Incursiunea dronelor rusești pe teritoriul polonez din 10 septembrie nu a provocat pagube materiale semnificative la sol.
A scos însă la iveală o lacună majoră a forțelor de apărare ale Europei: aliații nu dispun de contramăsuri eficiente din punct de vedere al costurilor pentru a face față atacurilor rusești.
Nu mai puțin de 19 drone au zburat în spațiul aerian polonez, adică și al NATO. Patru dintre ele par să fi fost doborâte.
O explicație oferită de unii oficiali europeni, care au vorbit cu RFE/RL despre acest subiect, este că s-a acordat prioritate acelor drone care păreau să se îndrepte către infrastructura critică a Poloniei.
Strategia pare justificată, având în vedere faptul că pagubele aduse proprietăților erau minime, și la sol nu au fost victime.
Mulți se întreabă, însă, de ce a fost nevoie să se recurgă la costisitoarele AWACS (radar mobil) și avioane de vânătoare precum F-35, și nu la un sistem anti-dronă mult mai ieftin – precum Sky CTRL, pe care Polonia îl utilizează.
Răspunsul ar putea fi, desigur, că forțele aeriene intervin automat atunci când un intrus zboară peste o anumită altitudine. În multe țări, asta înseamnă de obicei orice altitudine de peste trei kilometri.
Șeful NATO, Mark Rutte, a declarat că răspunsul Alianței a fost „foarte reușit” și „a demonstrat că suntem capabili să apărăm fiecare centimetru din teritoriul NATO, inclusiv, desigur, spațiul său aerian”.
Totuși, incidentul ridică întrebări incomode, mai ales dacă Kremlinul va continua să testeze țările NATO în mod similar în viitor.
De asemenea, expune lacunele privind modul în care Alianța s-a pregătit –sau nu s-a pregătit – pentru o nouă eră a războiului în care dronele sunt utilizate pe scară largă.
Răspunsul NATO la incursiunea dronelor pare nesustenabil din punct de vedere financiar și ineficient din punct de vedere militar.
După cum a declarat pentru RFE/RL un oficial european, sub condiția anonimatului: „Rachetele aer-aer sunt extrem de costisitoare pentru a fi utilizate împotriva dronelor rusești ieftine, iar dacă sunt trimise 800 [de drone] deodată, cum se întâmplă în Ucraina, Europa își va epuiza întregul arsenal în doar câteva săptămâni”.
De menționat și că Consiliul Nord-Atlantic al NATO – care s-a reunit a doua zi după incursiune – a solicitat o revizuire a capacității de descurajare a Flancului Estic al alianței militare pentru a identifica eventualele probleme.
Incidentul de săptămâna aceasta nu a fost o premieră absolută. În august, o dronă a trecut neobservată înainte de a exploda pe teritoriul polonez, potrivit armatei țării.
Incidente cu presupuse UAV-uri (vehicule aeriene fără pilot) rusești au avut loc în ultimul an și în Bulgaria, Letonia, Lituania și România – ultimul fiind chiar de zilele trecute.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat în discursul său anual privind starea Uniunii Europene, ținut săptămâna aceasta, că blocul trebuie să-și întărească apărarea împotriva dronelor.
Ea a propus chiar ca Uniunea să acorde un împrumut de șase miliarde de euro pentru a încheia „o alianță împotriva dronelor” cu Ucraina.
Ursula von der Leyen a mai propus și un „sistem de supraveghere a Flancului Estic” care, potrivit ei, va asigura „supravegherea spațiului în timp real” pentru a urmări toate mișcările aeriene de la Marea Baltică la Marea Neagră.
Ea s-a angajat, de asemenea, să construiască „un zid anti-drone” – un proiect pe care propria sa Comisie l-a respins inițial atunci când Estonia, Letonia și Lituania au solicitat fonduri europene, la începutul acestui an, pentru o astfel de inițiativă.
Deocamdată există puține detalii despre toate acestea: nu există cifre concrete privind bugetul, aria geografică precisă sau calendarul, cu excepția faptului că se așteaptă ca executivul european să prezinte în octombrie o foaie de parcurs cu noi proiecte comune de apărare.
Dar rămâne faptul că zidul de drone, supravegherea flancurilor și producția efectivă de drone fac parte din același tablou – care va trebui elaborat cu sau fără finanțare din partea UE.
De la Marea Baltică la Marea Neagră
În primul rând, există două proiecte similare în curs de desfășurare: „Linia de apărare baltică” a trio-ului baltic și „Scutul de Est” al Poloniei.
Ambele proiecte, anunțate anul trecut, au nevoie de până la un deceniu pentru a fi finalizate și sunt concepute pentru a „fortifica” frontierele cu Belarus și Rusia, inclusiv exclava Kaliningrad. Au fost deja alocate miliarde de euro.
O mare parte din investiții vor fi direcționate către obstacole fizice clasice, precum sute de buncăre, garduri, șanțuri și șanțuri cu apă. Dar aceste linii de apărare au și o componentă tehnologică.
Ideea este că pentru supraveghere vor fi folosite imagistica, informațiile de semnal și monitorizarea acustică.
Stațiile de bază răspândite de-a lungul liniei de apărare, precum și turnurile, vor procesa datele și se vor conecta la sistemele de arme – în special la drone concepute pentru a doborî dronele inamice.
Acesta este zidul de drone, cel puțin în teorie.
Ceea ce a început anul trecut ca o idee a industriei de apărare estoniene pentru a acoperi trio-ul baltic, numită Zidul de drone baltic, s-a transformat într-o idee a NATO.
Firmele germane sunt dornice să investească în Zidul de drone, iar Norvegia, Finlanda și Polonia sunt, de asemenea, dornice să se alăture proiectului.
Dacă UE, ca instituție, se alătură cu finanțare, este foarte posibil ca acest zid să se extindă și mai mult spre sud, chiar dacă Ucraina, probabil liderul în tehnologia dronelor, acoperă în esență țări precum Ungaria, Slovacia, Bulgaria și România cu arsenalul său de drone.
Cheia acum este cum va arăta acest zid și când va putea fi instalat.
Cele mai complexe modele au până la cinci niveluri și au senzori acustici, camere mobile, radare, dispozitive de bruiaj și interceptori de drone.
Având în vedere toate aceste lucruri, instalarea – se estimează – ar putea dura între doi și trei ani, deoarece trebuie amplasați de-a lungul frontierelor zeci de mii de senzori. În funcție de aria geografică, principala provocare va veni în mare parte din partajarea și integrarea tuturor informațiilor din toate sistemele.
În mod ideal, NATO ar trebui să se ocupe de acest lucru. Dar problema mai importantă este cum și dacă va funcționa în practică.
În timp ce majoritatea tehnologiilor sunt mai mult sau mai puțin gata și elemente precum senzorii pot fi ușor extinse, problema actuală o reprezintă dronele. Și aici intră în scenă Ucraina și potențiala „alianță a dronelor”.
Țara produce în prezent aproximativ patru milioane de drone pe an și speră să-și dubleze capacitatea. Majoritatea acestor drone vor fi, evident, necesare în țară, în lupta împotriva atacurilor rusești.
Ce vor europenii de la Kiev este know-how-ul.
Un oficial european care știe subiectul a declarat pentru RFE/RL că ideea este mai degrabă de a utiliza modelele și ideile inginerești testate pe câmpul de luptă ucrainean și apoi de a le extinde în interiorul blocului, eventual cu ajutorul giganților europeni din industria auto.
articol preluat de la rferl.org
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.