A doua vizită a lui Volodimir Zelenski în Biroul Oval de la Casa Albă a fost complet diferită de prima. Nu a fost un dezastru; Trump nu l-a criticat pe Zelenski; europenii și-au arătat sprijinul. Dar nici nu a fost o victorie decisivă. Mingea este acum în terenul lui Putin.
Ultima dată când Volodimir Zelenski s-a aflat în Biroul Oval, președintelui ucrainean i s-a reproșat că nu a fost suficient de nerecunoscător, că e certăreț și obraznic și că ținuta sa (obișnuita sa îmbrăcăminte amintind constant că omul e în război ca să își apere țara - n.r.) nu s-ar ridica înălțimea și prestigiul gazdelor, adică președintele Trump și vicepreședintele Vance. Președintele Trump a suspendat atunci ajutorul militar american, subminând capacitatea Ucrainei de a rezista invaziei și loviturilor grele date de Rusia.
A doua vizită a lui Volodimir Zelenski la Casa Albă, escortat de această dată de o întreagă legiune de lideri europeni și NATO, a fost complet diferită: complimente în loc de lecții, predici și avertismente; propuneri americane de „garanții de securitate”; o promisiune a SUA de a-l presa pe liderul Federației Ruse, Vladimir Putin, să se întâlnească față în față cu Zelenski, eventual cu mijlocirea președintelui Donald Trump.
Este mult prea devreme să spunem dacă discuțiile de la Casa Albă de luni, 18 august - între Donald Trump și Volodimir Zelenski, apoi între cei doi și șefii NATO și ai Comisiei Europene, plus reprezentanții de rang înalt ai Marii Britanii, Franței, Germaniei, Italiei și Finlandei - au pus bazele acordului de pace care ar pune punct războiului de 42 de luni dus de Moscova pe teritoriul Ucrainei.
Dar a generat cel puțin licăriri de optimism pentru un final de război care să evite aruncarea Ucrainei întregi în brațele Kremlinului, așa cum se temeau mulți dintre cei care au urmărit întâlnirea Trump-Putin din Alaska, petrecută cu trei zile mai devreme.
„În acest moment, ne gândim serios la cum va arăta o înțelegere menită să pună capăt războiului", a spus George Beebe, fost analist CIA, acum director de strategie generală la Institutul Quincy pentru Politică de Stat Responsabilă, un think tank de la Washington care pledează pentru o politică externă americană mai prudentă.
„Ar fi putut fi mai rău”, a spus Oxana Shevel, politolog la Universitatea Tufts din apropierea Bostonului și expert în istoria Ucrainei și Rusiei, „Dar nu cred că a existat vreun fel de progres substanțial, deoarece detaliile oricărui progres înregistrat - în special cel privind discuția legată de garanțiile de securitate - nu sunt acolo.”
„Am considerat tot timpul că întâlnirea din 18 august a fost mai degrabă un exercițiu de limitare a daunelor și cred că, într-o oarecare măsură, s-a realizat acest lucru”, a spus Ian Bond, fost diplomat britanic, acum director adjunct al Centrului pentru Reformă Europeană din Londra. „Evident, a fost mult mai bine decât întâlnirea din februarie.”
Alaska & covor roșu vs Casa Albă & Biroul Oval
Săptămâna trecută, Trump l-a primit pe Vladimir Putin pe pământ american, oferindu-o o îmbrățișare interpretată în lumea diplomatică drept frățească și oferindu-i liderului de la Kremlin scena întregii lumi de vreme ce îl asculta cu atenție, față în față.
Summitul din Alaska nu a fost însă un triumf pentru Trump: nu a dus la stabilirea unui armistițiu care să capăt atacurilor Rusiei.
Din perspectiva lui Vladimir Putin, lucrurile stau diferit. Putin a fost primit cu fast din partea națiunii pe care o consideră egală cu Rusia mai mult decât pe oricare alta.
Putin a reușit, de asemenea, să facă o mișcare subtilă de presiune asupra lui Trump. Acesta a fost de acord să preseze nu pentru un armistițiu imediat în Ucraina, ci pentru un tratat de pace mai cuprinzător.
Aceasta ar însemna că negocierea unui tratat amplu i-ar oferi lui Putin șansa de a scoate la iveală și de a pune pe masa negocierilor „cauzele profunde” ale războiului din Ucraina. Acestea înseamnă însă o litanie de nemulțumiri istorice, unele datând din Rusia Kieveană din secolul al X-lea, altele de la sfârșitul anilor 1990, când NATO a început să se extindă spre est. Putin a menționat din nou „cauzele profunde” într-o întâlnire la Kremlin chiar ziua în care s-a întors la Moscova, din Alaska.
De asemenea, intrând în jocul negocierilor, Putin a câștigat timp, lucru profund defavorabil Ucrainei.
În timp ce Vladimir Putin este prezent la întrevederi despre pace, forțele ruse continuă să epuizeze apărarea Ucrainei, având trupe în număr mai mare și bine înarmate, ca să nu mai vorbim de populația epuizată a țării invadate.
Chiar a doua zi după vizita lui Zelenski la Washington, Rusia a lansat zeci de drone și rachete asupra unor ținte civile ucrainene.
„Rusia câștigă războiul, încet și dureros, dar câștigă, iar asta înseamnă că Putin este mult mai puțin dispus la concesii concrete”, a declarat David Silbey, profesor de istorie militară la Universitatea Cornell din New York.
„Garanțiile de securitate” pentru Ucraina au fost mult timp o prioritate pentru Zelenski, iar disponibilitatea lui Trump de a le semna a fost în sine o mică victorie. Cu siguranță, discuția despre „garanțiile de securitate” este una mult mai bună decât „schimburile de teritorii”, la care Trump semnalase că este deschis înainte de Alaska.
Demonstrația de sprijin din partea celor șapte lideri europeni - șeful NATO, șefa Comisiei Europene și reprezentanții Marii Britanii, Franței, Germaniei, Italiei și Finlandei, plus acum Donald Trump însuși, a fost semnul că Putin nu a reușit să provoace o ruptură între Bruxelles și Washington, lucru de care Kievul se temea. În urma convorbirilor de la Washington, Trump a promis că îl va presa pe Putin să se întâlnească cu Zelenski.
„Cred că Zelenski a avut de câștigat substanțial din această perspectivă de a fi susținut de Statele Unite și de lideri europeni cheie”, a spus Beebe. „Acest lucru poate indica că semnând un acord de pace final cu Rusia, Zelenski poate spune: «Avem Occidentul în spate. Nu suntem singuri aici. Nu vom fi lăsați singuri».”
Semnalele care vin deja de la Ministerul rus de Externe sunt cel puțin interesante. Putin îl consideră pe Zelenski un lider ilegitim; o întâlnire față în față ar fi o concesie considerabilă.
De asemenea, „mi se pare foarte clar că rușii nu sunt în niciun caz pregătiți să semneze un acord pe baza faptului că forțele occidentale [de menținere a păcii] vor fi desfășurate în Ucraina”, spune Bond.
Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a încurcat apele când a declarat că problema „poporului vorbitor de limbă rusă din Ucraina” este, de asemenea, o prioritate. Acesta este un pretext vechi pentru Rusia, care datează de la incursiunile Moscovei din 2014 și de la acuzațiile că Kievul suprima limba rusă.
„Acesta este un război existențial pentru Ucraina și pentru Zelenski. Nu vrea să rezolve problema [în termenii Rusiei]. Trump nu are capacitatea de concentrare necesară pentru a încerca să rezolve această problemă. Iar Putin câștigă, așa că nu trebuie să o rezolve”, explică Silbey. „Deci nu văd cum se va termina situația, cu siguranță nu înainte de sfârșitul anului.”
Corespondentul internațional senior Mike Eckel a relatat de la Praga; corespondentul nord-american Todd Prince a relatat de la Washington.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
