Discursul despre starea Uniunii (în jargon, SOTEU) ar trebui să fie pentru persoana aflată la conducerea Comisiei Europene, executivul comunitar, unul de etalare a realizărilor din ultimele 12 luni și de prefigurare a celor din următoarele 12 luni.
La sfârșitul anului 2022, revista Forbes a numit-o pe Ursula von der Leyen cea mai puternică femeie din lume, titlu pe care l-a păstrat de atunci.
Anul trecut, ea a fost realeasă președintă a Comisiei, pentru al doilea mandat, fără prea mari bătăi de cap cu 401 voturi – mult mai mult decât anticipaseră chiar și susținătorii ei.
La nici 10 luni de la preluarea celui de al doilea mandat la conducerea Uniunii Europene, președinta executivului comunitar se află însă sub o presiune uriașă.
Pe de o parte, din partea parlamentului ales democratic, dar divizat în cinci grupuri, din partea structurii mai largi a UE, dar și ca o consecință a evenimentelor de pe scena politică internațională.
Ursula von der Leyen se pregătește să înfrunte un Parlament European furios și indisciplinat, pregătit să-și exprime lunga listă de nemulțumiri.
Va putea von der Leyen să depășească rezistența parlamentarilor europeni față de acordul comercial UE-SUA, să definească calea de urmat în cazul Ucrainei după summitul Trump-Putin și să facă un angajament ferm față de calendarul de extindere pentru Ucraina, Moldova și alte țări?
Grupurile politice care timp de decenii au fost prietenoase cu președinții de centru-dreapta ai Comisiei acum pun acum la îndoială aceste loialități.
Forțele de dreapta în creștere cer politici mai dure în probleme de migrație și mediu și văd UE ca pe un sac de box. Liderii SUA și Rusiei au perturbat multe din cele care altădată dădeau seamă despre locul Europei în lume și care păreau imuabile.
Cu excepția unui summit UE-Japonia productiv, cel de-al doilea mandat al Ursulei von der Leyen la conducerea executivului european rămâne marcat mai mult de eșecuri și controverse.
Summitul UE-China a fost un eșec, iar acordul comercial UE-SUA, văzut ca o capitulare în fața cerințelor americane, a fost marcat de concesii semnificative pentru ca Washingtonul să renunțe la amenințările tarifare.
Administrația de la Washington a lăsat cicatrici profunde la Bruxelles, iar criticii săi o acuză pe von der Leyen că a slăbit Europa prin acordul dezechilibrat semnat cu SUA.
Președinta Comisiei a fost acuzată de europeni că a acceptat un acord dezechilibrat cu SUA, prin care a stabilit un tarif de bază de 15% pentru exporturile europene, pentru a putea menține sprijinul președintelui american Donald Trump pentru Ucraina.
Și dacă ar fi așa, concesiile s-au dovedit inutile, pentru că Trump a revenit cu amenințările, de astă dată la adresa Legii UE privind serviciile digitale, ceea ce arată inutilitatea concesiilor făcute într-un acord care ar fi putut să mai tempereze din ostilitatea administrației de la Washington față de Bruxelles.
Washingtonul a atacat UE din cauza reglementărilor sale tehnologice, argumentând că acestea echivalează cu un exces de reglementare și cenzură, iar de astă dată Trump a amenințat că va impune tarife națiunilor ale căror reguli digitale „discriminează” firmele americane.
Ursulei von der Leyen i se mai impută că abandonează fermierii prin susținerea unui acord cu America de Sud, că destramă politicile de combatere a schimbărilor climatice și că păstrează tăcerea cu privire la ceea ce se întâmplă în Gaza.
La doar o lună și jumătate de la primul vot de neîncredere împotriva sa, grupul de stânga a anunțat încă de săptămâna trecută că mai caută 26 de semnături, din 76 necesare, pentru a lansa un nou vot în octombrie, pentru a o condamna pe von der Leyen pentru tăcerea sa cu privire la conflictul din Gaza și la acordul comercial cu SUA.
Totodată, sunt diviziuni tot mai mari între statele membre cu privire la potențialele măsuri de represalii împotriva Israelului pentru încălcarea Acordului de asociere UE-Israel.
Or, acest tip de demersuri, în contextul unei ofensive rusești în curs de desfășurare, nu fac decât să slăbească UE și să submineze investițiile Europei în securitatea și apărarea noastră comună, spune Andrzej Halicki, liderul Coaliției Civice din Polonia din PPE - familia politică a lui von der Leyen.
Iar plângerile la adresa ei nu se opresc aici.
Socialiștii și liberalii, care au susținut-o pe von der Leyen în iulie la votul de neîncredere, au acuzat Comisia că se alătură grupărilor de extremă dreapta, în încercarea de a anula un proiect de lege anti-greenwashing (dezinformare ecologică – prezentarea falsă sau exagerată a faptului că un produs, serviciu sau o organizație este ecologică, pentru a atrage consumatori sau a-și îmbunătăți imaginea).
Ei se așteaptă acum ca șefa Comisiei să le răsplătească loialitatea asumându-și angajamente clare față de majoritatea centristă.
Socialiștii, liberalii și Verzii ― care în trecut au colaborat cu PPE, de centru-dreapta, pentru a urmări o agendă moderată ― au la fel de mult de pierdut din instabilitatea UE ca și grupul condus de von der Leyen și nu prea au poftă de noi moțiuni.
Contextul este așadar unul marcat de critici tot mai mari, inclusiv din mai multe capitale europene, cărora li se alătură chiar Berlinul, capitala țării sale, unde disponibilitatea de a desfășura trupe postbelice în Ucraina a stârnit controverse.
Discursul său privind starea Uniunii este, în aceste condiții, mai puțin un nou început pentru noul an politic, despre victorii trecute și realizări viitoare, cât mai mult o operațiune de salvare.
Cum va folosi președinta von der Leyen discursul pentru a stabili un curs decisiv și a aborda eficient cele mai controversate puncte de pe agenda UE?
Ceea ce este în mod normal este văzut ca un exercițiu de rutină, un început destul de banal al sezonului politic, în care președintele Comisiei se laudă cu realizările sale din ultimul an și face promisiuni pentru următorul, de astă dată va fi un moment marcat de tensiuni și polarizare politică.
Cu excepția unui fond de 150 de miliarde de euro pentru stimularea apărării, von der Leyen nici nu are prea multe victorii de etalat. Și nici măcar aceasta nu este o victorie completă după ce Parlamentul a intentat o acțiune în justiție împotriva acestei inițiative căreia Comisia i-a scurtat traseul pentru a o adopta mai repede, defavorizând Parlamentul European.
În încercarea de a stimula industria de apărare a Europei și de a stimula statele UE să se reînarmeze, Comisia Europeană a activat o procedură de urgență pentru a ocoli Parlamentul. În mai, miniștrii UE și-au dat aprobarea finală, fără a consulta însă Parlamentul European. Așa că, Parlamentul European a cerut Curții de Justiție să anuleze regulamentul SAFE.
Ar putea să propună legi pentru reducerea birocrației și sprijinirea industriei aflate în dificultate ― dar acestea se confruntă cu opoziția unor segmente largi de europarlamentari din grupurile socialist, ecologist și liberal.
În ciuda numeroaselor inițiative de îmbunătățire a competitivității Europei ― inițiate de un raport istoric al fostului șef al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, în urmă cu un an ― Parlamentul critică lipsa de progres.
Doar propriul grup al lui von der Leyen, Partidul Popular European de centru-dreapta, este gata să o apere cu orice preț.
Dar chiar și în propriile rânduri, parlamentari francezi, polonezi și irlandezi au criticat Comisia și au numit-o „netransparentă” pentru că s-a grăbit să finalizeze acordul de liber schimb Mercosur cu cinci țări latino-americane.
Comisia a încheiat pactul pe fondul unei prăbușiri a schimburilor comerciale cu SUA, iar criticii acesteia susțin că acesta subminează fermierii europeni. Cum se va construi în aceste condiții consensul necesar pentru realizarea cadrului financiar multianual 2028-2034?
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI
