Cade și nu-l aude nimeni cum cade. Alături de el mai cade unul și nu-l aude nimeni. Peste el, după un timp, mai cade unul neauzit și apoi altul și altul și tot așa, milioane de fire microscopice de praf cad în apartamentul numărul 56 de la ultimul nivel al unui bloc de patru etaje din cartierul Micro 16 din municipiul Galați.

Sunt singurele lucruri care mai mișcă, într-un balet microscopic, prin încăperi.

Nelocuit de mulți ani, în apartament e atât de liniște încât, dacă ar fi cineva, ar putea auzi particulele cum plutesc în aer, se ciocnesc între ele un timp apoi, învinse de gravitație, cad.

Numai că nu e nimeni. Până în septembrie 2018, aici era casa familiei inginerului Paul Ardelean.

O ofertă de nerefuzat l-a determinat să renunțe la slujba din combinatul siderurgic și să se mute la 400 de kilometri distanță, la Pitești, împreună cu soția, profesoară de engleză și franceză, și fiica de 12 ani - abia intrată în clasa a VI-a.

De șapte ani, familia Ardelean spune „acasă” unui apartament închiriat, cu trei camere, din județul Argeș, în timp ce praful se adună peste agoniseala lor, strânsă în apartamentul de două camere din Galați, lăsată în urmă.

Se așterne praful peste mobila cumpărată cu doar câteva luni înainte de a pleca, peste electrocasnicele și peste jucăriile de pluș care nu au mai încăput în mașină, când au pornit pe noul drum.

„La început, în primul an, veneam aproape săptămânal în Galați cu fetița, Maria”, spune Florica Ardelean. Reveneau în orașul de la malul Dunării pentru că micuța era extrem de atașată de colegii de școală, lăsați în urmă.

După un an și jumătate, vizitele s-au rărit. Au ajuns lunare. Apoi, întâmplătoare.

„Acum, venim de cel mult două-trei ori pe an”, spune femeia, în prezent profesoară de engleză la o școală din Pitești.

De un an și jumătate au decis să vândă apartamentul de 47 de metri pătrați din Galați. Deși au avut un număr mare de vizionări, potențialii cumpărători ezită să facă pasul final: pe fondul declinului economic prin care trece zona, nici piața imobiliară nu se simte prea bine.

Cu banii obținuți, familia Ardelean și-ar cumpăra ceva în apropiere de Pitești însă, până când va avea loc tranzacția, așteaptă. În speranța unui reviriment economic sau a unei scăderi a prețurilor, și potențialii cumpărători din Galați așteaptă.

Așa că, apartamentul familiei Ardelean devine încet-încet o capsulă a timpului.

Conform Institutului Național de Statistică, în întreg județul Galați, 45.023 locuințe erau neocupate la momentul ultimului recensământ, din 2021. Jumătate din ele (24.222) au statut de locuințe principale, 18.589 – secundare, iar 2.212 – case de vacanțe.

Revirimentul dulce

Cu iaurt și cireșe amare, cu mentă și stracciatela, cu sorbet de banana și kiwi, sorbet de măr verde, cu lime și cardamom. Sau cu mango, banane și scorțișoară, cu sorbet de zmeură ori ananas ori lichior de ouă.

24 de tipuri diferite de înghețate așteaptă, cremoase, venirea clienților. Suntem pe bulevardul Cantemir din București, lângă una dintre intrările în Pasajul Unirii. De doi ani, aici s-a deschis o gelaterie artizanală italiană.

„12 ani a fost nelocuit acest spațiu. Proprietarul, care l-a moștenit, locuia în străinătate și a așteptat să strângă bani pentru renovarea lui”, spune Corina Dumitrescu, agent imobiliar în București, pentru Europa Liberă.

De nouă ani, ea se ocupă de tranzacții în zona ultracentrală a Capitalei.

Explicațiile pentru care locuințele rămân goale cu anii sunt multiple, spune agentul imobiliar: moșteniri temporar nelocuite în așteptarea actelor, a renovării sau vânzării. Sunt locuințele celor plecați din țară, care revin aici o dată sau de două ori pe an.

Mai sunt cele în litigiu ori cu un regim juridic incomplet, în cazul retrocedărilor nici până acum finalizate. Conform datelor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății, 10.000 de dosare nu sunt nici până acum soluționate.

„O situație des întâlnită este și cea a proprietarilor în vârstă care pleacă să locuiască la azil sau cu copiii, iar proprietățile rămân neîngrijite cu anii”, mai spune Corina Dumitrescu.

Conform Institutului Național de Statistică, la 1 decembrie 2021, România avea 2.518.452 locuințe neocupate – 8.174.372 de camere în care nu e niciun suflet de om.

298.184 dintre imobile sunt în zona București – Ilfov. Un milion de camere goale, doar aici.

Dumitrescu spune că realitatea din piață contrazice ușor statistica: mai există și categoria apartamentelor închiriate dar nedeclarate, mai ales în cazul imobilelor cu risc seismic, unde acest gen de activitate nu mai este permis. Sunt blocuri în care și o treime din locuințe sunt închiriate nelegal.

În linii mari, însă, crede că statistica INS este aproape de realitate.

„Dacă ar fi să adun ce am tranzacționat de la începutul anului și ce am acum în portofoliu, pot să spun că ponderea proprietăților nelocuite din portofoliu este mai mare, aproximativ 60 [la] 40%”, concluzionează agentul imobiliar.

Puțină istorie și multă liniște

La etajul unei vile care îmbină stilurile modernist și Art Deco de pe strada Berzei din București, praful îmbracă mobilierul vechi, teancurile de cărți și revistele împrăștiate prin toată casa, vaza de cristal sau goblenul cu un Isus încoronat cu spini, uitat cu fața spre tavan, pe masa din sufragerie.

De mai bine de trei ani, locuința e goală și, de aproape doi, e scoasă la vânzare.

Vila de lângă Parcul Cișmigiu a fost construită în 1933 pentru familia generalului Rujinski, comandantul Corpului II al Armatei Române și șeful Direcției Superioare a Aeronauticii, proaspăt înființată după Primul Război Mondial. Clădirea poartă semnătura Virginiei Andreescu Haret, prima femeie arhitect din România.

„Ca să nu piardă casa, la naționalizare (prin decretul de naționalizare din 1950, imobilele au fost trecute în proprietatea statului, fără nicio despăgubire pentru proprietar - n.r.), urmașii generalului au împărțit casa în două și au separat zona de locuit de la parter de cea de la etaj”, explică Dragoș Băjan, agent imobiliar independent care are în portofoliu fosta proprietate a generalului Rujinski, pentru Europa Liberă.

Așa a căpătat individualitate apartamentul scos acum la vânzare.

Aproximativ 20% dintre locuințele pe care el le tranzacționează sunt neocupate.

La un kilometru depărtare, de cealaltă parte a Parcului Cișmigiu, e blocul în care, până în 1992, a locuit scriitorul Radu Tudoran.

Din 20 de apartamente, cinci sunt goale. De acestă dată, motivul este cu totul altul față de precedentele.

„Aparțin de Administrația Fondului Imobiliar (AFI), ei le pot închiria. Ușile apartamentelor nu au mai fost deschise în ultimi 10-20 de ani”, susține Mihai Aanicăi, unul dintre proprietarii de pe acestă scară.

Am întrebat reprezentanții AFI care este fondul locuințelor administrat în prezent și cât din el este neocupat. Nu am primit vreun răspuns. Aceeași întrebare am adresat-o și către Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS). Liniște și din partea lor.

Dublu arc peste Carpați

O situație asemănătoare este și în Ardeal.

De 20 de ani, Gigi Ștefan este agent imobiliar în Cluj-Napoca. În paralel, este și președintele unei asociații care administrează un imobil nou, cu 80 de locuințe.

„Vreo patru nu sunt locuite permanent”, spune el. Explicația: sunt cumpărate de părinți pentru copii care locuiesc acum în străinătate. Revin ocazional în țară, iar familiile preferă să nu le închirieze, explică el.

O altă tendință este a proprietarilor care investesc în cumpărarea de apartamente, dar nu doresc să le închirieze.

„Premisa principală de la care pleacă este aceea că este mai important pentru ei să își pună la adăpost economiile din conturi prin achiziția de imobile, dar nu doresc ca eventuali chiriași să le uzeze proprietatea”, explică agentul imobiliar Radu Petrila, din Iași, pentru Europa Liberă.

„Mai sunt alți proprietari, investitori, care nu mai doresc să închirieze, din varii motive: au încercat și au avut chiriași problematici ori nu au în țară pe cineva de încredere care să se ocupe de administrarea imobilului”, mai spune bărbatul.

Cum se împart locuințele neocupate în România

Rural și urbanul își împart aproape la egalitate cele 2,5 milioane de locuințe goale din România.

Conform Institutului Național de Statistică, la 1 decembrie 2021, România avea 10 milioane de locuințe, care totalizau 27 de milioane de camere.

Un sfert dintre ele au fost declarate neocupate: 1,26 milioane în mediul urban, 1,25 milioane în rural.

În topul orașelor, Bucureștiul conduce detașat, cu 218.000 de locuințe goale, urmat de orașe din județele Iași (62.000), Constanța (53.000), Brașov (53.000) și Timiș (51.000).

Aglomerarea București – Ilfov conduce și la nivelul județelor, conform datelor furnizate de INS, cu un total de peste 298.000 de unități. Pe următoarele poziții sunt județele Iași, cu un total de peste 127.000 de locuințe neocupate, urmat de Argeș (98.600), Prahova (89.000), Bihor (87.000), Timiș (85.000) și Cluj (85.000).

Fenomenul cu care se confruntă acum România nu este unul neobișnuit. În Italia, de exemplu, aproximativ 7 milioane (22% din total) de locuințe sunt neocupate. În insule, numărul lor ajungea în 2021 până la o treime, arată cotidianul La Stampa.

În Spania există 3,8 milioane de locuințe (14% din total) – care sunt neocupate, conform publicației Arena Construcțiilor.

Numărul mare a generat un fenomen cu care, deocamdată, România nu s-a întâlnit decât pe alocuri: okupas. Este vorba de cei care intră ilegal și locuiesc în proprietățile goale.

Până își vor găsi noii locatari, legali sau abuzivi, casele neocupate din România, Italia, Spania sau oriunde au același element comun: dansul firelor de praf care cad și nu le aude nimeni cum cad.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI