UE a prelungit sancțiunile economice împotriva Rusiei cu încă șase luni
Consiliul UE a prelungit până la 31 ianuarie 2020 efectul sancțiunilor economice ale Uniunii Europene, care sunt legate de sectoarele financiar, energetic și de apărare ale Rusiei, se arata pe site-ul Consiliului European.
Decizia a fost luată după audierea raportului cancelarului german Angela Merkel și a președintelui francez Emmanuel Macron cu privire la stadiul punerii în aplicare a acordurilor de la Minsk, a căror aplicare este legată de continuarea sancțiunilor.
„După primirea informațiilor actualizate, Consiliul European a solicitat reluarea urgentă a negocierilor pentru punerea în aplicare a acordurilor de la Minsk și luarea de măsuri menite să aducă încredere între părți. În acest context, liderii UE au fost de acord în unanimitate să mențină sancțiunile economice împotriva Rusiei. Consiliul UE a înregistrat aceasta decizie pe baza procedurii scrise”.
Măsurile restrictive vizează sectoarele financiar, energetic și de apărare ale Federației Ruse, precum și utilizarea bunurilor cu dublă utilizare.
Sancțiunile au fost inițial impuse la 31 iulie 2014 ca răspuns la acțiunile destabilizatoare ale Rusiei împotriva Ucrainei. În septembrie 2014, UE a înăsprit sancțiunile, iar în martie 2015, liderii UE au decis să lege aceste sancțiuni de punerea în aplicare a acordurilor de la Minsk.
Ulterior, UE a prelungit în mod repetat aceste sancțiuni cu intervale de șase luni.
Saakașvili s-a întors în Ucraina
Fostul președinte georgian Mihail Saakașvili s-a întors în Ucraina miercuri după ce noul președinte ucrainea, Volodimir Zelenski, i-a restabilit cetățenia ucraineană, la peste un an după ce a fost expulzat din această țară de fostul președinte Petro Poroșenko.
Acesta a ajuns pe principalul aeroport din Kiev seara, după ce i-a fost interzisă intrarea în Ucraina, și a trecut de controale fără probleme.
Zeci de suporteri l-au primit cu steaguri ucrainene și georgiene scandând diminitivul ”Micha”.
”Sunt foarte bucuros”, a spus Saakașvili jurnaliștilor, adăugând că vrea să participe la ”construcția unei noi țări”.
Președinte al Georgiei din 2004 în 2013, Mihail Saakașvili a fost numit guvernator al regiunii Odesa din Ucraina în 2015 de către Petro Poroșenko, atunci șef de stat. La început aliat al lui Poroșenko, Saakașvili a devenit unui dintre cei mai feroce adversari ai acestuia, acuzându-l de corupție și de organizarea demonstrațiilor în care se cerea destituirea lui.
Poroșenko i-a retras cetățenia ucraineană în iulie 2017 când Saakașvili era în Statele Unite, după ce i se luase deja și naționalitatea georgiană și și-a dat în judecată țaea pentru ”abuz de putere”, astfel încât fostul președinte devine apatrid.
În septembrie 2017 a reușit să intre cu forța în Ucraina de pe teritoriu polonez, însă a fost arestat la începutul lui 2018 într-un restaurant din Kiev și deportat în Polonia.
Zelenski i-a redat lui Saakașvili cetățenia.
O unitate specială a armatei ucrainene – forță de reacție rapidă a NATO
Centrul 140 al Forțele Operationale Speciale al Armatei Ucrainei a obtinut certificare de Forța de reacție rapidă a NATO. Este pentru prima dată în istorie când un astfel de certificat este acordat unei țari care nu este membră a Alianței.
„Pentru prima dată în istorie, o unitate armata dintr-o țară care nu face parte din NATO a fost certificată ca unitate SOF (Special Operations Forces) și a obținut dreptul de a fi implicată ca forță de reacție rapida a NATO – NATO Response Force.”
Centrul 140 al forțelor speciale a armatei ucrainene a luat examinele în Lituania.
Forța NATO de reacție rapidă (NRF) a fost creata la summitul de la Praga din 2002, pentru a înlocui Comandamentul Aliat al forțelor mobile europene.
Forța de reacție rapidă se afla în alertă constantă. Ele sunt alcătuite din trupe terestre, forțe speciale, aeriene, forțe maritime și pregătite ca în 5 zile sa fie desfășurate pentru operațiuni de evacuare sau de reacție la situații de criză din toate părțile lumii.
În cazul unui conflict militar semnificativ, trebuie să țină pe loc inamicul până la sosirea principalelor forțe, în decurs de până la 30 de zile. Decizia privind aplicarea acestei ferote este luată de Consiliul Nord-Atlantic.
O extrădare cu suspans: Firtaș, magnatul ucrainean cerut de justiția SUA pentru legături cu campania lui Trump
De la influența și puterea pe care i le aduceau milioanele, Dmitro Firtaș a ajuns în arest la domiciliu în Austria, unde așteaptă extrădarea spre SUA.
Decăzutul magnat ucrainean Firtaș ilustrează cel mai bine evoluția clasei de noi îmbogățiți din Ucraina în sfertul de secol care s-a scurs între căderea comunismului și manifestațiile de pe Maidan care au dus la fuga lui Ianukovici și la lentul proces de democratizare a Ucrainei.
Firtaș, un partener de afaceri al fostului șef al campaniei electorale a lui Donald Trump, Paul Manafort, și-a adunat averea pe comerț cu gaz prin intermediul unei opace și inaccesibile gigantice companii rusești: Gazprom. Marți, însă, 25 iunie, un tribunal austriac a confirmat decizia de a-l extrăda spre SUA pentru corupție și dare de mită pe baza unei anchete începută în urmă cu șase ani. Extrădarea lui în SUA depinde acum doar de o decizie a ministrului austriac al justiției. Or, noul guvern al Austriei este mult mai puțin pro-putinist decât predecesorul, alianța dreptei cu dreapta extremă sub Sebastian Kurz.
În vârstă de 54 de ani, Firtaș, care a fost pompier și care e bănuit și de strânse legături cu diferitele mafii din Ucraina, controlează aproape 70% din rețeaua de distribuire a gazului din vasta lui țară aflată în război cu Rusia. El rămâne foarte influent în Ucraina, deși se află în arest la domiciliu în Austria din 2014, din anul fugii lui Ianukovici și al ocupării Crimeei. Cei cinci ani în care Petro Poroșenko a fost la putere în Ucraina nu au schimbat mare lucru în relația dintre puterea politică și oligarhi. Situația s-ar putea schimba, dacă Firtaș ajunge în fața tribunalului în America.
O telegramă diplomatică SUA din 2010, publicată de Wikileaks, îl citează pe Firtaș ca declarând că își datorează începutul ascensiunii legăturilor lui cu Semion Moghilevici, unul din cei mai mari șefi ai mafiei ucrainene, pus ulterior pe listele FBI.
Firtaș a dat lovitura cea mare atunci când s-a aliat, în 2004, cu Gazprom, pentru a importa gaz în Ucraina. Lucrând cu Gazprom, Firtaș nu putea să nu fie în contact cu cercul intim al lui Putin, Gazprom fiind controlat de Kremlin. Partenerul rus al lui Firtaș este de altfel Arkadi Rotenberg, unul din cei mai apropiați prieteni și colaboratori ai lui Putin.
Firtaș a intrat în conflict cu Iulia Timoșenko, iar în 2010 l-a sprijinit cu succes pe rusofilul Ianukovici împotriva lui Timoșenko. Atunci l-a angajat și pe fostul șef al campaniei lui Donald Trump, Paul Manafort, recent condamnat în SUA. Manafort a fost condamnat la șapte ani și jumătate închisoare, printre altele și pentru că nu și-a declarat afacerile din Ucraina.
Firtaș a fost arestat în Austria, în 2014, la cererea FBI-ului, imediat după fuga lui Ianukovici în Ucraina. Deși fiind de atunci în arest la domiciliu, el a continuat să-și dirijeze imperiul comercial și mediatic în Ucraina, ceea ce a determinat justiția americană să ceară Austriei accelerarea extrădării lui.
Dacă va fi extrădat rapid, procesul lui ar putea începe exact înainte de prima vizită la Washington a noului președinte ucrainean Volodimir Zelenski.
