Uniunea Europeană și majoritatea celorlalte țări europene încearcă să împiedice Statele Unite să „cadă într-o capcană”, sprijinind diplomatic Ucraina pe toate căile și pregătind noi sancțiuni împotriva Rusiei. Însă, în absența unor noi inițiative diplomatice, europenii pot doar să se lupte să-și asigure un loc la masa negocierilor, în condițiile în care soarta continentului pare să se afle în mâinile altor capitale.
Se poate spune că Bruxelles-ul s-a trezit brutal din somnul de vară al lunii august, săptămâna trecută. Puțini credeau că președintele SUA va lua măsuri restrictive împotriva Rusiei după ce până în prezent nu i-a impus sancțiuni semnificative, dar și mai puțini se așteptau ca în doar câteva zile să aibă loc o întâlnire la nivel înalt între SUA și Rusia, prima după mai bine de patru ani.
De la anunțarea summitului, oficialii europeni s-au mobilizat diplomatic. Ei s-au întâlnit cu vicepreședintele american JD Vance în Marea Britanie în weekend, miniștrii de Externe ai blocului au avut o videoconferință pe 11 august, iar pe 13 august mai mulți lideri ai continentului, printre care și președintele ucrainean Volodimir Zelenski, au o nouă convorbire telefonică cu Trump.
Mai mulți oficiali europeni cu care Europa Liberă a luat legătura sub condiția anonimatului afirmă că mesajele transmise până acum de Washington au fost „haotice” și că, aparent, mai multe facțiuni din cadrul administrației americane au obiective diferite pentru întâlnirea din Alaska.
Oficialii au remarcat că există interpretări diferite cu privire la ceea ce Steve Witkoff, trimisul lui Trump la Moscova, a adus în urma întâlnirii sale cu Putin de săptămâna trecută. Deși recunosc că se simt puțin mai încrezători acum, după toate demersurile întreprinse, ei încă nu sunt siguri la ce să se aștepte din Alaska.
Liniile roșii ale UE
În ciuda unei anumite ușurări, UE a clarificat că are mai multe linii roșii. Oficialii europeni doresc mai întâi un armistițiu înainte de orice discuții privind eventualele concesii ale Ucrainei. Acesta ar trebui să fie însoțit de garanții de securitate pentru Kiev și de o modalitate de monitorizare a armistițiului.
Europenii întrevăd aici un anumit rol pentru ei, dar îl mai vede, oare, cineva? În ceea ce privește potențialul teritoriu ucrainean care ar putea fi anexat de Rusia, europenii spun că vor sprijini Ucraina indiferent care va fi decizia finală a Kievului, dar vor să aibă și ei un cuvânt de spus. UE nu va recunoaște niciodată de jure teritoriul ucrainean ca fiind rus – așa cum s-a întâmplat, de exemplu, în cazul Crimeii din 2014.
În ceea ce privește retragerea trupelor ruse din anumite zone ocupate ca formă de concesie, există și un anumit scepticism cu privire la faptul că Moscova ar respecta efectiv acest angajament. Un diplomat a remarcat că trupele ruse nu s-au retras niciodată din Transnistria moldovenească sau din teritoriile ocupate ale Georgiei, Abhazia și Osetia de Sud.
În ciuda tuturor gesturilor diplomatice ale țărilor europene, adevărul este că ele au fost marginalizate. Deși insistă să participe la discuțiile privind orice chestiune de interes direct, nimic nu indică faptul că li se va permite acest lucru în viitorul apropiat. Aceasta contrastează puternic cu perioada premergătoare invaziei rusești pe scară largă a Ucrainei, în iarna 2021-2022, când Europa era pe deplin angajată în încercări inutile de negociere cu Moscova în cadrul NATO, OSCE și bilateral cu Kremlinul.
Acum, liderii UE se luptă să rămână relevanți. Sigur, ei amenință cu noi sancțiuni împotriva Rusiei - a 19-a rundă. Dar, deși unele dintre măsurile de acest tip au fost o problemă pentru Rusia, ele nu au influențat calculele politice și militare ale Kremlinului în ultimii trei ani.
Activele rusești înghețate în bloc, în valoare de peste 200 de miliarde de euro, pot fi o monedă de schimb utilă, dar numai într-o etapă ulterioară, când negocierile vor putea avansa către posibilitatea ca Rusia să plătească reparații de război.
Toate sancțiunile urmează să fie reînnoite în ianuarie 2026, iar pentru prelungirea lor este necesară unanimitatea. Unii diplomați ai UE au sugerat că unele măsuri ar putea fi eliminate dacă Moscova respectă anumite aspecte ale unui potențial acord, dar susțin că nu s-a discutat în mod serios despre o secvențialitate reală.
În căutarea unei asigurări
La începutul acestui an, președintele francez Emmanuel Macron și premierul britanic Keir Starmer au promovat în chestiunea ucraineană o „forță de asigurare” formată din aproximativ 20.000 de soldați europeni care urmează să fie staționați în vestul țării. Unii spun că acest plan este în curs de elaborare, dar recunosc că există încă prea multe incertitudini în jurul său, cum ar fi regulile de angajare (când ar putea reacționa soldații) și dacă americanii vor oferi asistență, cum ar fi informații și transporturi pe scară largă.
Între timp, mulți subliniază că aderarea la NATO ar fi garanția supremă a securității Ucrainei, dar nu există un consens în această privință în cadrul alianței militare, la fel ca atunci când subiectul a fost analizat în detaliu la summiturile NATO din 2023 și 2024.
Pentru moment, Bruxelles își exprimă poziția prin declarații. Deloc surprinzător, Ungaria a ales să nu semneze, evidențiind din nou fisurile din unitatea europeană. Budapesta, care se bucură de relații cordiale cu Kremlinul, dorește să se țină un summmit UE-Rusia după întâlnirea dintre Trump și Putin.
Ungaria blochează deja aspirațiile Ucrainei de aderare la UE și măsurile mai ferme împotriva Kremlinului și ar putea bloca viitoarele ajutoare financiare. Deși în prezent este singura țară care sfidează în mod direct Bruxelles-ul pe aceste teme, ar putea avea în curând companie, dacă Washingtonul și Moscova vor începe să încheie acorduri reale peste capul europenilor.
Articol preluat de la rferl.org și tradus de Europa Liberă Moldova
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.