Adio, euro? De ce rămân mici șansele aderării României la Zona Euro, chiar și după reducerea deficitului bugetar

Conform cifrelor de mai sus, teoretic, România putea acum un deceniu să deschidă dosarul aderării la zona euro – unul dintre obiectivele asumate odată cu intrarea în UE.

Din punct de vedere tehnic, Bucureștiul îndeplinea criteriile de convergență de la Maastrich, care stabilesc o serie de ținte macroeconomice pe care o țară trebuie să le respecte ca să poată adopta moneda europeană.

Și anume:

💶 Stabilitatea prețurilor (o inflație medie cu cel mult 1,5 puncte procentuale peste rata din cele trei țări având cea mai mare stabilitate a prețurilor);

💶 Finanțe publice solide și durabile (țara nu trebuie să facă obiectul unei proceduri de deficit excesiv);

💶 Durabilitatea convergenței (rata nominală a dobânzii pe termen lung nu trebuie să o depășească pe cea a celor trei țări cu cea mai mare stabilitate din zona euro cu mai mult de două puncte procentuale în ceea ce privește stabilitatea prețurilor);

💶 Stabilitatea cursului de schimb (cel puțin doi ani fără tensiuni severe, în special fără devalorizare față de euro).

România nu a făcut pasul în 2014, când îndeplinea criteriile, la fel cum nu o făcuse nici în 2013 și cum avea să nu o facă nici în 2015.

Fereastra de oportunitate s-a închis repede. În special din cauza dezechilibrelor macroeconomice create de pandemia de COVID-19 (2020-2021), dar și de gestionarea ulterioară defectuoasă a finanțelor publice. Acestea au făcut ca, în prezent, de frica deficitului, guvernul să ia măsuri de austeritate precum creșterea TVA-ului, care afectează întreaga populație.

„Începând cu 2015 am avut o relaxare a politicii fiscale. Dacă ne uităm la momentul 2019, aveam deja un deficit bugetar uriaș, cel mai mare din Europa. Dar rădăcina acelei deteriorări trebuie să o căutăm în anul 2015, când a început relaxarea fiscală”, spune economistul Ionuț Dumitru, fost președinte al Consiliului Fiscal.

Să revenim la anii 2013-2015.

Guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, a dezvăluit săptămâna trecută de ce România nu a făcut, acum un deceniu, pasul spre zona euro.

„A fost şi o decizie politică”, a declarat guvernatorul, care a a adăugat că, în ciuda țintelor de aderare asumate public de România, în realitate nicio guvernare nu a fost dispusă să deschidă dosarul.

„S-a considerat politic că avem datoria publică prea mică şi că putem să ne folosim de acest avantaj şi mai toate partidele şi guvernele care au fost nu au mai ţinut la această ţintă fiscală. Eu am trăit acest lucru, aşa că pot să vorbesc liber. Nu a fost un singur partid […], toţi au mers pe linia asta, mai mult sau mai puţin”, a spus Mugur Isărescu.

Mugur Isărescu.

De facto, deși în diverse documente sau declarațiile oficiale încă se prezentau termene – precum 2019, 2024 sau 2029 – în realitate, România a renunțat la acest obiectiv încă din 2018, reiese din declarația guvernatorului.

„În 2018, dacă îmi aduc bine aminte, ultima şedinţă a fost la Academia Română, privind adoptarea monedei euro. Şi am renunţat şi noi la toate comitetele, am avut vreo trei comitete, inclusiv unul tehnic, legat de partea de numerar: cum se aduce numerarul în ţară, cum se distribuie numerarul euro, deci eram avansaţi.”

Deși aderarea la euro nu este exclusiv atributul BNR, Mugur Isărescu însuși s-a hazardat, în trecut, să facă promisiuni în această privință.

La audierile din parlament din 2019 pentru obținerea unui nou mandat în fruntea Băncii Centrale, Isărescu promitea „trecerea în perioada acestui mandat (2019-2024 – n.r.) la adoptarea monedei euro.”

Totuși, la acea vreme, guvernatorul își tempera propria promisiune. „Ideea că poți intra în zona euro cu dezechilibre macroeconomice majore, nepregătit, și că participarea la zona euro te va ajuta este greșită. Intrarea în zona euro nepregătiți poate chiar să accentueze dezechilibrul. Avem cazul Greciei. Un anumit grad de convergență este necesar.”

Pe de altă parte, profesorul de economie Cristian Păun crede că nu a fost vorba doar de lipsa unei inițiative politice, ci și de o retincență a BNR.

„Banca Centrală considera atunci, ca și acum, că nu este bine pentru noi, ca țară, să cedăm o parte din suveranitatea noastră și o parte din instrumentele de intervenție pe piețele monetare. [BNR] credea că, dacă am face acest lucru, ar fi mult mai greu pentru România să-și rezolve problemele pe care le are. Ulterior, s-a dovedit a fi temere falsă, pentru că, și deținând aceste pârghii, noi am produs niște dezechilibre macroeconomice enorme.”

Mai sunt șanse?

Întrebat ce șanse mai are România să adere la zona euro – așa cum și-a asumat (e o obligație, așadar) prin aderarea la blocul comunitar – Isărescu nu a dat un răspuns foarte optimist.

„Dacă corecţia fiscală înseamnă cinci sau şapte ani, înseamnă că peste cinci sau şapte ani mai discutăm”, a precizat guvernatorul.

Mugur Isărescu se referă la unul dintre criteriile de convergență, respectiv cel care spune că țara candidată „nu trebuie să facă obiectul unei proceduri de deficit excesiv.”

Deficitul excesiv implică doi importanți indicatori macroeconomici.

Când deficitul bugetar al țării depășește 3% din PIB și/sau datoria publică este de peste 60% din PIB, atunci Comisia Europeană declașează procedura deficitului excesiv – adică supraveghează și obligă guvernul respectivei țări să ia măsuri pentru a-și recalibra economia.

România se află în această procedură pentru că a depășit cu mult ținta de deficit de 3% (a fost 9,3% în 2024) și e pe cale să depășească și al doilea criteriu, al datoriei publice, care era în primul trimestru de aproape 57%.

Depășirea țintei de 60% a datoriei publice este dată ca sigură de mulți economiști.

Asta ar putea complica foarte mult șansele ca România să mai poată spera la zona euro, chiar și în ipoteza fericită că va reuși, după 2030, să ajungă la un deficit bugetar sub 3%, spun economiștii consultați de Europa Liberă.

Ionuț Dumitru.

Ionuț Dumitru este în prezent consilierul onorific al premierului Ilie Bolojan și a fost economist șef al Raiffeisen Bank.

El spune pentru Europa Liberă că, având în vedere situația bugetară a țării, e „o iluzie” ca cineva să se gândească că România poate adera la euro în prezent.

„Pentru a reajunge la un deficit de 3% – unul din criteriile importante de la Maastricht – conform calendarului pe care l-am agreat cu Uniunea Europeană, ne va lua șapte ani. Probabil că până în 2030-2032 discutăm degeaba despre adoptarea euro pentru că nu au îndeplinim criteriile de convergență”, spune Dumitru, care subliniază că România are, în prezent, cel mai mare deficit bugetar, cea mai mare inflație și cele mai mari dobânzi din Europa.

„Noi abia am început drumul de consolidare fiscală și vedem câte discuții și probleme pot apărea pe acest parcurs. Abia am adoptat un pachet bugetar I, care să țină deficitul bugetar la un 8 și ceva anul acesta și poate un 6 și ceva la sută anul viitor. Dar până la 3% e cale lungă”, adaugă Dumitru.

Și chiar dacă România va reuși să își respecte angajamentul luat în fața Comisiei și va reduce deficitul la 3%, există riscul ca un alt criteriu – cel al datoriei publice – să devină un obstacol.

Ionut Dumitru: „Dacă rezolvăm problema deficitului, probabil că se rezolvă și problema inflației și implicit problema dobânzilor. Va rămâne însă acest criteriu al datoriei publice, care va fi de peste 60% și va fi foarte greu de redus.”

Mult mai pesimist este profesorul de economie Cristian Păun, de la Academia de Studii Economice din București, care spune pentru Europa Liberă că România nu va mai avea prea curând șansa să adere la euro, pentru că nu va mai îndeplini criteriile de convergență.

„Ne apropiem vertiginos de cel mai problematic criteriu, pe care, odată ce-l ratăm, va fi foarte greu să-l mai corectăm. Haideți să zicem că inflația o mai putem corecta. Dobânda-i legată de inflație și o mai putem corecta. Deficitul bugetar, la fel. Dar datoria publică, nu. Și, odată ce sărim de acel 60%, nu ne mai apropiem de zona euro decât dacă, printr-o minune, europenii decid să modifice criteriile de convergență”.

Cristian Păun.

Profesorul Cristian Păun crede că o șansă ar fi ca România să își plătească „printr-un efort extraordinar” unele datorii istorice. E puțin probabil să se întâmple asta, spune el.

„În prezent, politicienii se «chinuie» extraordinar de zelos să ne facă să ratăm și ultimul criteriu de convergență nominală, cel mai deficit (cel al datoriei publice, n.r.), astfel încât să pună capac acestei povești cu zona euro și să aibă certitudinea că vor rămâne suverani pe tiparnița și pe moneda noastră.”

Profesorul de economie Dan Chirleșan, lector la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, crede că nu doar influențele economice din următorii ani vor trasa drumul României către zona euro, ci și cele politice.

„România poate îndeplini din nou criteriile de convergență dacă va continua pe drumul integrării europene. Dacă, însă, vom trece prin furcile caudine ale curentelor suveraniste – care pot să ajungă și la frâiele guvernului de la Palatul Victoria – orice guvern suveranist va veni va da cheile pe sub masă celor care ne vor conduce de la Moscova, așa cum s-a întâmplat și în Republica Moldova până la venirea președintei Maia Sandu.”

În privința datoriei publice, Dan Chirleșan spune că șansa României poate fi creșterea economiei. „Matematic, dacă economia crește, raportarea 60% din PIB devine ușor de atins. Crește PIB-ul – se reduce procentul datoriilor.”

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.