Într-o mișcare care i-a surprins atât pe observatori, cât și pe politicieni, președintele american Donald Trump l-a sunat săptămâna trecută, cu doar câteva ore înainte de summitul din Alaska cu Vladimir Putin, pe liderul Belarusului, Aleksandr Lukașenko.
Trump a scris pe rețelele de socializare – unde l-a descris pe Lukașenko drept un „președinte extrem de respectat” – că discuția cu acesta s-a concentrat pe eliberarea a 1.300 de prizonieri politici.
Potrivit lui Valer Kavaleuski, șeful unui grup de experți în exil numit Agenția pentru Afaceri Euro-Atlantice, accentul pus de Trump pe prizonierii politici a fost profund simbolic.
„Trump a pus problema umanitară, eliberarea prizonierilor politici, în fruntea mesajului său”, a declarat Kavaleuski pentru RFE/RL.
„Acest lucru evidențiază faptul că negocierile umanitare sunt convenabile atât pentru Minsk, cât și pentru Washington. Ele evită probleme dificile precum geopolitica sau războiul din Ucraina, în timp ce par nobile și demne, deoarece sunt discuții despre viața oamenilor.”
Pentru Lukașenko, criticat și izolat de Occident ca dictator și aliat fidel al lui Putin, apelul lui Trump a reprezentat un progres diplomatic.
„Un cadou pentru Lukașenko”
Valer Karbalevich, analist politic pentru Serviciul Belarus al RFE/RL, spune că este „un cadou imens” pentru Lukașenko, care îi oferă o cale de revenire în rândul cetățenilor după ce acesta a ars punți cu Occidentul prin reprimarea brutală a protestelor de masă împotriva fraudei electorale din 2020.
„Lukașenko este mulțumit”, a scris el. „Simte în mod clar un disconfort psihologic pentru că, de cinci ani, țările occidentale nu l-au recunoscut drept președinte al Belarusului.”
Kaveleuski vede problema în alt fel. „Chiar și cu cărți groaznice în mână, fiind nerecunoscut, sub controlul Rusiei și complice la agresiunea împotriva Ucrainei, Lukașenko a reușit să ajungă la Trump... Acesta nu a fost un cadou. A fost rezultatul unei diplomații belaruse țintite și iscusite”, spune el.
Svetlana Țihanovskaia, lidera opoziției belaruse exilată, a salutat eforturile lui Trump de a elibera prizonierii politici din Belarus, dar a cerut continuarea presiunilor asupra regimului lui Lukașenko.
„Aceasta este o misiune umanitară importantă a președintelui (Trump) – de a salva viețile unor oameni nevinovați. Acum ne așteptăm ca regimul lui Lukașenko să pună capăt complet represiunii și să elibereze toți oamenii nevinovați din închisoare, un prim pas vital către pace, libertate și reconciliere. Și, până când se va întâmpla acest lucru, nu ar trebui să existe nicio schimbare în politica față de regim”, a declarat Țihanovskaia pe rețelele de socializare.
Lukașenko a oferit până acum puține detalii. Secretarul său de presă, Natalia Eismant, a spus doar că „se desfășoară activități în această direcție”. Organizațiile pentru drepturile omului sunt sceptice.
Paval Sapelka de la centrul pentru drepturile omului din Belarus, Viasna, a remarcat că represiunea s-a intensificat în ultimele luni, chiar dacă, ocazional, se acordă ocazional.
Fără dezgheț politic
„Autoritățile demonstrează procese paralele. Represiunea continuă și se agravează, conform unor indicatori. În același timp, unii oameni sunt eliberați pe baza grațierilor, ocazional cu deportare imediată, ceea ce este inacceptabil”, a declarat Sapelka pentru RFE/RL.
„Nimeni nu a vorbit despre oprirea arestărilor sau despre un dezgheț politic”, a declarat Dzmitri Iahorau de la Fundația BySol, care ajută victimele represiunii din Belarus.
Marina Kasinerava – de la Dissidentby, o organizație care susține prizonierii politici – a declarat că în spatele gratiilor ar putea fi peste 1.300 de persoane care se opun regimului.
„Sistemul a făcut tot posibilul pentru a ascunde infracțiunile împotriva drepturilor omului, inclusiv închiderea programelor de judecată”, spune ea.
Kasinerava a avertizat că Lukașenko ar putea urmări „transferuri violente” în loc de eliberări reale. „Regimul ar putea expulza oameni cu o pungă pe cap. Asta nu are nicio legătură cu libertatea în sensul sănătos al cuvântului”, afirmă ea.
„Deficit de speranță”
Din 2020, Viasna a documentat 360 de grațieri în Belarus, cel puțin opt persoane fiind deportate direct din închisoare, în ciuda faptului că dețineau doar cetățenie belarusă. În ultimii cinci ani, 8.532 de persoane s-au confruntat cu acuzații penale motivate politic, iar 7.299 au fost condamnate.
Pentru apărătorii drepturilor omului, perspectiva ca 1.300 de prizonieri să fie eliberați ar fi într-adevăr un moment istoric. Dar, subliniază ei, dacă represiunea nu încetează, o astfel de mișcare va fi mai degrabă o manevră tactică decât o schimbare de sistem.
Totuși, Kavaleuski spune că discuția lui Trump cu Lukașenko, precum și eforturile sale de a aduce pacea în Ucraina, ar putea fi o sursă de încurajare.
„În acest moment există un deficit de speranță atât în Belarus, cât și în Ucraina. Oamenii din ambele țări îl consideră pe Trump ca fiind cineva care, oricât de imperfect, este dispus să se implice și să încerce să rezolve crizele cu care se confruntă.”
Pe de altă parte, factorii de decizie politică europeni au păstrat distanța, respectând sancțiuni rigide și izolare, ceea ce, potrivit lui Kavaleuski, face ca angajamentul lui Trump să fie mai semnificativ.
„Poate că nu este calea ideală. Poate că necesită compromisuri, inclusiv realitatea că Lukașenko rămâne la putere. Dar oferă o șansă de a elibera oamenii din închisoare și de a încetini represiunea”, a subliniat el.
Deocamdată, interesul lui Trump pentru Lukașenko a „spart” anii de impas. Rămâne neclar dacă este vorba despre un gest singular din motive umanitare sau despre începutul unui nou canal de diplomație americană.
Pentru opoziția din Belarus, îngrijorarea este că gesturile umanitare ale lui Trump ar putea deschide ușa pentru legitimarea lui Lukașenko fără a livrarea unor reforme fundamentale.
Articol preluat de la rferl.org
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
