Iată care sunt principalele concluzii ale reuniunii.
1. Măgulirea lui Trump
În calitate de șef al alianței militare, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a avut, într-adevăr, o singură sarcină la primul său summit, care a avut loc în orașul său natal, Haga: să se asigure că Trump este la bord și că nu provoacă vreun scandal similar cu cel de la reuniunea de la Bruxelles din 2018, când aproape a scos Statele Unite din club.
Putem spunem că Rutte și-a îndeplinit sarcina.
De fapt, înainte de reuniune, Trump a distribuit pe rețelele de socializare un mesaj privat elocvent de la Rutte, în care șeful NATO îl lăuda pentru creșterea cheltuielilor europene pentru apărare și pentru loviturile sale „extraordinare” asupra Iranului.
Atunci când a fost întrebat de reporteri cu privire la acest lucru, Rutte a continuat cu laudele, numindu-l pe Trump „tati (daddy)”. Rutte l-a lăudat pe Trump și într-o declarație de presă comună, gratulându-l și la începutul sesiunii de lucru a summitului.
„Conducerea dvs. în această privință a produs deja un trilion de dolari în cheltuieli suplimentare din partea aliaților europeni începând din 2016”, i-a spus el lui Trump. „Iar deciziile de astăzi vor produce alte trilioane pentru apărarea noastră comună”.
Președintele american a părut încântat, postând cu entuziasm despre dineul de la summitul găzduit de regele și regina Olandei.
Lingușirea a funcționat în mod clar: declarația finală a summitului a fost semnată fără incidente și a inclus un limbaj ferm care identifică Rusia drept o „amenințare pe termen lung” la adresa securității euro-atlantice și reafirmă angajamentul față de articolul 5, clauza de apărare reciprocă a NATO.
2. Mai sunt îndoieli cu privire la Articolul 5?
Piatra de temelie a alianței militare este Articolul 5, care prevede că un atac asupra unuia dintre cei 32 de aliați NATO este un atac asupra tuturor.
Și, în ciuda asigurărilor date de diverși oficiali americani în perioada premergătoare summitului, potrivit cărora Statele Unite erau total angajate față de acest articol, Trump a părut să ezite când a vorbit cu presa înainte de a pleca spre Țările de Jos, declarând că „există numeroase definiții ale articolului 5”.
Acest lucru a făcut ca pulsul diplomaților europeni să se accelereze pentru o vreme.
Vorbind pentru RFE/RL sub condiția anonimatului, aceștia au subliniat că există o singură definiție, dar că ar putea exista definiții diferite ale tipurilor de „asistență” pe care aliații trebuie să le ofere în cazul în care un alt aliat este atacat.
Articolul 5 a fost declanșat o singură dată în istoria de 76 de ani a NATO – de către Statele Unite, după atacurile din 11 septembrie 2001.
Acest lucru a dus la războiul din Afganistan, deși nu toți membrii NATO au pus trimis soldați acolo.
În cele din urmă, Trump a părut să-și atenueze declarația anterioară, menționând la briefingul de presă cu secretarul general că „suntem cu ei până la capăt”, referindu-se în același timp la alți parteneri NATO.
3. 5% cheltuieli pentru apărare, un obiectiv realist?
Aceasta a fost singura decizie nouă luată la Haga.
Cei 32 de aliați s-au angajat să respecte un nou obiectiv privind cheltuielile de apărare – în 2035, toți ar trebui să aloce 5% din PIB pentru apărare.
Din această sumă, 3,5% trebuie să fie destinate cheltuielilor de bază pentru apărare, iar restul de 1,5 % ar trebui să fie cheltuite pentru diverse lucruri conexe, inclusiv consolidarea infrastructurii critice, asigurarea pregătirii civile și sprijinirea Ucrainei.
Acum, întrebarea este, desigur, dacă vor reuși de fapt să atingă acest obiectiv.
Declarația finală a summitului face aluzie la o revizuire în 2029 – an în care Trump ar trebui să plece de la Casa Albă.
Aliații, precum Spania, s-au plâns înaintea summitului de cât de nerealistă este ținta.
Madridul a fost liniștit de o magie lingvistică – în loc să menționeze că membrii NATO „se angajează să investească 5%”, formularea asupra căreia s-a convenit este următoarea: „aliații se angajează să investească 5%”.
Se pare că această schimbare subtilă de cuvinte oferă o oarecare libertate de interpretare a obiectivului.
Ar putea însemna asta excluderea Spaniei?
Probabil că nu, dar timpul ne va spune.
Totuși, să nu fiți surprinși dacă acest „angajament de la Haga” va sfârși la fel ca „angajamentul din Țara Galilor” convenit în 2014.
Atunci, obiectivul era de a atinge 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare până în 2024.
Multe țări NATO nu au atins acest obiectiv nici până în prezent.
4. Aderarea Ucrainei la NATO este clar exclusă
Summit-urile NATO de la Vilnius din 2023 și Washington din 2024 au avut un singur scop: găsirea unor modalități – verbale sau de altă natură – de a apropia Ucraina de alianța militară, fără a oferi o invitație directă de aderare.
S-a vorbit despre „punți” către aderare și despre faptul că drumul Ucrainei către club ar fi „ireversibil”.
Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a fost cea mai căutată persoană la aceste reuniuni, unde a făcut presiuni asupra aliaților pentru a face mai mult, atât din punct de vedere militar, cât și diplomatic pentru țara sa devastată de război.
Câte se pot schimba într-un an!
Trump a spus clar la începutul președinției sale că Ucraina nu va adera la NATO prea curând, iar chestiunea pur și simplu a dispărut.
La summitul de la Haga nu a existat nici măcar un Consiliu NATO-Ucraina, ceea ce înseamnă că Zelenski a trebuit să se mulțumească cu participarea la diverse evenimente secundare și la dineul social al summitului.
Declarația de la Haga, cea mai scurtă declarație la nivel înalt înregistrată până acum, nu conținea nicio mențiune referitoare la aderare.
Singura referire la Kiev din cele cinci paragrafe a fost un scurt pasaj care spunea că „aliații își reafirmă angajamentele suverane de durată de a oferi sprijin Ucrainei, a cărei securitate contribuie la a noastră și, în acest scop, vor include contribuții directe la apărarea Ucrainei și la industria sa de apărare atunci când vor calcula cheltuielile aliaților pentru apărare”.
Atunci când Zelenski a făcut declarații de presă alături de Rutte, de Antonio Costa și Ursula von der Leyen – nu a existat niciun cuvânt despre aderarea Ucrainei.
Încă o dată, NATO se ocupă acum doar de apărarea colectivă, nu de adăugarea de noi membri.
De mențioanat că, deși declarația de la Haga nu conține nicio mențiune referitoare la o viitoare aderare a Ucrainei la NATO și la summit nu a existat un Consiliu NATO-Ucraina, Mark Rutte nu a uitat tema aderării.
„Vom continua să sprijinim Ucraina pe calea sa ireversibilă către aderarea la NATO”, a spus Rutte la conferinta de presă de la final.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.