Preoții români din Cernăuți spun că au fost amenințați cu înrolarea dacă insistă cu afilierea la BOR. Cazul a ajuns pe masa lui Nicușor Dan

Pe 17 iunie 2025, în catedrala mitropolitană din Cernăuți, Ucraina, unde au loc slujbe și în limba română, s-a petrecut un eveniment cutremurător.

Câțiva zeci de tineri, unii cu cagule pe față, au intrat în lăcașul de cult în care slujesc și preoți români și i-au agresat pe unii dintre clerici. Imagini de la fața locului, prezentate de televiziuni și de alte instituții media, arată descinderea grupului de „bătăuși” în biserică.

Tinerii agresori ar fi acționat în sprijinul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOU), o Biserică înființată ca autocefală (de sine stătătoare) în 2018 și care este susținută în prezent de statul ucrainean, spun reprezentanți ai unor comunități românești din Ucraina.

Pe 17 iunie, în fața catedralei s-au strâns de altfel și sute de persoane, între care numeroși români, care se opun preluării catedralei în subordinea Bisericii ucrainene autocefale.

Acceptată de patriarhul ecumenic ortodox al Constantinopolului, Bartolomeu, în 2019, BOU este recunoscută deocamdată doar de Bisericile autocefale de sorginte greacă (Bisericile Greciei, Ciprului și cea din Alexandria) nu și de Biserica Ortodoxă Română, sârbă, bulgară, sau cea rusă, dar nici de celelalte Biserici ortodoxe autocefale.

Nou-înființata Biserică ortodoxă ucraineană își dorește însă preluarea tuturor comunităților religioase ortodoxe afiliate fostei Biserici din Ucraina – Biserica Ortodoxe Ucraineană – structură religioasă care, deși are un nume similar, este subordonată Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Ruse, de la Moscova (de care susține că s-a desprins însă, în 2022).

Printre comunitățile ortodoxe din Ucraina care sunt afiliate Bisericii subordonate Moscovei se numără și cele românești, în care slujesc aproximativ 130 de preoți, în special în regiunile Cernăuți, Odesa, dar nu numai.

O parte din acestea au încercat să se dezafilieze de la Biserica subordonată Patriarhiei de la Moscova, interzisă în august 2024 de Rada (Parlamentul) ucraineană și să treacă, în schimb, în subordonarea Bisericii Ortodoxe Române.

Însă nu sunt lăsate, spun pentru Europa Liberă reprezentanți ai comunităților românești. Mai mult, ar fi presate, inclusiv cu amenințări de mobilizare pe frontul de război, de autoritățile ucrainene, prin intermediul unor structuri de forță.

„Noi am dorit să ieșim din afilierea față de Biserica Rusă, inclusiv pe fondul războiului, pe care patriarhul Kiril îl susține, dar vrem să ne întoarcem la Biserica Ortodoxă Română, nu să aderăm la Biserica ucraineană autocefală. Ni se pun piedici pe toate părțile”, spune pentru Europa Liberă un preot ortodox român dintr-o comunitate românească din regiunea Cernăuți, care dorește afilierea la BOR.

Nu a dorit să își divulge numele, tocmai de frica represaliilor, după ce trei comunități românești din regiunea Cernăuți – de la Pătrăuții de Jos, Hrușeuți și Boian – au depus pe 19 mai documente de dezafiliere de la Biserica subordonată Moscovei și de afiliere la BOR.

A doua zi, ar fi fost forțate să le retragă, după cum ne-au confirmat doi preoți din regiunea Cernăuți.

Preoții „au fost contactați, prin intermediul a doi primari și a unei persoane interpuse de o structură de forță ucraineană și amenințați că dacă nu renunţă la demersurile lor, ei și toți bărbații apți de mobilizare din acele localități vor fi încorporaţi imediat şi trimişi pe front în prima linie”, spune pentru Europa Liberă avocatul Eugen Patraș.

Europa Liberă nu a putut confirma independent această acuzație. Am cerut un punct de vedere de la autoritățile ucrainene, însă nu am primit un răspuns.

Patraș este președinte al organizației religioase „Sfântul Ioan de la Suceava”, din Cernăuți, de unde este originar. Este una dintre organizațiile religioase care au depus la administrația ucraineană, pe 28 august 2024, o cerere de înregistrare a „Asociației Religioase (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina” (BOR UA), agreată de Patriarhia BOR, și care ar permite afilierea comunităților la acestea.

Deși asociația este înființată potrivit legilor internaționale și ucrainene, Serviciul de Stat pentru Politici Etnice și Libertatea de Conștiință al Ucrainei (DESS) tergiversează soluționarea cererii de înregistrare, cu mult peste termenele legale de cel mult trei luni, subliniază el.

Răspunsurile transmise de DESS inițiatorilor asociației – puse la dispoziția Europei Libere – inclusiv după un memoriu transmis de inițiatori președintelui Volodimir Zelenski, nu oferă o explicație clară.

Pe de altă parte, la doar cinci zile de la depunerea cererii de înregistrare a asociației, ca reprezentant împuternicit, Eugen Patraș a primit o interdicție de intrare în Ucraina, pentru trei ani, povestește el.

DESS se opune de fapt înregistrării, reiese dintr-un răspuns transmis Europei Libere de Cancelaria Sfântului Sinod al BOR.

BOR subliniază că instituția ucraineană a cerut explicit Patriarhiei Române „să recunoască Biserica Ortodoxă a Ucrainei (cea înființată în 2018, n.r.), iar preoții ortodocși români din Ucraina să fie îndemnați să țină de această nouă structură bisericească.”

De altfel, ambasadorul Ucrainei în România, Ihor Prokopchuk, a exprimat joi, 26 iunie, o poziție similară cu cea pe care ar fi transmis-o DESS. „Subliniez importanța primară a chestiunii recunoașterii depline a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei de către Biserica Ortodoxă Română”, a spus Ihor Prokopchuk, într-o conferință de presă, citat de Agerpres.

El a adăugat că situația tensionată între comunități românești ortodoxe și autoritățile ucrainene nu reprezintă un conflict interetnic, lucru pe care regimul de la Moscova l-ar propaga, ci rezumă conflictul între Biserica Ortodoxă Ucraineană (derivată a Bisericii Ruse) și Biserica autocefală ucraineană.

BOR nu recunoaște însă această nouă Biserică – pentru care nu există un consens în lumea ortodoxă. În februarie 2024, Sinodul a luat o decizie de încurajare a demersurilor comunităților românești „de a reface comuniunea cu Biserica Mamă, Patriarhia Română, Biserica-mamă, Patriarhia România.”

Cancelaria Sinodului BOT transmite Europei Libere că susține deciziile sau intențiile de afiliere a comunităților românești ortodoxe la Patriarhia Română. Adaugă că a semnalat instituțiilor române responsabile de politică externă toate presiunile care i-au fost aduse la cunoștință și că au primit asigurări că autoritățile române vor face demersurile pentru găsirea unor soluții.

Între instituțiile românești din domeniul cultelor, respectiv din partea BOR și autoritățile ucrainene, au existat mai multe întâlniri pe temă, așa cum ne-a transmis și Ministerul Afacerilor Externe. Nu au dus la nicio concluzie.

Memoriu către președintele Nicușor Dan

Descumpăniți de presiunile la care spun că sunt supuse între timp comunitățile române ortodoxe din Ucraina, reprezentanții celor trei organizații religioase care au cerut înregistrarea Asociației BOR de pe teritoriul ucrainean au trimis pe 20 iunie 2025 un memoriu președintelui Nicușor Dan.

„În temeiul dreptului la libertate religioasă, solicităm intervenția de urgență și personală a Excelenței Voastre în vederea înregistrării Organizației Religioase «Asociația Religioasă (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina»” (BOR UA), și asigurarea unui climat firesc de revenire a bisericilor românești din Ucraina la sânul Patriarhiei Române”, spun președinții celor trei organizații, din regiunile Cernăuți și Odesa – raionul Ismail și orașul Reni.

Ei subliniază că asociația a fost înființată după toate rigorile dreptului internațional și ale legilor ucrainene și că tergiversările DESS nu au niciun fundament.

În textul documentului, reprezentanții organizațiilor expun contextul în care au formulat memoriul, unul extrem de presant pentru comunitățile românești, explică aceștia.

Încercarea de preluare a catedralei din Cernăuți este doar vârful aisbergului, susțin ei. Autoritățile ucrainene au mai preluat deja, formal, alte trei lăcașuri de cult cu tradiție românească din oraș, inclusiv capela mitropoliților bucovineni, despre care Europa Liberă a scris încă din 2024.

În Capela Mitropolitană din Cernăuți, timp de 30 de ani, etnicii români din oraș au participat la slujbe religioase.

Eugen Patraș spune că, la fel ca în cazul catedralei din Cernăuți, preluările s-au făcut în urma unor adunări ad-hoc, „adunări stradale”, susținute de autoritățile ucrainene și Biserica ucraineană autocefală.

Alte două biserici cu semnificație și istorie similară și în care s-a slujit (și) în limba română, au fost preluate și în orașul Storojineț, arată organizațiile.

Toate aceste lăcașuri de cult ar fi fost înregistrate, în doar câteva zile, la Lvov, pe numele episcopului de Cernăuți al Bisericii autocefale, explică avocatul. Asta în timp ce înregistrarea asociației românești întârzie de aproximativ zece luni, adaugă el.

„În lipsa înregistrării Asociației, trăim o prigoană a preoților și a enoriașilor din parohiile românești care doresc să treacă, legal și creștinește, de la Biserica Ortodoxă Ucraineană (derivată a Patriarhiei Moscovei) la Biserica Ortodoxă Română”, spun autorii memoriului adresat președintelui României.

Europa Liberă a adresat o solicitare Administrației Prezidențiale, cu privire la confrimarea primirii memoriului și eventualele demersuri pe care președintele, respectiv reprezentanții instituției prezidențiale, le au în vedere. Nu am primit încă un răspuns.

Presiuni și amenințări, directe sau voalate, cu mobilizarea pe front

Prigoana despre care vorbesc autorii memoriului adresat președintelui este argumentată în text nu doar prin preluarea lăcașurilor de cult amintite, ci mai ales de presiunile și amenințările pe care le-ar fi suferit preoții și alți membrii ai comunităților care în 19 mai 202, după ce au depus cereri de dezafiliere de la Biserica derivată a Patriarhiei Moscovei și de alipire nu la Biserica ucraineană autocefală, ci la BOR.

Au luat pe cont propriu inițiativa afilierii la BOR, în condițiile în care înregistrarea oficială a asociației care consfințește prezența acesteia în Ucraina este amânată de autoritățile de la Kiev.

Este vorba de comunitățile din Pătrăuții de Jos, Boian și Hrușeuți, toate din regiunea Cernăuți, din așa numita Bucovină de Nord, care a aparținut României, până la cel de-al Doilea Război Mondial.

Comunitățile de aici numără în total câteva mii de etnici români, iar cererile au fost depuse la Cancelaria DESS după întrunirea și acceptul adunărilor parohiale.

Anterior, cererile de primire sub jurisdicația BOR fuseseră transmise Patriarhiei Române, care și-a dat acceptul.

A doua zi după depunere, pe 20 mai 2025, preoții și enoriașii „au fost amenințați de autorități cu mobilizarea imediată pe front, în prima linie, a tuturor bărbaților apți de mobilizare din localitățile date în cazul nerenunțării la cereri. Drept urmare, preoții au fost constrânși să-și retracteze cererile a doua zi, iar în prezent sunt intimidați de autorități.”

Europa Liberă a luat legătura cu doi dintre preoții acestor comunități. Ambii au confirmat, sub protecția anonimatului, presiunile la care au fost supuși.

„Autoritățile ne-au transmis că vor căuta în detaliu, în sat, toți tinerii și îi vor duce pe front”, ne-a spus unul din preoți.

Celuilalt, primarul localității i-a transmis, după ce a fost contactat de structurile de forță ucrainene, să facă bine și să nu ceară nicio afiliere la BOR.

„Mi-a transmis, cu subînțeles, că să am în vedere că sunt tânăr”, adică încorporabil, povestește preotul.

Aproximativ 30 de preoți și-au manifestat, într-o întâlnire cu mitropolitul Meletie, al Bisericii subordonate Patriarhie Moscovei din urmă cu aproximativ o lună și jumătate, intenția de a se afilia la BOR.

Clericii nu înțeleg de ce, pe de o parte, autoritățile ucrainene au cerut prin lege, în 2024, dezafilierea până la 20 mai 2025 a organizațiilor religioase (incluzând parohiile, n.r.) afiliate Bisericii ucrainene subordonate Moscovei, dar pe de alta se opun cu tările alipirii comunităților românești la BOR.

„Nu am mai vrut să ținem de Moscova tocmai pentru că vedem ce se întâmplă aici la noi, în Ucraina, au murit totuși bătrâni, tineri”, spune unul din preoții din regiunea Cernăuți. În același timp „vrem să revenim la Biserica-mamă, de care am aparținut și până în 1940”, adaugă el.

Reprezentanții comunităților românești sunt de fapt prinși la mijloc în confruntarea, cu conotații politice, între Biserica autocefală ucraineană și cea care ține canonic de Moscova și de care aparțin majoritatea.

Dezafilierea de Biserica derivată a Bisericii Ruse nu este neapărat încurajată nici de ierarhii acesteia din Ucraina, mai spune preotul. În timp ce mitropolitul regional, Meletie, a avut inițial un ton mai conciliant că „nici nu ne poate împiedica să ieșim, dar nici nu zice să plecăm”, după întâlnirea cu mitropolitul rus de la Kiev tonul s-a schimbat.

„De fapt suntem presați din toate părțile”, adaugă clericul. Preotul Mihai Stegărescu, din raionul Ismail, regiunea Odesa, președinte al uneia din organizațiile care au inițiat înființarea asociației BOR din Ucraina, a povestit într-un articol publicat de Europa Liberă în 2024 că structurile Bisericii ruse din regiune privesc cu superioritate, din punct de vedere religios, spre comunitățile românești ortodoxe de aici și spre BOR.

Un prim demers privind reunirea comunităților românești ortodoxe într-o structură s-a făcut încă din 2019, după ce Biserica autocefală ucraineană a fost recunoscută de Patriahria ecumenică. Atât autoritățile bisericești ucrainene, cât și cele rusești s-au dovedit recalcitrante, spune și Eugen Patraș.

Chiar dacă unele comunități românești nu doresc neapărat dezafilierea pe linie religioasă de Patriarhia Moscovei și altele vor acest pas, numitorul comun este că niciuna din comunități nu vrea afilierea la noua Biserică autocefală a Ucrainei.

Etnicii români îi spun „inițiativa Poroshenko”, fiind înființată în mandatul fostului președinte ucrainean.

„În primul rând nu e canonică întrutotul, a fost agreată de patriarhia ecumenică, dar în afară de Bisericile grecești, alte Biserici autocefale, cea sârbă, cea românească, desigur și cea rusească, nu o recunosc”, spune preotul.

Spre deosebire de lumea catolică, unde deciziile Papei sunt suficient pentru a parafa hotărâri locale, deciziile patriarhului ecumenic de Constantinopol – care a acceptat, în 2019, înființarea Bisericii autocefale ucrainene – nu înlocuiesc nevoia consensului între toate Bisericile autocefale ortodoxe.

În al doilea rând, Biserica autonomă ucraineană ar reprezenta o emanație politică și nu o evoluție organică, religioasă și are accente ultranaționaliste, adaugă clericul. Acest aspect este semnalat și în memoriul adresat preșdintelui Nicușor Dan.

Românii din Ucraina au temerea ca Biserica autocefală ucraineană „să nu devină un instrument de ucrainizare forțată, după modelul școlilor, al căror număr s-a redus la jumătate față de anul 1991”, spune Eugen Patraș.

În acest context, alipirea de BOR, pentru comunitățile care vor să se dezafilieze de Patriarhia Moscovei, e singura alternativă. Contextul tulbure al războiului oferă o „șansă unică, așa cum nu a mai fost după 1940 poate” de revenire în subordinea Patriarhiei române, spune celălalt preot intervievat de Europa Liberă.

Avocatul Patraș spune că în Ucraina există oricum Biserici, de alte confesiuni, care au centrul în afara Ucrainei, precum Biserica greco-catolică, romano-catolică, sau cultul mozaic. Mai mult, există și o facțiune a confesiunii baptiste, din Ucraina, care aparține de Biserica baptistă din România, explică el.

Eugen Patraș mai subliniază că revenirea bisericilor românești ortodoxe sub jurisdicația Patriarhiei Române nu este nicidecum un instrument politic, ci o formă necesară de păstrare a identității românești. A existat un proces continuu de ucrainenizare, spune el.

„Școlile cu predare în română și așa s-au înjumătăți, dacă și bisericile își pierd identitatea, cu ce rămânem?”, se întreabă, retoric.

Patriarhia BOR: Comunitățile românești nu vor să adere la Biserica ortodoxă a Ucrainei

Cancelaria Sinodului Bisericii Ortoxe Române (BOR), organismul de decizie al acesteia, coordonat de patriarhul Daniel, a transmis pentru Europa Liberă precizări cu privire la situația comunităților românești ortodoxe din Ucraina.

Potrivit instituției, demersul de înregistrare a asociației Biserica Ortodoxă Română din Ucraina a fost luată de trei organizații religioase românești, neafiliate, la câteva zile după ce, în 20 august 2024, Rada ucraineană a luat decizia potrivit căreia „Biserica Rusă din Ucraina trebuie să își înceteze activitatea”, iar organizațiile religioase aflate în jurisdicția sa se dezafilieze de la Mitropolia rusă până în 20 mai 2025.

„Soluționarea acestei cereri, deplin legală și completă după legislația ucraineană, este amânată fără termen”, spune Cancelaria BOR. Amintește că Serviciul de stat pentru politici etnice și libertate de conștiință de la Kiev (DESS) a solicitat explicit Patriarhiei Române să recunoască Biserica autocefală a Ucrainei și să îndemne clericii să adere cu comunitățile lor, la aceasta.

Totuși „comunitățile ortodoxe române din Ucraina refuză însă vehement să adere la Biserica Ortodoxă a Ucrainei”, mai spun reprezentanții Patriarhiei române, „vrând să rămână în jurisdicția actuală, iar altele făcând demersuri juridice pentru a trece în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române chiar și fără recunoașterea, de către Statul ucrainean, a Asociației religioase (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina”, adaugă.

Patriarhia spune că la început de mai 2025 a primit cererile a patru mari comunități din regiunea Cernăuți, însoțite de sute de semnături, ale preoților și enoriașilor, de a intra sub jurisdicția BOR, „ceea ce s-a și întâmplat.”

Cancelaria BOR a precizat că nu oferă numele comunităților și al preoților, „pentru protecția lor față de amenințările și constrângerile ulterioare la care au fost supuși.”

Amintește că aceste comunități au depus pe 19 mai 2025 – cu o zi înainte să expire termenul fixat de legea Radei ucrainene din 2025 – cereri de dezafiliere de la Biserica Rusă și „au devenit parohii independente, sub jurisdicția canonică a Bisericii Ortodoxe Române.”

Patriarhia notează că a doua zi, sub presiuni și amenințări, de încorporare a bărbaților din comunitățile respective, expuse mai sus – dar inclusiv cu „concedierea tuturor semnatarilor care erau angajați în instituții de stat sau aflate în legătură cu instituții de stat” cererile au fost retrase.

Cancelaria BOR ne-a mai transmis că a informat instituțiile românești responsabile de politica externă „despre aceste abuzuri” și că a primit asigurărui că „mesajul nostru a fost recepționat la adevărata lui gravitate și se vor face demersurile diplomatice necesare.”

„Românii ortodocși din Ucraina, după aceste incidente, consideră că numai recunoașterea de către autoritățile ucrainene a Asociației religioase (Administrația) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina va constitui o garanție minimală că astfel de abuzuri nu vor mai avea loc”, conchide BOR.

Ce spune Ministerul de Externe

Europa Liberă a întrebat Ministerul Afacerilor Externe dacă și ce demersuri a făcut sau intenționează să întreprindă.

Ministerul transmite că a întreprins eforturi diplomatice permanente și că „păstrarea şi afirmarea identității etnice, culturale, lingvistice şi religioase a persoanelor aparținând minorității române din statele vecine reprezintă unul dintre obiectivele fundamentale ale politicii externe românești.”

„România a promovat, o abordare constructivă, onestă și transparentă, cu privire la toate subiectele aflate pe agendă, inclusiv situația drepturilor persoanelor aparținând comunității române din statul vecin”, transmite Ministerul. Menționează că are contacte permanente cu reprezentanții comunităților românești și cu autoritățile ucrainene.

Partea română a subliniat de fiecare dată că „respectarea și exercitarea dreptului la educație și la serviciul religios în limba maternă sunt chestiuni fundamentale.” Autoritățile ucrainene au transmis, susține MAE, „asigurări privind sprijinul autorităților ucrainene pentru a identifica împreună soluții constructive.”

Ministerul amintește vizita președintelui DESS, Viktor Yelenski, la București, în octombrie 2024, când partea română a cerut cooperarea autorităților ucrainene pentru „rezolvarea unor probleme specifice semnalate de comunitatea românească din Ucraina, inclusiv cele de natură religioasă.”

Totuși, cele două părți au subliniat că este importanța dialogului la nivel eclezial, astfel încât să se identifice soluții pentru etnicii români.

În încheierea răspunsul său, MAE a ținut să evidențieze că în tensiunile semnalate trebuie ținut cont și de contextul mai larg, al invaziei declanșate de Rusia în Ucraina și că „sunt evidente încercările Rusiei de a genera tensiuni, neîncredere si ura.”

Moscova ar folosi „mijloace de propagandă, manipulare informațională și interferență pentru a diviza comunități și a submina solidaritatea româno-ucraineană în fața agresiunii sale brutale.”

Avocatul Eugen Patraș, dar și preoții cu care a discutat Europa Liberă spun că deciziile de afiliere la BOR nu au însă vreo legătură cu o influență rusească.

Patraș a ținut să infirme afirmații ale unor surse din mediul diplomatic, conform cărora unele din organizațiile religioase românești care au inițiat formarea Asociației BOR în Ucraina ar fi avut ele însele poziții controversate, de încetare a ajutorului acordat Ucrainei.

El subliniază că vehicularea unor astfel de lucruri reprezintă „o etichetare”, fără niciun fundament, a acestor organizații.

„Noi nu am spus niciodată așa ceva. Ce am susținut este că, în condițiile în care România sprijină necondiționat și multilateral Ucraina, nu este corect și nu este creștinesc ca Ucraina să ne refuze înregistrarea asociației”, conchide Eugen Patraș.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.