Ia.

Două litere în dreptul cărora s-ar putea scrie zeci de cărți pentru a-i explica importanța culturală, istorică sau socială pentru România.

Noi am încercat s-o descoasem pe cea politică. Costumul popular românesc a fost transformat, în ultimii ani, într-un vehicul electoral pentru politicienii naționaliști din România. S-au îmbrăcat cu el în clipuri electorale, în Parlament sau la propriile nunți televizate.

La fel ca alte simboluri tradiționale – precum folclorul sau icoanele ortodoxe – ia (pentru doamne) sau cămașa populară (pentru domni) a ajuns în ochii multora o carte de vizită a extremiștilor.

Pentru că marți, pe 24 iunie, sărbătorim Ziua Universală a Iei, ne întrebăm: pe cine și ce mai reprezintă astăzi, după vacarmul electoral din ultimii ani, cămașa tradițională românească?

***

Valentin Trandafir a vizitat unele dintre cele mai frumoase locuri din Viena îmbrăcat în cămașă tradițională românescă.

A mers cu ea prin celebrele muzee ale orașului, s-a plimbat cu bicicleta, ba chiar a cântat la un concert de muzică clasică în cămașa pe care și-a cusut-o de unul singur.

Tânărul de 32 de ani se trage din zona Muscelului, județul Argeș, însă de zece ani locuiește în inima Europei. În Viena, este cântăreț de operă și însoțitor de zbor.

În timpul liber, coase ii. A meșteșugit una pentru iubitul lui, care locuiește în Londra, dar și pentru nepoțelul său, căruia i-a dăruit-o când a împlinit doi ani.

Valentin vede în ie un simbol național – ca un ADN identitar; dacă cineva i-ar fi spus când era adolescent că va ajunge să gândească astfel despre un articol tradițional, i-ar fi spus că e nebun.

„Am crescut cu vacanțele la țară, cu carpete pe pereți. Atunci, nu știam cum să fug de ele. Acum, mi se par deosebite.”

A descoperit frumusețea iei la 20 și ceva de ani, imediat după ce a ajuns la Viena la studii. Acolo, a întâlnit mai mulți tineri din America Latină și Asia care purtau și se mândreau cu diferite articole de vestimentație tradiționale.

„Așa a început și căutarea mea. Am zis «Eu de unde vin? Ce am?». Mi-am dat seamă că în Balcani, de unde vin și eu, avem atâta tradiție și simbolistică de nu poți să le duci. Și am zis: «Băi, dar ce-ar fi să-mi cos și eu o cămașă?»”.

Așa a intrat în contact cu comunitatea Semne Cusute și a început să învețe cum să-și coasă propria cămașă. I-a luat doi ani să o termine, deși spune că ar fi putut să o facă în cinci luni, dacă nu ar fi luat pauze.

Astăzi, spre deosebire de copilărie, crede că ia este „ca o carte de vizită”.

„De la cum e țesută pânza, la cum e cusută, îți dai seama de unde e omul, ce meserie are, dacă e un om îngrijit. Totul se reflectă în cămașă, dacă e făcută cum trebuie, după cutumele populare.”

Tot prin Semne Cusute – o organizație care promovează bluza românească tradițională – a învățat să coasă și Elena Vlongă, o tânără arhitect de 26 de ani, născută în județul Vaslui și stabilită la Târgu Mureș.

În câteva săptămâni își va termina și ea propria ie. Abia așteaptă să o poarte.

Doctorița Eugenia Burdea (71 de ani), un medic de familie din Iași îndrăgostit de tradiții, o poartă deja.

Și ea și-a cusut-o singură și spune că, atunci când merge cu ea la biserică sau la vreun eveniment religios, simte că se conectează cu strămoșii.

Ia românească – un costum popular confecționat din pânză albă de bumbac, in sau borangic și împodobit cu broderii în motive tradiționale românești – a devenit în ultimii ani din ce în ce mai căutată.

Parte a portului popular și asociată odinioară cu zona rurală, ia nu mai este astăzi la modă la sate, pe cât e în orașe. O vedem purtată în special de femei; fie că sunt doamnele care merg duminica la biserică, fie tinerele corporatiste care își fac un selfie pe Calea Victoriei din București, într-o zi frumoasă de vară.

Designeri precum Yves Saint Laurent, Jean Paul Gaultier sau Tom Ford au inclus-o în colecțiile lor, iar vedete precum Adele, Anne Hathaway sau Kate Moss au purtat bluze cu design inspirat din ia românească.

Mai în urmă – la 1940 – celebrul pictor francez Henri Matisse o făcea celebră la Paris și Nisa printr-o pictură intitulată „La Blouse Roumaine”; iar Regina Maria, de la a cărei naștere se împlinesc anul acesta 150 de ani, o purta cu mândrie ori de câte ori avea ocazia.

Ia este considerată un simbol al identității românești – cu toate că nu este un articol vestimentar exclusiv autohton – și unul dintre cele mai cunoscute branduri ale culturii populare românești.

Poate și de aceea, la fel ca alte simboluri tradiționale – cum ar fi foclorul, icoanele ortodoxe sau chipurile unor voievozi – ia a fost folosită în ultimii ani ca vehicul electoral și de către partidele ultranaționaliste.

Politicieni precum Diana Șoșoacă, George Simion, Claudiu Târziu au apărut foarte des în îmbrăcați în ie. Iar Călin Georgescu, politicianul filorus care a zguduit campania electorală prezidențială din 2024, a filmat chiar un clip electoral îmbrăcat în cămașa tradițională.

Policienii au mers în ie la ședințe ale Parlamentului, cum adesea a făcut-o Diana Șoșoacă, lidera partidului extremist S.O.S.

Au făcut-o și la propriile evenimente, așa cum s-a întâmplat la nunta televizată a liderului AUR, George Simion; ba chiar și la adunări de stradă, unde ia a „apărut” alături de alte simboluri des folosite de suveraniști, precum steagul românesc sau icoane ortodoxe.

Această asociere a făcut ca unii tinerii care nu rezonează cu partidele naționaliste să fie reticenți să o mai poarte, mărturisește arhitecta Ioana Corduneanu, fondatoarea comunității Semne Cusute, din care fac parte zeci de mii de români iubitori de ie.

„E mai puțin entuziasm în a purta ii, mai ales în rândul celor tineri. Poate că ei sunt mai preocupați de aprecierea și judecata celorlalți. Cele dintre noi care avem fie un piercing, fie un tatuaj vizibil, nu ne simțim în pericol de a fi asociate greșit cu o ideologie politică”, spune ea.

Ioana crede că, în era social-media, pozele cu ii sunt precum cele cu pisici: aduc like-uri, engagement și urmăritori.

Reticența tinerilor este nefondată, consideră Claudiu Târziu, unul dintre cofondatorii AUR, cel mai important partid suveranist din România, ai cărui membri au apărut adesea îmbrăcați în ii.

Târziu – care a părăsit AUR și a anunțat că va înființa un nou partid conservator – recunoaște că unii politicieni s-au folosit de ie în ultimii ani.

Istoricul Dorin Dobrincu crede că este vorba despre „un marketing identitar agresiv și kitschos și despre intrumentarea politică a simbolurilor tradiționale, de stimulare a național-populismului”.

„Diferențele din prezent față de interbelic, comunism și postcomunism sunt foarte mici. Nota generală este cea populistă, iar în cazul politicienilor recenți este vorba și de mimetism”, crede Dobrincu.

Un punct de vedere similar are și muzeograful Marius Matei, unul dintre cei mai importanți colecționari de ii din România. El cred că „asocierea cămășii tradiționale cu mesaje naționaliste sau populiste riscă să reducă valoarea sa culturală la o simplă unealtă de marketing politic.”

„În acest context, cămașa tradițională poate deveni un simbol instrumentalizat, golit de semnificațiile sale autentice și legătura sa cu istoria și tradițiile românești, iar politizarea excesivă a acestui simbol poate genera polarizare socială, afectând percepția publică asupra sa și conexiunea sa cu identitatea națională.”

Cât de dăunătoare e, așadar, această asociere excesivă a politicienilor cu ia? Și e prima dată în istoria României când costumul popular românesc este folosit în scop politic?

Îi este indiferent că o vor eticheta ca extremistă

Arhitecta Elena Vlongă știe că dacă va ieși pe stradă îmbrăcată în ia pe care speră să o termine vara aceasta ar putea fi catalogată ca extremistă.

E mâhnită de asocierea forțată dintre politic și simbolul tradițional pe care îl iubește, însă spune că asta nu o va împiedica să poarte cămașa cu motive tradiționale specifice Vasluiului, la care lucrează.

„Imaginea aceasta distorsionată prin folosirea simbolului iei în spațiul public de către politicienii extremiști nu m-a făcut decât să cercetez mai mult originea și însemnătatea ei și să îi înțeleg valoarea din ziua de astăzi”, spune ea, pentru Europa Liberă.

La fel ca toți iubitorii de ie cu care am vorbit pentru acest articol, Elena e supărată că aceia care au vizibilitate mare și apar îmbrăcați în costumul tradițional nu poartă, de fapt, ii originale românești, ci mai degrabă articole cumpărate „de la magazine chinezești sau de la tarabele care se găsesc în zonele turistice cele mai frecventate”.

„Eu nu am văzut vreun politician în spațiul public care să fie cu adevărat interesat de simbolul acesta, de meșteșugul în sine”, spune Elena Vleongă.

Tânăra arhitectă lucrează la propria ie de un an și jumătate. „Pentru mine, cusutul la propria mea ie înseamnă o conectare cu rădăcinile mele și o căutare a ceea ce înseamnă tradiții, obiceiuri, ce reprezintă ele în societatea de astăzi.”

Medicul Eugenia Burdea, intervievată în cabinetul său medical din Iași, e mai rezervată.

Ea crede, într-adevăr, că politicienii „s-au urcat pe valul” popularității iei din ultimii ani, însă nu vrea să discute prea mult despre politică.

Femeia de 71 de ani și-a cusut o ie cu motive originare din județul Neamț și acum lucrează la una de Basarabia. Este uimită și ea de popularitatea pe care a căpătat-o ia în ultimii ani – pe care nu și-o explică – însă e mâhnită că mulți dintre cei care poartă această ținută aleg articole produse industrial, care „nu au nicio legătură” cu ia tradițională.

Etnolog: Politicienii nu ar trebui să deformeze cultura tradițională, ci să o promoveze

Ioana Repciuc este etnolog și cercetător științific la Academia Română și a fost profesor asociat la universități din S.U.A., Marea Britanie, Germania și Polonia.

În ultimii ani „țăranul român a fost transformat în simbolul autohtoniei, figura centrală a unui discurs identitar menit să susțină ideea unității naționale”, spune ea într-un interviu pentru Europa Liberă.

„Din păcate, această reprezentare a fost esențializată într-o viziune superficială, în loc să se traducă în politici publice coerente de dezvoltare rurală și în măsuri concrete pentru încurajarea și sprijinirea patrimoniului cultural imaterial, adică a culturii tradiționale.”

„Mai mult, publicul rural – adesea plasat într-un trecut idealizat, prins între o ruralitate profundă, dar marginalizată, și presiunea idealurilor lumii globalizate – rămâne extrem de relevant din punct de vedere demografic. Este, deci, logic ca anumiți politicieni, în special dintr-un anumit eșichier ideologic, să manifeste interes față de acest electorat”, adaugă ea.

Etnologul crede că „avem de-a face cu o instrumentalizare superficială, redusă la folosirea unei fantoșe culturale golite de sens” și că unii politicieni preiau anumite mesaje sau simboluri tradiționale – precum ia – „fără cunoașterea sau înțelegerea corectă a contextului și a comunității care l-a generat”.

„Este o formă fără fond”, spune ea.

Însă este România unică, din acest punct de vedere?

Cu siguranță nu, explică Ioana Repciuc.

„Putem remarca fascinația pe care elitele din marile imperii coloniale au avut-o față de simbolurile culturale ale populațiilor colonizate – o idealizare și o preluare simplificatoare, care a condus la denaturarea sensurilor inițiale. Este un fenomen comun în diverse sisteme politice: o fascinație care duce la simplificare și deturnare culturală.”

„Ia este un simbol al globalismului. Naționaliștii ar fi bine să-și găsească simboluri mai credibile”

Ca ambasador al iei, Ioana Corduneanu spune și ea că politicienii români „nu au făcut ceva concret pentru protejarea și transmiterea patrimoniului cultural imaterial”.

„Asocierea între iile noastre și mesajele tradiționaliste este de fapt o păcăleală”, mai spune Ioana Corduneanu, a cărei asociație, Semne Cusute, este parte a dosarului UNESCO „Arta cămășii cu altiță ca element de identitate culturală în România și Republica Moldova”.

Ea afirmă că, deși sunt o compoziție originală, iile sunt similare cu textilele tradiționale din Irlanda și Danemarca, Finlanda, nordul Africii, Palestina, Uzbekistan, Turcia, India și, mai ales, Balcani.

„[Iile] se înrudesc prin principii de croi, materiale și mai ales prin broderie. Tehnicile de brodat nu se opresc la granițe (ci la tiv), iar simbolurile reprezentate sunt folosite de multe alte culturi.”

„Așa cum folosim și cifrele arabe și alfabetul latin. Iile sunt creații care adună lumea la noi — și ne deschid către lume. Dacă le privim obiectiv, ele sunt o dovadă de «globalism» din cele mai vechi timpuri. Naționaliștii ar fi bine să-și găsească simboluri mai credibile. Iar noi să ne recapitulăm istoria, ca să n-o repetăm.”

La rândul său, muzeograful și colecționarul Marius Matei consideră cămașa tradițională o „expresie a tradiției românești și a legăturii cu ruralitatea, care poartă o încărcătură simbolică ce evocă autenticitatea, modestia și apartenența la valorile naționale.”

„În mod tradițional, cămașa reprezenta o formă de expresie artistică, un limbaj al comunității rurale prin care se transmiteau povești, identități regionale și statuturi sociale. Atunci când este utilizată în contexte electorale, există riscul ca acest simbol să fie dezbrăcat de semnificația sa originală, devenind un instrument decorativ, lipsit de profunzimea și contextul său cultural”, a declarat Marius Matei, pentru Europa Liberă.

Cofondatorul unui partid naționalist: E firesc ca politicienii conservatori să îmbrace ia

Ce i-ați spune unui tânăr care nu mai vrea să poarte o ie, de teamă că ar putea fi etichetat ca „extremist”?

Claudiu Târziu, cofondatorul AUR, vorbește despre prejudecăți și spune că tinerii n-ar trebui să se ferească să îmbrace cămașa tradițională, doar pentru că o îmbracă și unii pe care ei nu îi consideră demni de urmat.

„De astfel de prejudecăți au dat dovadă și unii oficiali ai statului român, care au afirmat în diferite contexte că a îmbrăca portul tradițional românesc fără să fii țăran ar arăta opiniile tale extremiste. Nu e nimic extremist în a aprecia ceea ce e frumos la neamul tău, la țara ta. Nu e nimic extremist în a-ți manifesta dragul față de tradiția ta, față de obiceiurile neamului tău și de a duce mai departe toate lucrurile acestea”, spune el.

Politician conservator, Târziu consideră că este „firesc” ca politicienii „care își asumă o orientare de factură conservatoare, patriotică” să îmbrace consumul național în anumite momente festive.

Admite însă că, în ultimii ani, portul național românesc a fost folosit în mod abuziv de unii politicieni.

„Nu vreau să mă constitui un judecător al faptelor altora, dar, atâta vreme cât nu faci diferența dintre o ie autentică și una făcută în China, mi se pare că pui acest simbol național într-o postură delicată, pe care ar trebui să o eviți dacă ești un om politic responsabil. Dacă tot ești atașat de tot ceea ce constituie identitatea națională, ar trebui să fii și informat cu privire la aceste lucruri.”

De ce este ia văzută de mulți ca un simbol al partidelor naționaliste și al susținătorilor acestora?

Ioana Corduneanu crede că simbolurile tradiționale, în sine, sunt asociate de publicul larg – nu întotdeauna în mod corect – „cu ceva neaoș, super-românesc, strămoșesc, stabil, cunoscut și sigur”.

„Ia este ca un scut împotriva noutăților care ne copleșesc cu viteza lor, pare că lumea se schimbă prea repede. Pentru cei care se tem de nou, de necunoscut, pentru cei care nu se pot adapta, nu vor sau nu pot ține ritmul, ia pare ca o ancoră, se referă la ea vorbind de «rădăcini». Poate că acești oameni se tem de tot ce presupune adaptarea la noile realități: tehnologii noi, oameni noi, competiție”, mai spune Ioana.

Și nu e prima dată când simbolurile tradiționale au jucat un rol electoral atât de important, când au fost folosite pentru a diferenția „noul” de „vechi”.

S-a mai întâmplat asta și când România trecea serios spre industrializare, urbanizare și modernizare. Acum avem alt prag, crede Ioana Corduneanu: o nouă revoluție adusă de noile tehnologii, internet, inteligență artificială.

„Acești oameni au și ei drept de vot și ei vor să pună o frână. Totuși, ei trag un semnal de alarmă și trebuie să fim atenți: să fim selectivi cu noutățile și să nu abandonăm ce este valoros doar pentru că vine din trecut. Ceea ce este relevant merită luat în viitor. Și, de asemenea, nu trebuie să lăsăm pe nimeni în urmă.”

Politicianul conservator Claudiu Târziu crede că „toții avem nevoie să fim legați de o istorie a comunității noastre naționale.”

„Cu toții avem nevoie să știm cine au fost strămoși, eroi, sfinții, martirii. De aceea avem nevoie și să știm cum a evoluat cultura noastră populară, în ce fel s-a manifestat geniul popular, ce forme a îmbrăcat frumosul popular”, spune el.

Am cerut comentarii pentru acest text și de la liderii celorlalte mari partide naționaliste care s-au folosit de ie în ultimii ani. George Simion, președintele AUR, și Diana Șoșoacă, lidera S.O.S., nu ne-au răspuns.

Ce învățăm din istorie?

Istoria folosirii în scop politic a portului tradițional datează încă din secolul XIX, când cele mai multe state europene se aflau la începuturile construcției lor, spune pentru Europa Liberă istoricul Dorin Dobrincu.

Atunci, în special popoarele est-europene au încercat să găsească în trecut și în lumea satului „elementele de individualizare în raport cu ceilalți”.

„Țăranul a ajuns să fie idealizat, considerat păstrătorul tradițiilor pure, «naționale», nealterate de amestecul cu străinii și cu viața urbană, al unei vitalități originare. Într-o primă fază a avut loc depistarea și sistematizarea acestor elemente folclorice, operațiune realizată de etnografi și folcloriști, apoi încercarea de estetizare a obiectelor și utilizarea în scop politic, operațiune în care au fost implicate formațiunile politice și statul prin diverse instituții.”

În Moldova și Valahia, picturile și fotografiile de epocă de la jumătatea secolului XIX înfățișează boieroaicele care purtau bluze țărănești cu motive florare.

Decenii mai târziu, portul avea să fie preluat inclusiv de reginele și prințesele României; cea mai cunoscută exponentă este Regina Maria, care a apărut de nenumărate ori purtând ie.

În paralel, portul popular a fost răspândit de învățători la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, în condițiile creșterii rolului școlii de stat în Vechiul Regat, al celor confesionale în Transilvania și Bucovina.

„Aș preciza că politicienii din România dinainte de 1918 nu au purtat straie populare”, spune Dobrincu.

Acest lucru avea însă se se schimbe în perioada interbelică, prin intrarea în Parlament a multor învățători din Partidul Țărănesc, care se evidențiau prin purtarea unui costum popular simplu, compus din cămașă și pantaloni albi plus vestă închisă la culoare.

„Era în mod evident o atitudine populistă. Activiștii acestui partid voiau să transmită că veneau dintre țărani și îi reprezentau politic pe aceștia”, spune Dorin Dobrincu.

„Prin pozițiile politice și funcțiile publice, Ion Mihalache a fost figura centrală a acestui curent țărănist, inclusiv prin portul popular. În contrast, Iuliu Maniu, colegul său de partid, se îmbrăca întotdeauna în haine urbane”, completează istoricul.

Însă cei care au desăvârșit această tendiță populistă au fost legionarii. Fondatorii Mișcării Legionare, în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu, au purtat inițial costume populare, cămăși, bundițe și sumane.

Ulterior ei și-au asumat și cămașa verde cu diagonală, simbol al formațiunii lor politice cu accente paramilitare. Era o costumație similară cu a altor formațiuni politice totalitare europene, precum fasciștii italieni și naziștii germani.

„Prin portul popular, legionarii voiau să accentueze că ei nu erau doar reprezentanții poporului, ci erau legați direct de acesta”, spune istoricul.

„Inclusiv nunta lui Codreanu, care a avut loc în 1925, la Focșani, s-a desfășurat cu mirii și nuntașii îmbrăcați în costume populare. În timpul guvernării național-legionare din 1940-1941, alături de generalul Ion Antonescu, membrii Legiunii s-au afișat la reuniunile publice, în mare număr, fie în costume populare, fie în cămașa verde.”

Comuniștii s-au urcat și ei pe acest val populist. Romulus Zăroni, fostul vizitiu al lui Petru Groza, ajuns ministru al Agriculturii, purta adesea o cămașă înflorată pe sub surtuc sau haina de piele.

Însă, după instalarea deplină a regimului comunist, simbolurile tradiționale au fost golite de conținutul religios, foarte important în lumea satului tradițional, mai explică Dorin Dobrincu.

„Costumele populare au fost afișate de țăranii cooptați în diverse forme golite de conținut, prezentate însă publicului ca expresie a voinței populare. Spre exemplu, în Marea Adunare Națională, un pretins parlament al regimului comunist, puteau fi văzuți țărani în costume populare.

Probabil cea mai mare concentrare de asemenea costume a fost în aprilie 1962, când Gheorghe Gheorghiu-Dej și PMR (Partidul Muncitoresc Român) au vrut să marcheze încheierea triumfală a colectivizării forțate a agriculturii.

În realitate, procesul colectivizării, care durase 13 ani, a fost unul marcat de abuzuri și violențe nenumărate, fiind sinonim cu un furt generalizat al proprietăților țărănești orchestrat de partidul-stat. Iar țăranii aduși în haine populare erau doar «aplaudaci» atent selectați dintre beneficiarii noilor realități politice și economice rurale.”

Dorin Dobrincu, istoric

Nicolae Ceaușescu, cu al lui național-comunism, a preluat și el tema. Sub dictatorul care a condus România timp de un sfert secol, costumul popular a avut parte de o mediatizare extinsă prin extinderea ansamblurilor folclorice – cu grupuri instrumentale, dansuri și jocuri populare – în fabrici, cămine culturale, școli și grădinițe.

„Acestea erau mediatizate prin reuniunile periodice, zonale sau naționale, precum și prin televiziune. «Folclorul de tip nou» a devenit o specie favorizată în spațiul public, îmbinând temele comuniste cu cele ultranaționaliste.

De altfel, național-comunismul nu a fost prezent doar în lumea propagandiștilor, ci a început să modeleze universul ideatic al majorității populației, după cum s-a văzut și mai bine după căderea regimului totalitar”, spune Dobrincu.

Poate și de teama de a nu fi asociați cu acea perioadă, politicienii din primii ani de democrație s-au ferit să poarte costume tradiționale.

Primii care au spart gheața au fost cei din Mișcarea pentru România, o formațiune politică minoră, care gravita în jurul lui Marian Munteanu, lider al studenților în perioada Fenomenului Piața Universității din 1990. Presa vremii scria că Munteanu s-ar fi inspirat din Mișcarea Legionară când a pus bazele partidului.

Treptat, mai ales de la sfârșitul anilor 2000, diverși politicieni din partidele mainstream, și din PSD, și din PDL/PNL, în încercarea de a câștiga capital politic, au început să se afișeze în costume populare la reuniuni electorale.

„Pasul decisiv s-a făcut spre mijlocul deceniului trecut. Liderii PSD, în particular Victor Ponta, Liviu Dragnea, ulterior și Gabriela Firea, Viorica Dăncilă și alții, au început să joace tot mai apăsat cartea naționalismului și euroscepticismului, să-și orneze afișele electorale cu simboluri tradiționale, precum brâul romboidal”, subliniază istoricul Dorin Dobrincu.

El completează că „nu era nimic social-democrat în mesajele acestor oameni, ci doar marketing electoral, cinic și manipulator”.

„Cămăși tradiționale și alte piese au purtat și politicieni din PNL, dintre cei mai cunoscuți venindu-mi rapid în minte Gheorghe Flutur și Mihai Chirica”, adaugă Dobrincu.

El crede că „pași hotărâți în direcția populismului cu cămăși înflorate” au făcut în ultimii cinci-șase ani activiștii proveniți din diferite grupuscule extremiste, galerii de fotbal și frății religioase.

Se referă la AUR.

„Aceștia s-au remarcat prin reuniuni în care mulți militanți erau în costume populare, inclusiv liderul acestora. Mai mult, George Simion l-a imitat pe Codreanu și a făcut o nuntă intens mediatizată, în care cei prezenți au purtat cămăși tradiționale. Kitschul a fost la el acasă în această operațiune de marketing politic”, afirmă istoricul.

Dobrincu concluzionează: politicienii extremiști au îmbrăcat haine tradiționale în ședințe foto sau la evenimente publice „în căutare de voturi”.

Iar din Viena, cântărețul de operă Valentin Trandafir spune și el că politicienii fac mai mult rău decât bine iei prin care că o poartă în mod ostentativ. „E o asociere foarte toxică. Modul în care este folosită mi se pare pur și simplu dăunător”, spune el.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.