Luni seară, imediat după turul întâi al alegerilor prezidențiale reluate, Marcel Ciolacu își anunța demisia din funcția de premier, asumându-și eșecul Coaliției de guvernare pentru ratarea intrării în turul al doilea al liberalului Crin Antonescu.
Un mare eșec politic urmat de o demisie e un lucru firesc într-o democrație, iar Marcel Ciolacu a pierdut politic două alegeri prezidențiale pe rând (24 noiembrie 2024, când a candidat personal, și 4 mai 2025 unde candidatul susținut de el a fost înfrânt).
Totuși, din cauza situației extrem de sensibile, chiar critice în care se află România, gestul a fost extrem de disputat pe scena publică.
De ce nu și-a amânat premierul Marcel Ciolacu demisia din funcția de premier până după turul II al alegerilor prezidențiale?
De ce nu și-a depus demisia cu preaviz, adică cu aplicarea ei de la o dată ulterioară, după ce alegerile se vor fi încheiat?
De ce a insistat să coreleze demisia personală cu retragerea PSD de la guvernare, dinamitând coaliția exact în momentul de încleștare teribilă a societății și alimentând temerile că România se prăbușește în haos?
În decembrie 2024, invocând nevoia acută de stabilitate, după dezvăluirile privind războiul hibrid al Rusiei și anularea alegerilor, Marcel Ciolacu nu a demisionat din funcția de premier.
Obiectivul mai înalt, legat de stabilitatea României, a pus atunci în umbră faptul că el însuși ratase intrarea în turul II al prezidențialelor – s-a clasat atunci pe locul trei, cu 19,4%.
După anularea alegerilor, pe 6 decembrie, Marcel Ciolacu și-a asumat chiar crearea unui nou guvern - Ciolacu 2 - care a avut drept obiectiv și organizarea alegerilor prezidențiale din mai.
Acum, Marcel Ciolacu le-a abandonat personal la jumătatea drumului pe amândouă: și perpectiva unui nou guvern PSD, și finalizarea alegerilor prezidențiale în bune condiții.
Astfel, decizia lui Marcel Ciolacu de a demisiona nu de la partid, partidul fiind primul perdant în această ecuație cu două episoade (24 noiembrie, respectiv 4 mai), ci din fruntea Guvernului României, a pus țara într-o situație de interimat total.
Președintele interimar, Ilie Bolojan, a fost nevoit să numească un premier interimar. L-a numit pe liderul PNL, președintele interimar al PNL, Cătălin Predoiu.
Ilie Bolojan nu putea numi un interimar dintre miniștrii PSD pentru că, nici la 48 de ore de la demisia lui Marcel Ciolacu, nu e clar câți dintre miniștrii social-democrați mai sunt membri ai Guvernului, deoarece ei nu și-au prezentat demisiile.
Totodată, șeful PNL este interimar pentru că titularul, Ilie Bolojan, s-a mutat la Cotroceni - și el era tot interimar - după demisia fostului președinte al partidului, Nicolae Ciucă, ca urmare a eșecului în alegerile anulate: locul 5.
La interimatul din politică se adaugă cel din instituții.
Fostul președinte Klaus Iohannis nu s-a îngrijit de mult timp să numească un nou director în fruntea principalului serviciu de informații ale României, astfel că și SRI e condus tot de interimar.
Practic, majoritatea membrilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării, începând cu președintele și premierul, continuând cu directorul SRI și miniștrii PSD, sunt interimari.
Pe de altă parte, avându-l în frunte pe Marcel Ciolacu, PSD nu și-a asumat susținerea pentru Nicușor Dan – un candidat pro-occidental, la fel ca reprezentantul Coaliției în alegerile din 4 mai, Crin Antonescu.
PSD, condus de Marcel Ciolacu, pare că așteaptă să vadă ce se întâmplă, înainte de a lua o decizie de a mai participa sau nu la guvernare, în ce condiții, și sub ce lider, fapt ce va vedea, cel mai probabil, la congresul din iunie.
Pe de altă parte, intervievat la Digi24, liderul AUR și câștigătorul turul I al prezidențialelor, George Simion, a expus posibilitatea declanșării alegerilor anticipate în cazul în care va fi ales președintele României - și anume imposibilitatea de formare a unei noi Coaliții care să îl susțină pe Călin Georgescu în funcția de premier.
Dar candidatul cu șansa nr. 1 la prezidențiale a insistat că nu favorizează această perspectivă și s-a arătat convins că se vor găsi „soluții” așa încă guvernul Georgescu să obțină 50% plus 1 din voturile Parlamentului și să fie învestit: „E foarte mică probabilitatea anticipatelor pentru că mă aștept să găsim 50 plus 1 din numărul de parlamentari”.
Or, în acest moment, partidele radicale au circa 30% din Parlament, iar fără voturi de la PSD nu pot forma o majoritate și nu pot ajunge la Palatul Victoria.
Presat să demisioneze, Marcel Ciolacu a fugit de răspundere
„Ar fi fost normal să-și dea demisia din funcția de președinte de partid, dar nu așa, din funcția de prim-ministru, pentru ar arăta că plătește o poliță”, e de părere profesorul Sergiu Mișcoiu de la Universitatea Babeș Bolyai.
„Oricum era destul de limpede că la un moment va dori să satisfacă cererile celor care îi cereau demisia și să scape, practic, de o răspundere”, completează el.
Tot ca pe o fugă de răspundere o vede și profesorul Ilie Fârte de la Facultatea de Filosofie și Științe Politice din Iași: „Mai curând cred că a căutat un pretext pentru a părăsi această perioadă critică”.
„Este mai comod să fii în opoziție decât la guvernare. Situația este foarte proastă. Un an și jumătate s-au tot amânat reformele, s-a cumulat datorie publică din ce în ce mai mare, dobânzile la împrumuturi sunt din ce în ce mai mari, iar investitorii sunt tot mai reticenți”, spune Fârte.
Deși și-a anunțat retragerea din Guvern, Marcel Ciolacu a lăsat miniștrii Partidului Social Democrat (PSD) să asigure funcționarea guvernului interimar până la desemnarea unui nou premier de către viitorul președinte.
Gheorghe-Ilie Fârte subliniază că era vorba despre o coaliție guvernamentală și parlamentară, nu de o alianță electorală cu scopul de a câștiga alegerile prezidențiale.
„S-a constituit o coaliție guvernamentală, au identificat o majoritate în Parlament, au cerut un vot de învestitură, l-au primit. De regulă, te duci la cel care te-a numit să fii descărcat din funcție, dar demisia trebuie să fie acceptată, nu doar depusă. Acceptarea imediată a demisiei a fost o greșeală din partea lui Ilie Bolojan, o greșeală care va accentua instabilitatea”, subliniază profesorul ieșean.
Sergiu Mișcoiu adaugă că demisia lui Ciolacu slăbește coaliția și îi oferă un avantaj politic liderului AUR: „Această decizie îl face pe Simion foarte puternic, dacă va fi ales președintele României”.
„Altfel ne puteam închipui un scenariu în care, chiar dacă este ales Simion, coaliția guvernamentală rezistă. Atâta vreme cât are un prim-ministru în funcție, nu poate fi dat afară din această funcție”, spune el.
Unde ar fi trebuit să fie responsabilitatea
Demisia stranie și prematură a lui Marcel Ciolacu din funcția de premier și nu cea de președinte de partid, e cu atât mai mare cu cât nu PSD a fost partidul care l-a desemnat, nici cel care l-a propus pe Crin Antonescu pentru a candida din partea coaliției de guvernare.
„Propunerea lui Crin Antonescu a venit de la UDMR. Prin urmare, responsabilitatea politică pentru eșecul din alegeri trebuie împărțită între UDMR, PNL și PSD, nu doar pe umerii lui Ciolacu sau ai PSD”, explică profesorul Sergiu Mișcoiu.
Demisia lui Marcel Ciolacu ar putea calma unele din spirite din PSD – de aici și mesajul că PSD nu-l susține pe niciunul dintre candidați, consideră profesorul Mișcoiu.
„Va exista o mișcare intensă de promovare a apropierii PSD-AUR. Dacă Simion câștigă alegerile, aripa pro-AUR va câștiga teren, iar succesiunea lui Ciolacu va fi influențată de baronii partidului, care vor urmări propriile interese”, explică Mișcoiu.
Demisia lui Ciolacu adâncește instabilitatea politică și complică formarea unui guvern stabil și reformist, susține el.
„Actualul Parlament este profund divizat, iar o majoritate stabilă care să susțină reforme dureroase este greu de imaginat. Singura soluție realistă este un guvern de uniune națională care să pregătească alegeri anticipate, dar nu imediat, pentru a permite o perioadă de răcorire a scenei politice”, spune Ilie Fârte.
La rândul său, Sergiu Mișcoiu avertizează asupra riscului ca extremismul să capete mai multă influență: „Demisia lui Ciolacu a permis o schimbare de direcție periculoasă pentru România, slăbind rezistența împotriva influenței extremei drepte.”
Profesorul Fârte e de părere că, după alegerea noului președinte pe 18 mai, singura variantă reală de ieșire din criza politică este organizarea unui guvern de uniune națională, iar acesta să ia în dezbatere inclusiv modificarea Constituției. Tema comună ar putea fi reorganizarea administrativ-teritorială.
„Această reorganizare ar putea fi un element de consens, pentru că AUR și USR nu au o bază puternică în teritoriu și ar fi deschiși la astfel de schimbări. Când negociezi un nou proiect constituțional, trebuie să discuți rațional pentru a obține majoritate. Dacă ai o agendă maximalistă, nu există nicio șansă, pentru că niciun partid nu are majoritate în Parlament”, spune el.
Eventuale alegeri anticipate ar putea fi organizate doar după ce tensiunea din societate, care durează de mai bine de un an și jumătate, se va diminua și climatul politic va deveni ceva mai stabil.
