Mikita Losik, fratele mai mic al jurnalistului Europei Libere încarcerat în Belarus, Ihar Losik, a părăsit țara după ce a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru „activități extremiste”.
El a fost acuzat că a trimis fotografii cu echipament militar rus canalului Telegram „Belaruski Hajun”.
Inginerul software în vârstă de 25 de ani a fost recent evacuat în siguranță de Fundația BySol, o organizație care sprijină prizonierii politici și disidenții din Belarus. Detaliile acestei acțiuni nu au fost dezvăluite.
„Am fost revoltat”, a declarat Mikita pentru Europa Liberă, referindu-se la ziua din februarie 2023, când a fost martorul trecerii unui convoi de tancuri și vehicule de apărare aeriană rusești marcate cu simbolurile pro-război „Z” și „V” prin orașul Orsha din estul țării, unde lucra la o fabrică de mașini-unelte.
„Ni se spune că Belarus este o țară pașnică, dar aici ajutam efortul de război al Rusiei în plină zi. Trebuia să acționez.”
Losik a spus că a făcut mai multe fotografii și le-a trimis către Belaruski Hajun, un canal popular de monitorizare online care raportează activitățile militare din Belarus.
Peste doi ani, pe 9 aprilie 2025, viața lui Mikita s-a schimbat brusc.
La ora 6 dimineața, opt bărbați înarmați și mascați au dat buzna în camera lui din căminul din Orsha.
„L-au imobilizat pe colegul meu de cameră la pământ. Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost că urmăreau un criminal sau ceva de genul ăsta. Apoi m-au imobilizat și pe mine”, își amintește Mikita.
Un ofițer în civil i-a arătat apoi mesajele Telegram, pe care Mikita le ștersese de mult.
El a fost încătușat și dus în orașul Vitsebsk pentru a fi interogat.
„Unul dintre ei a râs batjocoritor: «Vrei să fii în celula de lângă fratele tău?» Am glumit: «Sigur, nu ne-am mai văzut de mult». Nu le-a plăcut gluma.”
Fratele său este Ihar Losik, un cunoscut blogger și jurnalist al serviciului din Belarus al Europei Libere, care a fost condamnat în 2021 la 15 ani de închisoare într-un proces secret, condamnat pe scară largă de grupurile pentru drepturile omului.
Mikita a fost deținut în centrul de detenție preventivă din Vitsebsk, unde a descris condițiile ca fiind „brutale”.
Deținuților politici li s-au refuzat saltelele și au fost obligați să doarmă pe cadre metalice sau pe podele de beton. Luminile rămâneau aprinse toată noaptea, iar gardienii provocau deținuții pentru a-și justifica acțiunile dure.
„Nu m-au bătut, dar abuzul verbal era constant”, a spus Losik.
În ciuda lipsei de dovezi concrete, în afară de patru fotografii militare și postări pe rețelele sociale cu hashtagul „Nu războiului”, autoritățile l-au acuzat de „sprijinirea activităților extremiste”.
Procesul lui Mikita, care a avut loc la începutul acestei luni, a durat doar două zile.
Judecătorul și procurorul au invocat ca factori agravanți vechile abonamente la Telegram și statusurile de pe rețelele sociale în care apăreau steagul alb-roșu-alb al Belarusului și steagul Ucrainei, ambele interzise.
Steagul alb-roșu-alb a fost folosit de efemera Republică Democrată Belarusă în perioada 1918-1920 și reinstituit după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991. În 1995, conducătorul autoritar al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a înlocuit steagul istoric cu unul similar celui folosit în era sovietică.
Pe 8 iulie, Mikita Losik a fost condamnat la trei ani de „khimiya” într-un penitenciar de tip deschis. Conceptul de „khimiya” – tradus literalmente ca „chimie” – datează de la sfârșitul anilor 1940, când condamnații erau trimiși să lucreze în instalații periculoase, cum ar fi fabrici chimice și mine de uraniu, locuind în cămine speciale din apropiere, în loc să fie încarcerați în penitenciare.
Înainte de eliberarea lui Losik, un alt proces desfășurat în absența sa i-a impus plata unei amenzi mari pentru utilizarea unui avatar cu simboluri anti-război.
Deși ușurat că a evitat închisoarea, Mikita se temea că viața într-un „dormitor chimic”, sub un control similar celui din cazul eliberării condiționate și sub restricții stricte, va fi insuportabilă – mai ales că numele său de familie atrăgea atenția.
„În timp ce eram în centrul de detenție, am discutat acest lucru cu alți deținuți: autoritățile nu te lasă să trăiești în pace. Câteva infracțiuni minore și te trimit într-o colonie corecțională. Și cu numele meu de familie? Știam că trebuie să plec”, a spus el.
La câteva zile după pronunțarea sentinței, Losik a spus că a luat dificila decizie de a fugi din Belarus. Din motive de securitate, locația sa exactă rămâne secretă.
Fratele său, Ihar Losik, rămâne în închisoare, după ce a ispășit deja mai mult de cinci ani. El este una dintre cele mai proeminente victime ale represiunii masive a regimului belarus împotriva disidenților, în urma alegerilor prezidențiale contestate din 2020.
Nu se mai știe nimic despre Ihar Losik de aproape doi ani, cu excepția unei scurte apariții într-o emisiune de propagandă de stat din ianuarie. Soarta lui rămâne necunoscută.
Povestea lui Mikita face parte dintr-o campanie mai amplă de represiune în Belarus, unde sute de persoane au fost arestate pentru că au transmis informații către Belaruski Hajun, au făcut donații pentru cauzele opoziției sau chiar pentru că au făcut comentarii critice pe rețelele de socializare.
Mikita spune că a întâlnit numeroși prizonieri politici în centrul de detenție și în arestul preventiv din Vitsebsk: ingineri, studenți, cetățeni obișnuiți, mulți dintre ei condamnați „doar pentru că au trimis bani sau au postat emoji-uri”.
Deși acum este liber, Mikita știe că siguranța lui rămâne precară. Dar el rămâne ferm pe poziția sa.
„Nu puteam să mă prefac că nu văd ce se întâmplă. Nu puteam să tac în timp ce țara noastră era folosită pentru a purta război”, a spus el.
Lukașenko, care a obținut al șaptelea mandat în urma alegerilor contestate din ianuarie 2025, continuă să conducă cu mână de fier Belarusul. Alegerile au fost condamnate pe scară largă ca fiind o farsă de către guvernele occidentale și grupurile de opoziție.
Pe 1 iulie, grupul pentru drepturile omului Viasna (Primăvara) a raportat că 1.175 de persoane sunt încă considerate prizonieri politici în Belarus.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
