Loviturile Israelului asupra complexului nuclear iranian și a conducerii militare din Iran din 13 iunie au provocat o undă de șoc în întreaga lume, stârnind temeri legate de o escaladare a conflictelor din zonă și a unui război mai amplu în regiune.
Atacul a avut reverberații și la Moscova, unde președintele rus, Vladimir Putin, s-a poziționat ca un interlocutor puternic cu Teheranul.
Răspunsul Rusiei la atacuri a fost rapid și fără echivoc. Într-o declarație lungă, Ministerul rus de Externe și-a exprimat „îngrijorarea maximă cu privire la escaladarea periculoasă a tensiunilor în Orientul Mijlociu” și a acuzat Israelul de încălcarea dreptului internațional.
„Atacurile militare neprovocate împotriva unui stat suveran membru al ONU, a cetățenilor săi, a orașelor pașnice care dormeau și a infrastructurii de energie nucleară sunt categoric inacceptabile”, se arată în declarație.
„Comunitatea internațională nu își poate permite să rămână indiferentă la astfel de atrocități care distrug pacea și dăunează securității regionale și internaționale”.
În declarație, ministerul rus afirmă că sincronizarea atacurilor a arătat „un cinism deosebit”, observând că loviturile israeliene au avut loc în timpul unei reuniuni a Consiliului guvernatorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică și chiar înainte de o a șasea rundă de negocieri anticipată între reprezentanții Iranului și ai Statelor Unite cu privire la ambițiile nucleare avansate ale Teheranului.
Această declarație poate părea cinică pentru unii – expresia „orașe care dorm” s-ar putea referi cu ușurință la bombardamentele continue ale Rusiei asupra orașelor ucrainene – dar impactul geopolitic al loviturilor asupra Rusiei este clar.
Campania militară a Israelului pune la încercare parteneriatul strategic al Iranului cu Rusia și poate priva Kremlinul de o carte valoroasă atunci când vine vorba de negocierile cu Washingtonul cu privire la Ucraina.
Într-o conversație telefonică recentă cu președintele american Donald Trump, liderul de la Kremlin s-a prezentat ca un posibil intermediar al unui acord cu Iranul.
Într-o postare pe TruthSocial, Trump scrie: „I-am spus președintelui Putin că Iranul nu poate avea o armă nucleară și, în această privință, cred că am fost de acord. Președintele Putin a sugerat că va participa la discuțiile cu Iranul și că ar putea să fie de ajutor pentru a duce acest lucru la o concluzie rapidă”.
La începutul acestei săptămâni, Moscova a prezentat potențiale detalii cu privire la rolul pe care l-ar putea juca în limitarea programului nuclear al Iranului, sugerând că Rusia ar putea contribui la rezolvarea tensiunilor prin exportul de material nuclear iranian în vederea transformării în combustibil pentru reactoare.
Cu toate acestea, mișcările militare ale Israelului împotriva Iranului ar putea compromite eforturile diplomatice de limitare sau inversare a programului nuclear al Teheranului.
Mai mult, loviturile au vizat și conducerea militară iranienă, care a furnizat Rusiei tehnologie ieftină de drone pentru războiul împotriva Ucrainei.
Rusia a transferat către propriile sale instalații producția de drone Shahed, care lovesc în mod obișnuit orașele ucrainene. Cu toate acestea, într-o declarație ca răspuns la loviturile Israelului, Ministerul ucrainean de Externe a calificat Iranul ca parte a unui „grup de regimuri agresive” care amenință securitatea internațională. Acest grup include și Coreea de Nord.
„Dorim să vă reamintim că regimul iranian sprijină Rusia în războiul său ilegal de agresiune împotriva Ucrainei și furnizează Moscovei arme pentru uciderea ucrainenilor”, se arată în declarație. „Iranul este sursa multor probleme în Orientul Mijlociu și nu numai”.
Rusia și Iranul și-au aprofundat legăturile deja existente prin sprijinul acordat regimului președintelui sirian Bashar al-Assad, în prezent înlăturat.
Președintele iranian, Masud Pezeshkian, a semnat un acord de parteneriat strategic în timpul unei vizite la Moscova, în ianuarie, cu președintele rus, Vladimir Putin.
Acest parteneriat are, totuși, limitele lui.
Hanna Notte de la James Martin Center for Nonproliferation Studies a scris pe X: „Nu uitați: Tratatul de parteneriat strategic nu include angajamente de apărare reciprocă de tipul celor pe care Moscova le-a oferit RPDC [Coreea de Nord] și Belarusului”.
Ea a menționat că adjunctul ministrului rus de Externe, Andrei Rudenko, a clarificat recent că Rusia nu este obligată să vină în apărarea Iranului în cazul în care acesta ar fi atacat.
Rusia nu este singura țară din spațiul post-sovietic care condamnă acțiunile Israelului.
Reacții internaționale
Într-o postare pe X, Ministerul de Externe armean spune: „Atacul unilateral împotriva Iranului este profund îngrijorător. Având loc în special înainte de următoarea rundă de negocieri, atacul pune în pericol eforturile pașnice, precum și stabilitatea regională generală și pacea globală. Condamnăm o astfel de acțiune și solicităm încetarea imediată a ostilităților și aderarea la dreptul internațional”.
Azerbaidjanul, care, la fel ca Armenia, se învecinează cu Iranul, a condamnat, de asemenea, escaladarea.
„Suntem profund îngrijorați de operațiunile militare desfășurate de statul Israel împotriva teritoriului Republicii Islamice Iran”, a declarat Ministerul de Externe al țării într-o declarație.
„Condamnăm ferm escaladarea situației și îndemnăm părțile să rezolve dezacordurile existente numai prin dialog și mijloace diplomatice, în conformitate cu normele și principiile dreptului internațional”.
„Condamnăm ferm escaladarea situației și îndemnăm părțile să rezolve dezacordurile existente numai prin dialog și mijloace diplomatice, în conformitate cu normele și principiile dreptului internațional”.
Turcia, între timp, a transmis o condamnare fermă a Israelului, numind atacurile „o încălcare flagrantă a dreptului internațional” și „o provocare care servește politicii strategice de destabilizare a Israelului în regiune”.
Declarațiile capitalelor europene au fost ceva mai circumspecte.
Într-o postare pe rețelele de socializare, premierul britanic Keir Starmer a făcut apel la „reținere, calm și revenirea la diplomație” în urma loviturilor.
„Escaladarea nu servește nimănui în regiune”, a declarat Starmer. „Stabilitatea în Orientul Mijlociu trebuie să fie prioritară, iar noi ne angajăm partenerii pentru a reduce escaladarea”.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a făcut un apel similar la reținere, fără a arăta cu degetul în nicio direcție.
„Europa îndeamnă toate părțile să dea dovadă de maximă reținere, să renunțe imediat la escaladare și să se abțină de la represalii”, a scris ea pe X. „O soluție diplomatică este acum mai urgentă ca niciodată, de dragul stabilității regiunii și al securității globale.”
E neclar, în acest moment, dacă acest conflict va ajunge la o rezolvare rapidă.
Într-o postare pe TruthSocial, Donald Trump a părut să sugereze că Iranul are încă capacitatea de a veni la masa negocierilor.
„Iranul trebuie să facă o înțelegere, înainte să nu mai rămână nimic, și să salveze ceea ce a fost odată cunoscut sub numele de Imperiul Iranian”, a scris el. „Fără alte morți, fără alte distrugeri, FACEȚI CEVA, ÎNAINTE DE A FI PREA TÂRZIU. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!"
Rămâne deschisă întrebarea dacă Putin ar putea să își joace rolul promis într-o astfel de negociere.
Analiză publicată pe rferl.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
