Garanțiile de securitate pentru Kiev sunt o problemă-cheie în centrul eforturilor de a pune capăt luptelor din Ucraina. Emisarul special al Casei Albe, Steve Witkoff, a adus în centrul atenției o expresie nouă: „similar Articolului 5”.
Duminică, pe 17 august, Witkoff a declarat pentru CNN că s-a convenit în timpul summitului din Alaska că Washingtonul și aliații săi ar putea oferi asigurări „revoluționare” Ucrainei sub forma unor „protecții asemănătoare Articolului 5”. Nu a oferit mai multe detalii.
Witkoff a spus că, în urma întâlnirii de vineri, 15 august, a președintelui american Donald Trump cu Vladimir Putin, Rusia nu va obiecta la acest lucru ca parte a unui potențial cadru de pace.
Expresia este inspirată de Articolul 5 al Tratatului fondator al NATO, clauza de bază care vorbește despre un atac armat împotriva unui membru ca un atac împotriva tuturor.
Contrar opiniei generale, aceasta nu angajează membrii NATO la o intervenție militară deplină în sprijinul unui alt membru dacă acesta este atacat.
Ce spune exact articolul e că fiecare membru NATO „va ajuta partea sau părțile atacate prin luarea imediată, individual și de comun acord cu celelalte părți, a oricăror acțiuni pe care le consideră necesare, inclusiv utilizarea forței armate”.
De la crearea NATO, în 1949, Articolul 5 a fost invocat o singură dată: după atacurile din 11 septembrie 2001. Această măsură a declanșat operațiuni susținute de Alianță și măsuri de sprijin, deși au existat diferențe în ceea ce privește momentul contribuției sau felul ei, între diferiții membri.
Un acord cvasi-Articolul 5 ar părea să împrumute acest concept de apărare colectivă pentru a se aplica în afara sistemului de tratate al NATO. Nu ar face din Ucraina un membru NATO, lucru pe care Trump l-a exclus în mod expres.
Și nici nu ar invoca automat structurile integrate ale alianței; în schimb, ar fi un pact personalizat, elaborat de țările dispuse să semneze.
Ce ar putea însemna „un sistem similar cu Articolul 5”
Orice sistem paralel pentru Ucraina ar depinde în întregime de textul negociat de părți.
Ceea ce contează nu este eticheta, ci detaliile: cine și la ce se angajează, cât de repede și de ferm e pregătit să acționeze, dacă Ucraina este atacată din nou.
Aceste detalii sunt exact ceea ce alimentează scepticismul.
Ucrainenii sunt precauți față de angajamentele vagi de după Memorandumul de la Budapesta din 1994, care a oferit „garanții” de securitate în schimbul renunțării Ucrainei la armele nucleare moștenite după prăbușirea Uniunii Sovietice.
Aceste asigurări nu au reușit să prevină agresiunea rusească.
Și nu doar ucrainenii sunt sceptici. Ministrul polonez de Externe, Radoslaw Sikorski, a remarcat că problema Kievului nu este lipsa asigurărilor, ci nerespectarea acestora.
„Pe 22 aprilie 2004, Vladimir Putin a ratificat solemn Tratatul privind frontiera ruso-ucraineană. Este suficient să le respectăm și războiul se termină”, a scris el pe X.
Între timp, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a salutat propunerea și a declarat că UE este „gata să-și facă partea”.
„După cum am spus adesea, Ucraina trebuie să devină un arici cu spini de oțel, nedigerabil pentru potențialii invadatori”, a spus ea.
Din punct de vedere geopolitic, propunerea ridică un paradox.
Dacă garanțiile reflectă cu adevărat efectul de descurajare al NATO, de ce le-ar accepta Kremlinul?
Un posibil răspuns este că Moscova ar putea percepe garanțiile non-NATO ca fiind mai puțin automate sau obligatorii decât apartenența la Alianță sau ca fiind mai negociabile din punct de vedere al domeniului de aplicare și al zonei geografice.
Când a fost întrebat explicit la CNN dacă Rusia ar permite ca „garanțiile Articolului 5 ale NATO să se materializeze”, Witkoff a răspuns: „Ceea ce am spus este că am ajuns la un acord prin care SUA și alte națiuni europene ar putea oferi în mod eficient un limbaj similar Articolului 5 pentru garanțiile de securitate”.
În schimb, dacă garanțiile sunt diluate pentru a obține aprobarea Rusiei, acestea riscă să nu descurajeze pe nimeni.
Articol preluat de la rferl.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
