are și pe cei apropiați, și întreaga lume, începe să-i perceapă pe toți ca fiind apropiați și de încredere.”
Ascultă podcastul SmartJob pe YouTube Music, Spotify, Apple Podcast.
Scindarea politică a României se simte și printre copii
Scindarea care s-a văzut în societate, la ultimele alegeri, se întâmplă întocmai și cu tinerii, este exact la același nivel, atrage atenția regizoarea:
„Noi clar am văzut aceste două tabere în ateliere. O tabără care era de părere că da, o mână de fier este foarte bună și «Care e problema cu regimul Ceaușescu? A fost foarte bun», și o tabără care spune: «Nu, este o foarte mare problemă și nu ne dorim să ne întoarcem la asta».”
Copiii și adolescenții urmăresc și politicieni în social media, explică regizoarea:
„A fost o fată care ne-a spus că o urmărește, de exemplu, pe Diana Șoșoacă. Și am întrebat-o: Ce părere ai de ceea ce spune? Și a zis: Nu știu ce spune, dar îmi place că le spune pe bune. Deci, pentru ea – și asta e valabil pentru toți adolescenții – pentru ea era important ca a găsit un model feminin care reușea să se impună.”
Toți adolescenții au nevoie de modele pe care să se poată baza, spune regizoarea, pentru că identitatea lor este în formare: „Modelele pot să vină de la profesori, de la părinți, dar, dacă nu vin de acolo, o să le ia de pe TikTok, de la politicieni, spre exemplu, politicieni de factura aceasta.”
De ce cred copiii că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu?
Sunt copii care află de pe TikTok, din social media sau de acasă, că era bine pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, dictatorul comunist care a înfomentat milioane de oameni și a dat ordinul criminal de reprimare prin împușcare a manifestanților din 16-22 Decembrie 1989.
E foarte șocant să auzi că era bine pe vremea dictaturii din gura unor adolescenți, spune Ozana Nicolau:
„Eu nu mi-am imaginat că elevi care au acum 17 ani, deci care nu au trăit nicio zi din ceea ce a fost atunci, din lipsurile și din încălcarea flagrantă a drepturilor omului, ar putea să spună așa ceva. Pe de altă parte, odată ce am văzut acest lucru la adolescenți, nu m-a mai mirat ceea ce s-a întâmplat la alegeri (victoria într-o primă etapă a unui candidat pro-rus care promova un portret pozitiv al dictatorului Nicolae Ceaușescu n.r.). Adică semnele erau acolo.”
În momentul în care adolescenții, care caută în mod firesc modele, nu absorb de la profesori anumite valori, comportamente sănătoase, recurg la înlocuitori - diverși politicieni și influenceri:
„Cum se prezintă acel profesor ca om, dacă este deschis la o abordare egalitară, care să-i dea fiecăruia dreptul să vorbească și abia apoi informațiile pe care le dă profesorul - asta contează pentru copii. Dacă nu sunt mulțumiți sau nu se regăsesc în profesorii pe care îi au în fața lor, da, recurg la alte personaje.”
Ozana Nicolau crede însă că societatea se poate reconecta prin dialog: „Spectacolul are la final o discuție, pentru că în România nu există o cultură a dialogului, pentru că nu am fost învățați în școală – nu există acest exercițiu. Eu am încredere că sămânța se prinde, că oamenii se duc apoi și deschid aceste mici dialoguri în viața reală.”
Nu cred că putem să convingem pe nimeni de nimic, tot ce putem să facem este să ne dezvoltăm gândirea critică și să-i încurajăm pe copii să-și pună întrebări, spune ea:
„În clipa în care încercăm să convingem, începe rezistența. Pentru că oamenilor le place să le fie confirmate opiniile. În momentul în care cineva ne contrazice, deja ne-am «aricit» și nu vrem să auzim mai departe. Dar putem să instalăm măcar dubiul atunci când provocăm un dialog.”
Iar adulții și copiii se pot și răzgândi dacă încep să cântârească, în timp, argumentele pro și contra. Important e ca ele să se întâlnească în spațiul public, inclusiv pe telefoanele lor, prin rețelele sociale.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
