România are în proprietate zeci de companii falimentare care, în pofida pierderilor uriașe și a datoriilor istorice, continuă să funcționeze – sau cel puțin să existe – sub umbrela „administrării statului”.
Aceste firme, unele intrate în faliment acum mai bine de zece ani, altele cu insolvențe declarate în ultimii ani, sunt gestionate, supravegheate sau restructurate de instituții guvernamentale în numele interesului public.
Doar că această formă de administrare înseamnă, de multe ori, nu salvarea companiilor, ci mai degrabă gestionarea unui eșec.
Statul român, prin Ministerul Economiei, este acționar majoritar în 46 de companii, iar 14 dintre ele sunt în insolvență sau faliment.
Datoriile însumate pe care le au aceste companii se apropie de trei miliarde de lei (600 de milioane de euro), din care aproape 10% sunt către Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), adică tot către statul român.
Odată finalizate procedurile de faliment, activele societăților vor fi vândute pentru a acoperi datoriile. În cazul insolvențelor, dacă situația economică nu se redresează, se va ajunge în același punct – falimentul.
Europa Liberă a analizat trei eșecuri ale statului în gestionarea unor companii care, în trecut, erau profitabile.
Moldomin – eșecul statului român în gestionarea unui zăcământ de un miliard de dolari
- Total datorii - 242.160.316 lei (48 de miliarde de euro)
- Datorii la ANAF - 200.030.214 lei (40 de miliarde de euro)
Moldomin a fost înființată în anii 1960 ca parte a strategiei statului român de la acea vreme de industrializare a zonei de sud-vest.
La apogeu, la compania minieră din Moldova Nouă, județul Caraș Severin, lucrau aproape 5.000 de oameni. Nu doar la exploatare și prelucrare, ci și la industria conexă – rețeaua de transport și portul industrial.
În anii '90, compania a fost reorganizată ca societate pe acțiuni deținută de stat, dar nu a primit investiții pentru retehnologizare. Așa a început degradarea lentă, iar exploatarea a devenit ineficientă din cauza utilajelor învechite, a pieței mondiale volatile și a pierderii contractelor externe.
După 2000, compania a fost gestionată de conduceri numite politic, fără strategie coerentă. Pe 4 noiembrie 2010, compania intra în insolvență, iar lichidator judiciar a fost numită firma RTZ & Partners.
Prima încercare de vânzare a activelor Moldomin se termină cu un dosar de spionaj și furnizare de informații clasificate.
Pe 19 octombrie 2012, forțele speciale ale Serviciului Român de Informații l-au reținut, la Otopeni, pe Mihail Orlov, un geolog rus, de 42 de ani.
Bărbatul a ajuns în România ca reprezentant al grupului de firme specializat în minerit Mineco. El era acuzat de spionaj, iar dovezile necesare anchetatorilor erau documentele şi hărţile găsite asupra lui – acte confidențiale despre zăcămintele de cupru din minele din zona Moldova Nouă: Suvarov, Florimunda şi Vărad.
Firma pe care o reprezenta rusul era singura care se calificase la licitația pentru activele Moldomin. Iar documentele și hărțile ajunseseră în posesia sa, conform anchetei, de la directorul din acel moment al companiei, fost primar al comunei Moldova Nouă, Iacob Chișărău.
Tranzacția a fost blocată, iar lichidatorul a reluat procedura.
Iacob Chișărău a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru spionaj și divulgare de informații clasificate. A stat după gratii 18 luni și a fost eliberat condiționat.
Abia în martie 2021, compania turcă Eti Bakir, parte din grupul Cengiz Holding, preia activele Moldomin și licența de exploatare a zăcământului uriaș de cupru pentru șase milioane de euro, prin nou-înființata societate CupruMold Mining SA.
Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) contestă în instanță transferul licenței.
După luni de litigii, Tribunalul Caraș-Severin (iunie 2021) și Curtea de Apel Timișoara (octombrie 2021) decid definitiv că transferul este legal. În 2022, Agenția Națională a Resurselor Minerale emite ordinul oficial de trecere a licenței către CupruMold Mining.
Eti Bakir aparține Cengiz Holding, un conglomerat turc implicat în proiecte majore din Turcia și considerat apropiat de regimul lui Recep Tayyip Erdoğan.
În România, interesele conglomeratului au fost apărate de firma fostului premier Victor Ponta, VP Projects Advisors SRL, conform newsweek.ro, care în perioada mai 2021 – iulie 2023 ar fi încasat peste 2 milioane de lei (circa 390.000 de euro) de la CupruMold Mining SA.
Exploatarea cuprului nu a reînceput.
Din fosta companie Moldomin au rămas datoriile, ceva active de lichidat și multă poluare.
Rămășițele exploatării – iazuri de decantare, haldele de steril și uzinele ruginite – au rămas necurățate. România riscă sancțiuni de la Comisia Europeană pentru neconformarea cu obligațiile de mediu asumate.
Deși guvernul a aprobat un memorandum în 2015 privind finanțarea ecologizării, acesta nu a fost aplicat niciodată.
Romaero – miza unor terenuri de sute de milioane de euro
- Total datorii - 823.197.038 lei (164 de milioane de euro)
- Datorii la ANAF - 9.507.410 lei (1,9 de milioane de euro)
Compania a fost înființată în 1920, sub denumirea ASAM. În 1944 devenea IRMA (Întreprinderea de Reparații Material Aeronautic), iar în 1978 – IAvB (Întreprinderea de Avioane București). După 1991 a funcționat sub numele Romaero S.A..
În perioada comunistă s-au construit, printre altele, peste 500 de exemplare de Britten‑Norman Islander și, sub licență, aeronava BAC One‑Eleven (ROMBAC) în anii ’80, dar proiectul s-a oprit în anii ’90.
După 1990, activitatea Romaero s-a orientat spre activități MRO (mentenanță, reparare și revizii) și componente pentru companii precum Boeing, Bombardier, Saab, Lockheed Martin.
Pe 17 ianuarie 2024, Tribunalul București a admis cererea Romaero de deschidere a procedurii de insolvență prin reorganizare judiciară, menținând compania în funcțiune cu drept de administrare.
Acțiunile companiei au fost suspendate la Bursa de Valori București începând din aceeași zi.
La momentul insolvenței, Romaero avea datorii ajunse la scadență de peste 763 milioane de lei și restanțe uriașe către bănci și stat. Creditorii care au solicitat la rândul lor insolvența companiei au fost BCR (cu o creanță de peste 109 milioane lei), CEC Bank (peste 80 milioane lei), CIT Restructuring (peste 6 milioane lei) și Apa Nova (peste 353.000 lei), conform profit.ro.
Administrator special a fost numit, în februarie 2024, Ion Daniel Butunoi, fost senator PSD și președinte al Consiliului de Administrație al Romaero la momentul intrării in insolvență.
Acum, la un an și jumătate de la intrarea în procedură, datoriile au crescut la 823 de miloane de lei, din care nouă milioane către ANAF.
Din 2012, Romaero a înregistrat pierderi consistente an de an.
Cel mai slab an a fost 2023 – când au fost pierderi de peste 143 de milioane de lei. Pe la conducerea Romaero, în acel an au trecut doi manageri generali, Mișa Popic și Bogdan Costaș.
Mișa Popic provenea din Romaero și mai fusese la conducerea companiei. În august 2023 a fost înlocuit cu Bogdan Costaș, fost director general la Romatsa.
Din Consiliul de Administrație, în momentul intrării în insolvență făceau parte, conform G4Media.ro:
- Ionel-Daniel Butunoi, președintele Consiliului de Administrație (CA) – fost senator PSD. Absolvent al Institutului Militar de Artilerie de la Sibiu.
În 2024, pentru anul anterior, Butunoi a declarat venituri din șase surse, toate din bugetul statului - în total, peste 431.000 de lei. Și soția lui Butunoiu lucrează tot la stat și a câștigat 144.000 de lei în 2023.
- Alexandru Bușcu – membru în CA. De profesie economist, fost pilot militar și instructor de zbor. A ocupat mai multe poziții în companii de stat din Buzău. Acum este senator de Buzău, județul de baștină al fostului premier Marcel Ciolacu.
În 2024, Bușcu a declarat ca venituri pensia militară – peste 74.000 de lei – și încă 64.000 de lei din funcțiile de membru al CA la Romaero, membru al CA la Piețe și Târguri Buzău și de consilier județean. Soția sa e pensionară.
- Alexandru Roland Săvulescu – membru al CA. Pensionar SRI, cu un doctorat la Universitatea Valahia din Târgoviște, în mediul academic e cunoscută ca o fabrică de doctorate pentru politicieni și ofițeri din armată, poliție și serviciile secrete.
În declarația de interese menționează calitatea de președinte la PSD București. A fost candidat PSD la alegerile parlamentare din 2020. În 2024 nu a declarat venituri de la Romaero, deși a fost membru CA. Soția sa a declarat 113.000 lei venituri din funcția de consilier la Ministerul Finațelor. - Alexandru Ștefan Deaconu – membru al CA. Fost director la Institutul de Studii Liberale, cu experiență la Electrocentrale București – direcția de control și securitate.
În 2024, Alexandru Deaconu a declarat venituri de 304.000 lei, din trei surse bugetare, iar soția sa, angajată tot la stat, a avut venituri de 156.000 de lei.
- Alexandru Hazem Kansou – membru al CA. Considerat un om de încredere al lui Florentin Pandele, primarul PSD din Voluntari, Kansou a condus constant firme de stat precum Radiocom, STB, BTT și Publivol.
În 2024, Kansou a declarat venituri de peste 318.000 de lei, din cinci surse, toate bugetare. Soția sa a declarat 134.000 de lei, din două surse, de asemenea de la stat.
Directorul Bodgan Costaș n-a mai depus declaratii de avere din 2023.
La finalul lui 2023, Ministerul Economiei a făcut o sesizare penală la Direcția Națională Anticorupție (DNA), după ce mai multe terenuri importante al Romaero din Băneasa au ajuns la o companie privată imobiliară.
Sesizarea viza darea în plată, în schimbul unor datorii, către Hidroelectrica, prin executare silită a mai multor terenuri și clădiri din Băneasa ale Romaero, ipotecate în favoarea producătorului de stat de energie.
„Dosarul constituit ca urmare a sesizării la care faceți referire se află în lucru pe rolul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a corupției, în cauză fiind începută urmărirea penală doar cu privire la faptă (in rem), prin urmare nicio persoană nu are în acest moment calitatea de suspect sau inculpat”, a transmis DNA, pe 8 iulie, la solicitarea Europa Liberă.
Terenurile au ajuns, în urma unei licitații organizate de Hidroelectrica, la firma One Băneasa Airpark SRL, în schimbul a patru milioane de euro.
Este vorba de trei terenuri, în suprafață totală de circa 1,5 hectare, o platformă de parcare a avioanelor, un hangar și mai multe ateliere, conform profit.ro.
În aprilie 2024, Romaero a contestat în instanță executarea silită dar a pierdut în primă instanță. În prezent se judecă apelul făcut de companie.
În iunie 2024, Guvernul a decis că datoriile Romaero să fie preluate de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS).
Hotărârea Guvernului privind cedarea creanței de la ANAF la AAAS este o încercare de salvare a companiei Romaero. În loc ca statul să „pună poprire” prin ANAF, încearcă să restructureze datoria printr-un organism mai flexibil (AAAS), în speranța că Romaero își va reveni din insolvență și va continua activitatea, în special în sectorul strategic de apărare și aviație.
Iar Romaero are ce valorifica. Compania deține aproape 34 de hectare de teren în cea mai scumpă zonă din Nordul Capitalei, Băneasa. Estimările de piață evaluează terenul la aproximativ 270 milioane euro, calcul bazat pe oferte imobiliare din zonă, conform businessmagazin.ro.
Oltchim SA - falimentul statului, dar pe persoană fizică
- Datorii totale: 538.973.973 lei (107 de milioane de euro)
- Datorii la ANAF: 18.548.602 lei (3,6 milioane de euro)
Un gigant al chimiei românești, Oltchim SA a căzut în genunchi în 2013, la aproape o jumătate de secol de la înființarea sa.
Oltchim Râmnicu Vâlcea a fost, decenii la rând, coloana vertebrală a industriei chimice românești, producând PVC, plăci de bază, acizi, polioli și alte substanțe industriale.
După 1990, a început însă o spirală a decăderii: producție din ce în ce mai scăzută, pierderi consistente, investiții insuficiente și structuri învechite.
Datoriile au explodat – între 2007 și 2012, s-au acumulat peste 700 milioane euro, din care 2,6 miliarde lei până în ianuarie 2013, ceea ce a dus inexorabil la colapsul economic al combinatului.
Iar de decăderea combinatului se leagă un singur nume – Constantin Roibu, cel care a preluat conducerea combinatului în 1991 și a părăsit-o cu puțin înainte de intrarea în insolvență.
În mandatul său de 21 de ani, Oltchim a acumulat datorii uriașe. A fost acuzat de administratorii judiciari de orchestrarea unor „afaceri-căpușă” și spolierea companiei.
În 2012, când FMI a cerut privatizarea urgentă a Oltchim din cauza pierderilor uriașe, Constantin Roibu a pierdut susținerea politică. Și-a dat demisia de onoare în septembrie 2012. Câteva luni mai târziu, compania a intrat în insolvență.
În raportul privind cauzele insolvenței, prezentat de către administratorii judiciari în 2013, se menționează că Oltchim a derulat relații comerciale defavorabile, generatoare de prejudicii, cu mai multe companii controlate direct sau indirect de către propriul management.
„În relațiile comerciale cu Oltchim, aceste firme aveau dublă calitate, respectiv atât calitatea de furnizor, cât și cea de client. În perioada 2009-2012, volumul total al tranzacțiilor dintre Oltchim SA și companiile controlate de către managementul societății a fost de aproximativ 71,4 milioane euro”, se arată în documentul citat de profit.ro.
„Practic, Oltchim nu a mai aparținut acționarilor săi, ci traderilor, care erau controlați, direct sau indirect, de managementul combinatului”, declara, în martie 2013, avocatul Gheorghe Piperea, reprezentant al administratorului judiciar Rominsolv.
În 2014, Oltchim Râmnicu Vâlcea și administratorii săi judiciari Rominsolv și BDO Business Restructuring au intentat o acțiune civilă în care îi acuzau pe fostul director general, Constantin Roibu, și pe alți membri ai vechii conduceri de prejudicierea combinatului și cereau atragerea răspunderii acestora pentru intrarea în insolvență a companiei și recuperarea prejudiciului estimat la 500 de milioane de euro.
În 2018, acțiunea a fost respinsă definitiv de judecători și Roibu a fost achitat.
Revenind la Oltchim, în ianuarie 2013, Tribunalul Vâlcea a deschis procedura de insolvență, constând că uzina chimică nu putea să-și achite datoriile de 2,67 miliarde lei.
Administratorii judiciari, unul dintre ei fiind Gheorghe Piperea, și-au propus reorganizarea, dar datoriile, plățile restante către salariați, investițiile neefectuate și infrastructura învechită au subminat orice perspectivă viabilă.
La fel au eșuat și încercările repetate de privatizare, scria economica.net în 2014. Printre cei care au câștigat una dintre licitațiile de vânzare a Oltchim a fost, în 2013, și ziaristul Dan Diaconescu. Tranzacția nu s-a mai finalizat.
În 2018, combinatul a intrat în faliment, iar cele mai valoroase active (aproximativ 60% din platformă) au fost preluate de Chimcomplex, companie controlată de Ștefan Vuza.
Chimcomplex a plătit pentru mai mult de jumătate din activele Oltchim 127 milioane € (fără TVA), conform adevarul.ro. Unde au ajuns banii?
◙ 100 milioane lei – către AVAS (Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului)
◙ 56 milioane lei – către Ministerul Finanțelor
◙ 40 milioane lei – către CET Govora
◙ 50 milioane € – către bănci
◙ 44 milioane lei– către Electrica (ulterior corectat la 44,6 milioane lei)
◙ 9 milioane € – plăți către angajați (inclusiv disponibilizările din 2013–2015)
◙ Administratorii judiciari (Rominsolv + BDO) au încasat 4% din suma de vânzare (127 milioane €), adică aproximativ 5,12 milioane €, comform declarației lui Gheorghe Piperea, administratorul judiciar al Oltchim
În 2024, ce a mai rămas din colosul Oltchim a avut pierderi de aproape zece milioane de lei, la doar 30 de salariați.
Chimcomplex SA Borzești, cea care a preluat parte din afacerile Oltchim a avut anul trecut o cifră de afaceri de 1,5 miliarde de lei și 4,4 milioane de lei profit.
În 2013, la intrarea în insolvență, Consiliul de Administrație l-a numit administrator special al Oltchim pe Bogdan Nicolae Stănescu.
„Am colaborat strâns cu administratorul judiciar și, pe parcursul procedurii de insolvență, am reușit să obținem profit. Am vândut aproximativ trei sferturi din companie către Chimcomplex, ceea ce a readus în circuitul comercial o mare parte din capacitățile de producție ale Oltchimului. Toate acestea s-au desfășurat pe durata procedurii de 10 ani”, explică Bodan Nicolae Stănescu ce a făcut timp de 10 ani la Oltchim.
Absolvent al Universității de Petrol și Gaze, cu o licență în Drept la Universitatea Hyperion și studii post universitate la Academia de Poliție, Universitatea de Apărare și Institutul Diplomatic Român, Stănescu a lucrat toată viața la stat. A fost director AVAS (Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului) și consilier la Banca Națională a României.
În ultimii ani a devenit de meserie membru în consiliile de administrație al întreprinderilor de stat.
A rămas administrator general la Oltchim SA până în 2023. În declarația sa de avere depusă în 2024, relativ la anul fiscal anterior, Stănescu a declarat venituri de 1,1 milioane de lei, pentru acitivitatea sa la Oltchim SA, Romgaz SA, Rompetrol Rafinare și Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie SA.
Plus un venit anonimizat din funcția de consilier de strategie de la BNR.
Soția sa a declarat venituri de 330.000 de lei, de la Ministerul Justiției.
„Acești bani nu provin din bugetul statului, sunt din veniturile companiilor la care am activat, care, de fapt, plătesc bani către bugetul statului, nu invers. Consider că remunerația este echitabilă, raportat la performanțele aduse în acele companii”, spune Bogdan Nicolae Stănescu, pentru Europa Liberă.
Din aprilie 2025, administrator special a fost numită Vali Sonia Botezatu, fost procuror DIICOT și director de cabinet la Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării. Tot de anul acesta, Vali Sonia Botezatu a fost numită și în Consiliul de Administrație al altei societăți de stat – Radiocom.
Bani greu de recuperat
„Până la sfârșitul lunii iulie, vom reveni în fața Parlamentului României cu al doilea pachet de măsuri, cu accent pe echitate și eficiență. Vorbim despre [...] reforma companiilor de stat și a autorităților autonome. Vom restructura autoritățile autonome de tip ASF, ANCOM și ANRE. Vom reduce numărul de membri și indemnizațiile din consiliile de administrație și vom transparentiza activitățile și contractele”, a declarat Ilie Bolojan, în plenul Parlamentului, la angajarea răspunderii Guvernului pe pachetul fiscal de reducere a deficitului.
Ce va conține acest pachet și cum vede actualul Executiv administrarea companiilor de stat rămâne de văzut.
Avocat și consultant fiscal, Gabriel Biriș a fost secretar de stat la Ministerul Finanțelor între 2015 și 2016. „A prins” insolvența de la Oltchim și încercările de privatizare de la Moldomin.
„La Oltchim, unele active au fost vândute, s-au făcut distribuții, iar ce a mai rămas a intrat în faliment. Aveau o platformă care, cu o strategie serioasă, putea fi repusă în circuitul economic – parc industrial, orice. Toată platforma putea fi salvată”, spune, pentru Europa Liberă, Gabriel Biriș.
Doar că a lipsit voința politică. Insolvența a fost planul mai simplu, mai spune el.
„Statul a controlat foarte atent înstrăinarea activelor care mai aveau cât de cât valoare. Practic, a fost un jaf controlat, întins pe ani de zile, în cea mai mare parte a cazurilor. A fost o jefuire sistematică a patrimoniului public”, rezumă el, modul în care statul român a gestionat companiile cu probleme.
În opinia sa, insolvența Romaero pare inexplicabilă din punct de vedere economic. Dar nu exclude alte interese.
„Romaero n-ar fi trebuit niciodată să ajungă în insolvență. Au activitate, fac service, organizează evenimente pe platforma respectivă. A fost o proastă administrare – și, cum spuneam, de multe ori nu e întâmplătoare. În cazul Romaero, ar trebui mare atenție, pentru că activele imobiliare sunt foarte valoroase. Nu se poate construi în înălțime, din cauza apropierii de aeroport, dar terenul are o valoare uriașă”, explică Gabriel Biriș.
Statul nu va recupera aproape nimic din datoriile acestor firme, dar și din ale altora, cu acționariat de stat, mixt sau exclusiv privat.
„Marea majoritate a arieratelor – fie că vorbim de firme de stat sau private – sunt foarte greu, dacă nu imposibil de recuperat. În principal din cauza raportului disproporționat între valoarea creanțelor și activele care pot fi valorificate în lichidare”, spune consultantul fiscal.
Și e nevoie ca statul să știe exact ce poate recupera și ce nu din datoriile existente pe hărtie. Și să accelereze procedurile de faliment care se întind pe ani de zile doar în favoarea firmelor de lichidare judiciară.
„În orice companie privată, când ai o creanță nerecuperabilă, o treci la pierderi. Noi ne mințim că avem de recuperat sume, dar în realitate nu recuperăm nimic. Trebuie asumată o «ștergere» – nu în sensul de a șterge datoriile efectiv, ci de a recunoaște că nu mai există șanse reale de recuperare. În plus, pentru firmele aflate în faliment, procedura trebuie accelerată. Fiecare faliment costă – avem administratori speciali care nu au niciun interes să închidă procedura rapid, decât dacă pot valorifica active și își pot lua comisionul”, explică Gabriel Biriș.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
