Lupta lui Seghei Țihanovski împotriva regimului represiv al lui Alexandr Lukașenko a fost oprită brusc în urmă cu cinci ani, când acesta a fost arestat după ce a anunțat că va contesta candidatura la președinție a autocratului la alegerile din august 2020.
Condamnat la 18 ani de închisoare și ținut în special la izolator, Țihanovsi a fost redus la tăcere de autocratul Alexandr Lukașenko, care a reprimat cu violență protestele izbucnite împotriva sa după ce a revendicat victoria zdrobitoare în alegerile din 2020, despre care și Opoziția și Occtidentul au spus că au fost fraudate grosolan.
„Timp de aproape trei ani am trăit în izolare absolută”, a declarat Țihanovski, care a fost eliberat luna trecută împreună cu alți 14 prizonieri, după vizita în Belarus a emisarului președintelui american, Keith Kellogg.
„Niciun apel, nicio scrisoare, nicio vizită din partea avocaților. Nimic. Au încercat să mă șteargă”, a spus Țihanovski într-un interviu acordat RFE/RL pe 9 iulie.
Aflat acum în afara țării, la fel ca alți adversari importanți ai guvernului, inclusiv soția sa, Svetlana Țihanovskaia, care a candidat în locul său în 2020 și care acum conduce opoziția belarusă din exil, Țihanovski a promis că va continua să facă presiuni împotriva lui Lukașenko și să lupte pentru eliberarea prizonierilor politici care au rămas după gratii.
„Trebuie să acționăm. Dacă ne oprim acum, regimul câștigă”, a declarat Țihanovski pentru RFE/RL într-un interviu acordat la Vilnius, referindu-se la pauza de 6 luni pentru a se recupera după calvarul prin care e trecut în închisoare.
„Dacă mă opresc acum, nimic nu se va schimba. Dați-mi 100 de zile. După aceea, judecați-mă. Vă promit că veți vedea rezultate.”
Înainte de 2020, Țihanovski era cunoscut ca gazda deschisă a popularului canal de YouTube „O țară pentru viață”, călătorind prin Belarus, expunând dovezi de corupție și relatând despre sărăcie și neglijarea comunităților rurale.
Stilul său direct și talentul de a mobiliza susținători îl diferențiază de alte figuri ale opoziției din această națiune cu 9,1 milioane de locuitori, unde Lukașenko - pe care Țihanovski l-a numit un „gândac de bucătărie” care trebuia eradicat - se află neîntrerupt la putere din 1994.
Ambițiile sale politice și retorica sa l-au plasat direct în vizorul lui Lukașenko.
În mai 2020, după ce și-a anunțat intenția de a candida la președinție, Țihanovski a fost arestat în timpul unui eveniment de campanie în orașul Grodno, din vestul țării.
După ce a fost închis, soția sa a intrat în cursă în locul său, iar ceilalți candidați au renunțat și s-au grupat în jurul ei, într-o provocare fără precedent la adresa domniei lui Lukașenko.
Deși Lukașenko a susținut că a fost votat cu 81% din voturi în august, mulți cred că Țihanovskaia a fost câștigătorul real.
Prin urmare, Țihanovski spune că preferă să fie numit „primul gentleman”, respingând etichete precum cea de fost deținut politic sau fost blogger.
„Nu-mi place cuvântul „fost”. Poartă cu sine un sentiment de pierdere. Cred că „primul gentleman al Belarusului” este modul potrivit [de a mă descrie], deoarece o susțin pe deplin pe soția mea”, a spus el.
„Îi sunt nesfârșit de recunoscător pentru ajutorul acordat în eliberarea mea. Fără sprijinul, credința și dragostea ei, eforturile belarușilor și ale diplomaților nu ar fi fost suficiente. A reușit să facă legătura și le-a arătat și altora cum să lupte.”
El a spus că se vede pe sine și pe soția sa ca forțe complementare și nu se va amesteca în activitățile echipei acesteia cu sfaturile sale.
A precizat însă că nu are nicio intenție să treacă în umbră.
„În situația mea, este imposibil să stau departe de politică. Orice pas pe care îl fac este perceput ca fiind politic. Belarușii așteaptă ceva de la mine și mă urmăresc cu atenție”, a spus Țihanovski.
„Închisoarea nu m-a zdrobit. Focul meu arde și mai tare acum”, a spus el.
El a comparat ardoarea sa de fost prizonier proaspăt eliberat cu ceea ce a sugerat a fi entuziasmul slăbit al belarușilor exilați care se confruntă cu provocările cotidiene la cinci ani după alegerile controversate care au unit opoziția.
„În ultimele mele zile de libertate, în 2020, oamenii stăteau la coadă ore întregi pentru a semna petiții. Simțeam că am aripi”, a spus el.
„Acum am ieșit cu aceeași energie și determinare, dar văd că mulți belaruși din străinătate sunt obosiți. Au petrecut cinci ani supraviețuind, lucrând în mai multe locuri de muncă. Înțeleg, dar pentru cei care ieșim din închisoare este dureros să simțim că focul s-a stins.”
Una dintre primele sale acțiuni la scurt timp după eliberarea sa, pe 21 iunie, a fost să facă apel la susținători pentru donații către un fond de sprijin pentru foștii deținuți politici și belarușii exilați.
Țikhanovski și-a propus să strângă 200.000 de euro, dar apelul a stârnit critici și un răspuns dezamăgitor.
El a subliniat că apelul său la donații nu este doar despre bani.
„Când cineva este eliberat, nu are nevoie doar de fonduri. Are nevoie de oameni care să-l țină de mână, să-i fie alături în fiecare zi până când va putea să se descurce singur. Sunt norocos să o am pe Svetlana și echipa ei. Dar chiar și eu mă simt adesea singur.”
În ciuda eșecului inițial, Țihanovski a spus că donațiile au crescut de atunci și, mai important, sute de voluntari s-au alăturat cauzei sale.
El a spus că mișcarea sa are „succes peste așteptări”, spunând că aproximativ 450 de persoane din comunitățile belaruse din Europa și Statele Unite - și chiar din Singapore - s-au înscris.
„Aceasta este mai mult decât dublul numărului echipei mele din 2020. Aceștia nu sunt doar suporteri, sunt oameni gata să acționeze”, a spus el.
Țihanovski are în vedere crearea de centre de sprijin pentru belarușii exilați din Lituania și Polonia, pentru a-i ajuta să găsească un loc de muncă și o locuință.
„Nu are legătură cu biroul Svetlanei. Aceasta este inițiativa mea. În sufletul meu sunt încă un om de afaceri. Văd probleme și vreau să le rezolv”, a spus el.
Unii au numit stilul lui Țihanovski populist și l-au comparat chiar cu Lukașenko când era tânăr și care conduce Belarusul cu mână de fier de peste 30 de ani.
Țihanovski respinge ferm această comparație, subliniind angajamentul său față de onestitate și integritate.
„Nu mint. Trăsătura definitorie a lui Lukașenko este capacitatea sa de a minți. Vorbesc direct și deschis, chiar și atunci când oamenii cred că ar trebui să fiu mai diplomat. Sunt exact opusul lui.”
El s-a descris ca fiind un creștin devotat, a spus că i-a iertat pe cei care l-au închis, dar crede în continuare că trebuie făcută dreptate.
„Iertarea nu șterge crimele”, a spus el. „Lukașenko trebuie să fie judecat.”
Țihanovski a declarat că lupta pentru ca Belarusul să devină o țară democratică va fi lungă și dificilă.
El continuă să insiste asupra unor noi sancțiuni și colaborează activ cu diplomații europeni pentru a discuta modalități de a face presiuni asupra Minskului, ca să-i elibereze și pe ceilalți prizonieri politici.
Întrebat ce i-a lipsit cel mai mult în timpul închisorii, a spus că visa că stă lângă foc, prăjește slănină cu ceapă, că ține în brațe un cățeluș și că bea „cafea adevărată”.
Acum, spune el, recuperează timpul pierdut, chiar cerându-le diplomaților americani să-i trimită cafeaua lui preferată de la Starbucks.
„Libertatea are gust de cafea”, a spus el zâmbind.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI
