Fostul prizonier politic din Belarus, Ilia Dubski, eliberat recent împreună cu alți 51 de deținuți, a descris pentru Serviciul Belarus al RFE/RL tratamentele inumane la care a fost supus în închisoare.
Acesta a fost obligat să-și îndepărteze un tatuaj cu un simbol istoric al Belarusului, turnându-și acid pe braț și tăind pielea cu o foarfecă, sub supravegherea unui gardian.
Un gardian i-a spus: „Îndepărtează-l cum vrei, chiar și cu o cărămidă... altfel nu vei ieși niciodată”, a relatat fostul prizonier.
„Am turnat acid pe braț ca să ard terminațiile nervoase, astfel încât să nu doară atât de tare”, a povestit Dubski, descriind cum a folosit o foarfecă de unghii pentru a tăia pielea tatuată.
„Întreaga mână îmi era plină de sânge. Cineva stătea lângă mine, fumând, și se uita indiferent”, mai spune Dubski.
Rana s-a infectat, iar la clinica închisorii, „doctorii au fost șocați. Mi-au bandajat rana și au tratat-o cu antiseptic”, a adăugat fostul prizonier politic.
Dubski a relatat, de asemenea, că a îndurat bătăi, arsuri cu țigări pe față și detenție în celule de pedeapsă supraaglomerate și înghețate.
Dubski, în vârstă de 28 de ani, a fost arestat în 2020 în timpul protestelor împotriva liderului autoritar Alexandr Lukașenko și a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru postări pe rețelele sociale.
Eliberarea sa a fost parte a unui acord negociat de SUA, care a dus la ridicarea sancțiunilor asupra companiei aeriene de stat Belavia.
Belarusul a atras recent atenția la nivel internațional după ce a eliberat mai mulți prizonieri politici, după negocieri cu SUA, inclusiv o convorbire între Alexandr Lukașenko și Donald Trump.
În ianuarie, cetățeanul american Anastasia Nuhfer și jurnalistul RFE/RL Andrei Kuznecik au fost eliberați, alături de alți doi deținuți.
În iunie, liderul opoziției, Serghei Țihanovski, a fost eliberat împreună cu 14 persoane, dar grupul pentru drepturile omului Viasna a anunțat că alte 29 de persoane au fost încarcerate în aceeași lună.
Un caz dramatic este cel al disidentului Mikalai Statkevici, în vârstă de 69 de ani, fost candidat la președinție, eliberat pe 11 septembrie. El a fos arestat din nou la scurt timp după eliberare.
Spre deosebire de ceilalți, Statkevici a refuzat deportarea și a rămas într-o zonă neutră între granițele Lituaniei și Belarusului, după care a dispărut.
Soția sa, Marina Adamovici, a vizitat pe 17 septembrie o închisoare din Hlibokaie, unde se presupune că ar fi deținut, dar autoritățile au promis un răspuns abia peste 15 zile.
Lukașenko a confirmat rearestarea, dar fără a oferi detalii despre locația sa.
Delegația Parlamentului European pentru relațiile cu Belarusul a calificat situația drept o „dispariție forțată” și a cerut eliberarea și garantarea siguranței lui Statkevici.
„Condiții inumane”
„Nu există cuvinte pentru a descrie ceea ce se întâmplă acolo”, a declarat reporterilor un alt fost deținut, Henadz Fiadinici, după eliberarea sa pe 12 septembrie.
„Dacă alții ar vedea cum este această colonie penală, ar crede că sunt în Evul Mediu. M-am trezit de multe ori în miezul nopții, auzind bărbați adulți urlând literalmente”, a spus el.
La rândul lui, Serghei Tikanovski și-a amintit că a petrecut aproape trei ani în izolare totală.
Jurnalistul Ihar Karnei, care a lucrat cu RFE/RL timp de peste 20 de ani, a vorbit, de asemenea, despre „condiții inumane” după eliberarea sa în iunie.
Dubski a povestit pentru RFE/RL că și-a tăiat încheieturile și a intrat în greva foamei în timp ce era ținut în arest preventiv.
Potrivit organizației belaruse pentru drepturilor omului Viasna, în prezent există 1.182 de prizonieri politici în Belarus.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
