Pentru că imigrația ilegală este o problemă delicată în Europa și în Statele Unite, țările occidentale transferă din ce în ce mai mult această problemă politică înspre Balcani. Sunt pregătite țările din regiune să o preia?

Să luăm Kosovo, de exemplu, care a acceptat recent să primească până la 50 de migranți expulzați din Statele Unite. Separat, Priștina și-a exprimat dorința de a primi migranți respinși de Regatul Unit.

Între timp, Albania a încheiat un acord cu Italia pentru a găzdui migranți, iar Macedonia de Nord ar fi discutat un acord similar cu Regatul Unit. Bosnia și Herțegovina cooperează îndeaproape cu UE în domeniul migrației, primind finanțare și sprijin pentru centrele de primire a migranților.

Fluxul de angajamente a determinat Human Rights Watch (HRW) să emită un avertisment cu privire la transformarea Balcanilor într-un „depozit pentru migranți”.

Michael Bochenek de la HRW a declarat pentru RFE/RL că, spre deosebire de alte țări care vor găzdui migranți deportați, cum ar fi Rwanda, Sudanul de Sud și Libia, „țările din Balcani nu au un istoric teribil de încălcări ale drepturilor omului”.

Dar, a adăugat el, presiunea exercitată de UE asupra statelor balcanice joacă probabil un rol în primirea migranților.

„În bine sau în rău, aceste guverne [balcanice] pot avea un sentiment de obligație față de Uniunea Europeană și, prin urmare, pot fi mai deschise la astfel de cereri”, spune el.

Kosovo a declarat că, în conformitate cu termenii acordului său, preia până la 50 de persoane deportate din Statele Unite. Candidații vor fi selectați dintr-o listă furnizată de Washington, „cu scopul de a facilita întoarcerea lor în siguranță în țara lor de origine”.

Migranții care vor ajunge în Kosovo vor rămâne acolo pentru o perioadă de maximum un an.

Nu a fost stabilită nicio dată pentru sosirea primilor migranți, însă, pe 23 iunie, Curtea Supremă a SUA a suspendat hotărârea unei instanțe inferioare care a făcut mai dificilă deportarea de către guvernul american înspre țări terțe.

Curtea Supremă nu a oferit nicio explicație pentru decizie, dar impactul a fost clar: deportările vor fi reluate curând.

Departamentul pentru Securitate Internă al SUA (DHS) „își poate exercita acum autoritatea legală și poate expulza străinii ilegali către o țară dispusă să îi accepte”, a declarat Tricia McLaughlin, purtătoarea de cuvânt a DHS. „Porniți avioanele de deportare”.

Anu Prattipati, însărcinat cu afaceri la Ambasada SUA din Pristina, a mulțumit Kosovo pentru că a devenit „prima țară din Europa care anunță acceptarea resortisanților țărilor terțe îndepărtați din Statele Unite”.

Dar mulți din Balcani se întreabă lor ce le iese?

Guvernul de la Priștina nu a răspuns direct la o întrebare referitoare la ceea ce ar primi Kosovo în schimbul găzduirii migranților.

Un articol recent din New York Times sugerează că statul balcanic a cerut ajutorul Washingtonului pentru a convinge alte țări să recunoască Kosovo ca stat suveran. Kosovo este recunoscut în prezent de 108 din cele 193 de țări membre ale ONU.

Kosovo a încheiat anterior un acord cu Danemarca pentru a găzdui prizonieri născuți în străinătate care urmează să fie deportați după executarea pedepsei. În 2022, Priștina a ajuns la un acord cu Copenhaga pentru închirierea a 300 de celule de la penitenciarul Gjilan pentru a găzdui prizonierii.

În schimb, Kosovo va primi peste 230 de milioane de dolari, care vor fi investiți în penitenciarele țării și în proiecte de energie regenerabilă.

Se așteaptă ca primii deținuți din Danemarca să fie transferați în Kosovo la începutul anului 2027.

Anterior, Kosovo a găzduit aproximativ 1.900 de cetățeni afgani care au fost evacuați din Afganistan după revenirea talibanilor la putere, în 2021.

Donika Emini de la Balkans in Europe Policy Advisory Group a declarat pentru RFE/RL că Balcanii sunt folosiți de statele occidentale pentru a rezolva probleme „fără beneficii reale și pe termen lung”.

Emini spune că recentul acord cu Washingtonul nu este un „moment transformator în poziționarea internațională a Kosovo”.

„Acest lucru consolidează imaginea Kosovo ca partener de încredere, dar nu schimbă fundamental dinamica relației, mai ales în condițiile în care chestiuni politice cheie, precum dialogul Kosovo-Serbia, continuă să fie o sursă de tensiune”, a declarat Emini.

Pe lângă întrebările legate de beneficiile diplomatice pentru statele din Balcani, acordurile care abordează problema migranților ridică, de asemenea, preocupări cu privire la drepturile migranților înșiși.

Bochenek de la HRW a declarat că astfel de acorduri sunt „politice și reprezintă o încercare de a eluda obligațiile privind drepturile omului”. El adaugă că astfel de acorduri creează adesea incertitudine juridică pentru migranți, în special pentru cei care nu au legături cu țara gazdă.

„Oamenii nu știu unde sunt, nu înțeleg de ce au fost trimiși acolo, se simt pierduți și izolați”, spune el.

Acordul dintre Italia și Albania privind transferul migranților a întâmpinat dificultăți juridice de la punerea sa în aplicare în februarie 2024.

Mai mult de 70 de persoane trimise inițial în Albania au fost expediate înapoi în Italia în urma unor hotărâri judecătorești sau din cauza nevoilor medicale.

„Dacă aceste acorduri nu sunt examinate cu atenție, dacă dezavantajele lor nu sunt evidențiate, dacă opinia publică nu este luată în considerare și dacă costurile reale pe care le implică nu sunt înțelese, atunci riscul este mare”, spune Bochenek.

Expertul în drepturile omului adaugă că, în alte cazuri de astfel de acorduri din întreaga lume, inclusiv Costa Rica, Panama și Sudanul de Sud, „aceste acorduri s-au dovedit a fi mult mai problematice pentru țările gazdă decât se așteptau inițial”.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.