Conflictul dintre Israel și Iran ridică multe semne de întrebare: dacă atacurile aeriene israeliene asupra instalațiilor nucleare iraniene ar putea provoca dispersarea de materiale radioactive; dacă ofensiva Israelului s-ar putea transforma într-o campanie de schimbare a regimului; dacă Statele Unite ar putea deveni direct implicate într-un război cu Iranul.
Speculațiile mass-media cu privire la un posibil scenariu au fost deosebit de intense.
Părți cheie ale complexului nuclear iranian sunt îngropate sub pământ, iar știrile s-au concentrat pe o țintă deosebit de dificilă, instalația de îmbogățire Fordow din provincia Qom, la aproximativ 150 de kilometri sud de Teheran.
Uzina Fordow este îngropată adânc în interiorul unui munte, într-un complex de tuneluri construit pentru Garda Revoluționară Islamică (IRGC) din Iran.
Existența sa a fost dezvăluită într-o declarație comună a președintelui american Barack Obama, a președintelui francez Nicolas Sarkozy și a prim-ministrului britanic Gordon Brown în 2009.
„Iranul are dreptul la energie nucleară pașnică care să satisfacă nevoile energetice ale poporului său”, a declarat Obama. „Dar dimensiunea și configurația acestei instalații nu sunt compatibile cu un program pașnic.”
Teheranul a recunoscut ulterior existența instalației, care în cele din urmă a intrat sub incidența Planului comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) care restricționa programul nuclear al Iranului.
Președintele SUA, Donald Trump, s-a retras din acord în timpul primului său mandat, ca parte a unei campanii de „presiune maximă” împotriva Teheranului; Iranul a răspuns prin intensificarea programului său nuclear.
Revenind în prezent: potrivit Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), Fordow produce uraniu îmbogățit în proporție de 60%, un pas important în direcția obținerii de material de calitate militară, potrivit pentru fabricarea unei bombe.
„Situația actuală a Fordow sau cea care va urma după eventualele noi atacuri va fi esențială pentru viitorul nuclear al Iranului, deoarece se crede că această instalație ar putea crește gradul de îmbogățire de la 60 la 90% pentru uraniul de calitate militară”, afirmă Heather Williams, directoarea Proiectului privind problemele nucleare și cercetătoare principală în Departamentul de Apărare și Securitate al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington.
„O preocupare suplimentară este că Fordow ar putea fi unul dintre locurile în care Iranul a stocat uraniu îmbogățit în proporție de 60% sau în care stocul ar putea fi transferat”, a mai spus ea într-un comentariu publicat după începerea atacurilor Israelului asupra Iranului.
Ar funcționa bombele anti-buncăre la Fordow?
Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) estimează acum că un atac israelian a reușit să lovească o instalație subterană de îmbogățire a uraniului la Natanz. Nu este clar ce muniție a fost folosită în acel atac, dar armata israeliană dispune de bombe capabile să ajungă în subteran după care să se detoneze.
O analiză open-source realizată de New York Times a înregistrării video cu aeronavele utilizate în atacul care l-a ucis pe liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, anul trecut, a concluzionat că acestea transportau bombe de 900 de kilograme fabricate în SUA, echipate cu kituri de ghidare Joint Direct Attack Munition care direcționează bomba către țintă.
Aceste bombe – cunoscute în limbajul popular sub numele de bombe anti-buncăr (bunker busters) – au distrus mai multe clădiri de apartamente cu mai multe etaje.
Dar instalația de la Fordow e o țintă mult mai dificilă, deoarece se află la o adâncime mare sub pământ.
Acest lucru a dus la o serie de speculații centrate pe un sistem de arme care nu este disponibil pentru israelieni: GBU-57 A/B Massive Ordnance Penetrator (MOP), o bombă din arsenalul militar american.
Potrivit unui articol publicat în 2007 de Agenția pentru Reducerea Amenințărilor la Adresă Apărării, agenția Departamentului Apărării al SUA care a finanțat dezvoltarea MOP, bomba penetrantă de 13.600 de kilograme este „concepută pentru a distruge ținte dificile și îngropate adânc, precum buncărele și tunelurile”.
Un raport al Biroului Directorului Departamentului Apărării, Testare Operațională și Evaluare, afirmă că bombardierul B-2 Spirit este singurul avion care poate utiliza MOP.
Dacă bomba de aproape 14 tone ar putea fi utilizată împotriva uzinei Fordow - și dacă ar fi capabilă să scoată din funcțiune instalația - rămâne o ipoteză.
Retorica lui Trump cu privire la Iran s-a înăsprit în ultimele zile, dar nu este încă clar dacă SUA ar interveni direct într-o campanie de bombardament împotriva Iranului și ar trimite B-2 să atace Fordow.
Iar discuțiile despre măiestria tehnică omit o parte esențială a oricărei discuții despre armament, și anume puterea lor distructivă brută.
Armata israeliană, de exemplu, a fost deja criticată la nivel internațional pentru utilizarea bombelor de 900 de kilograme și a altor muniții în Gaza.
Apărătorii drepturilor omului spun că utilizarea unor arme atât de grele în zone dens populate este nediscriminatorie și disproporționată.
Anul trecut, Oficiul ONU pentru Drepturile Omului a publicat un raport privind șase atacuri ale Forțelor de Apărare Israeliene în Gaza, care au cauzat moartea a peste 200 de civili.
Fordow nu se află într-o zonă dens populată, iar comparațiile între conflicte nu sunt niciodată precise. Dar unii observatori s-au întrebat în ce măsură un atac reușit asupra instalației ar fi în stare să întârzie programul nuclear al Iranului.
„Uzina de îmbogățire a uraniului din Fordow, situată la mare adâncime, nu a fost lovită în primul atac din prima noapte”, a scris Mark Fitzpatrick de la Institutul Internațional pentru Studii Strategice într-o analiză.
„Cu toate acestea, ar putea fi ținta operațiunii continue pe care Netanyahu a prevăzut-o într-un discurs televizat în aceeași dimineață. Nu se știe dacă Israelul a reușit să distrugă cele 604 kilograme de uraniu îmbogățit la 60% cu U-235 pe care Iranul le-a produs până în prezent.”
Această cantitate este suficientă pentru 10 sau mai multe arme nucleare dacă este îmbogățită în continuare până la aproximativ 90%, nivel considerat a fi de calitate militară.
Stocul este transportabil și ar fi fost primul lucru ascuns atunci când planurile de bombardament ale Israelului au devenit clare.
Cu alte cuvinte, distrugerea buncărelor poate ajunge pe prima pagină a ziarelor, dar atacurile de mare amploare s-ar putea să nu dea rezultatele scontate.
Articol publicat inițial în limba engleză pe pagina rferl.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
