Pe 11 august 2025, Alexander Beglov, guvernatorul Sankt Petersburgului, semna un document care interzicea angajarea străinilor pe posturi de curieri.
Ordinul modifica un regulament dat cu două săptămâni înainte, pe 28 iulie 2025, prin care nu le mai permitea migranților să presteze servicii de taximetrie.
Noul document extinde restricțiile la toate tipurile de activități de livrare, de la serviciile tradiționale de curierat și transportul de mărfuri până la livrarea de alimente la domiciliu și alte servicii similare, arată The Moscow Times.
Oficialii ruși au declarat că măsura vizează crearea mai multor locuri de muncă pentru locuitorii orașului, în special pentru studenți și tineri.
Coincidență sau nu, un îndemn similar venea pe 19 august 2025 din partea lui Dan Tanasă, vicepreședinte partidului ultranaționalist Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), grupare politică extremistă și pro-rusă.
„Refuzați comanda dacă nu e livrată de un român. Nu mai încurajați importul de muncitori necalificați din Asia și Africa. Treziți-vă!”, a scris vicepreședintele AUR pe Facebook.
Postarea sa, activă și în prezent, a adunat în prima zi aproape 9.000 de comentarii – multe critice – și o mie de redistribuiri.
Liderul AUR și-a menținut punctul de vedere și după acea postare. El respinge ferm recrutarea muncitorilor asiatici în România, pe care o numește „politică criminală, dementă”, subliniind că în România există „mână de lucru cu care nu ne integrăm”, conform Hotnews.
Miercuri, el a revenit cu o postare pe rețelele sociale în care a scris că mesajul său nu a fost unul xenofob.
„Am ridicat o temă reală, una pe care o simte fiecare român pe pielea lui: avalanșa de imigranți din Asia, în timp ce șase milioane de români sunt plecați la muncă peste hotare. Și, brusc, s-au inflamat toți deontologii de serviciu.”
Dacă îndemnul lui Tanasă ar fi pus în practică și extins la toți angajații necomunitari din Asia și Africa, România ar rămâne peste noapte fără 130.000 de lucrători.
Asta în condițiile în care piața muncii are nevoie de jumătate de milion de lucrători, pe care nu îi găsește în țară.
Statul câștigă cel puțin jumătate de miliard de euro pe an din taxe
Nu există o statistică oficială referitoare la veniturile medii pe care le încasează muncitorii din Asia sau Africa în România. Din discuțiile purtate de Europa Liberă cu reprezentanții Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă și cu beneficiarii rezultă că majoritatea contractelor sunt cel puțin în zona salariului minim pe economie (4.050 de lei).
În acest caz, putem estima o contribuție medie lunară la buget de aprox. 1.600 de lei lunar, ceea ce înseamnă, pentru cei 130.000 de angajați, peste 200 de milioane de lei (40 de milioane de euro) pe lună.
Într-un an, contribuția extracomunitarilor doar la bugetul de stat este de jumătate de miliard de euro.
Scurtă radiografie a pieței muncii
În 2024, România a înregistrat 5.746.452 de salariați, cel mai mare număr din ultimii zece ani, anunța Ministerul Muncii în februarie 2025.
Numărul contractelor individuale de muncă a fost, la finalul anului trecut, de 6.710.815, cu peste 700.000 mai mare decât acum zece ani.
Numărul de contracte active pe 20 august 2025 este de 5.377.861, susține Ministerul Muncii. Numărul de salariaţi activi (persoane fizice) este de 4.962.178. „Unii salariaţi au mai multe contracte de muncă”, transmite biroul de presă al Ministerului Muncii.
În cei 18 ani sub umbrela UE, România şi-a triplat PIB-ul, şi-a crescut de patru ori salariul mediu net şi de şase ori salariul minim, scrie Ziarul Financiar.
Toate acestea au venit însă cu un preț: tot mai puțini români dispuși să presteze munci grele ori slab calificate, pentru care erau mult mai bine remunerați în alte state membre ale Uniunii, unde au dreptul să lucreze legal din 2007.
Dacă în 2013 Guvernul aproba 5.500 de vize de muncă pentru cetățeni extracomunitari (cei din UE având oricând dreptul să lucreze în România), numărul lor creștea la 25.000 în 2021 și la 100.000, din 2022.
Aceeași cotă a fost păstrată și pentru 2025.
„Criza forței de muncă la nivel național este o realitate. În contextul emigrației și a tendințele demografice negative, imigrația legală poate fi o soluție pentru a compensa deficitul de forță de muncă de pe piața internă a muncii, pentru a acoperi lipsurile pentru anumite calificări și pentru a susține creșterea economică”, se arată în Expunerea de motive a Hotărârii de Guvern privind stabilirea contingentului de lucrători străini nou-admişi pe piaţa forţei de muncă în anul 2025.
Domeniile deficitare
Potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în perioada ianuarie - octombrie 2024 au fost 543.440 de locuri de muncă vacante (cu 26% mai puține față de perioada similară din anul 2023, când numărul locurilor de muncă vacante declarate de angajatori era de 633.476).
Principalele domenii de activitate cu probleme au fost:
- curier (31.160);
- manipulant mărfuri (27.445);
- muncitor necalificat la demolarea clădirilor, căptușeli zidărie, plăci mozaic, faianță, gresie, parchet (26.331);
- muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor (21.492);
- lucrător comercial (19.887);
- ambalator manual (15.406);
- agent de securitate (15.056);
- șofer de autoturisme și camionete (13.169);
- muncitor necalificat la spargerea și tăierea materialelor de construcții (13.607).
Multe dintre aceste locuri de muncă sunt în domenii în care lucrează – dar și sunt în continuare recrutați – muncitori străini, în special din Asia.
Din totalul locurilor de muncă vacante înregistrate de AJOFM în perioada ianuarie - octombrie a anului 2024, 311.796 au fost locuri de muncă declarate în mod repetat de angajatori. Adică nu s-au putut ocupa.
Așa s-a ajuns la soluția căutării amatorilor de lucru în țări din Asia sau Africa.
Din cele 206.303 persoane extracomunitare înregistrate pe teritoriul României la 31 iulie 2025, 128.941 sunt aici cu scopul de a munci, conform datelor prezentate Europei Libere de Maria Sorina Cristea, purtătoarea de cuvânt a Inspectoratului General pentru Imigrări.
Restul – printre care și refugiați din Ucraina sau alte zone de război – nu lucrează.
Muncitorii extracomunitari, soluția de avarie
„Am prefera să lucrăm cu români dar, dacă nu găsim, trebuie să-i aducem din afară”, explică pentru Europa Liberă Daniel Urîtu, secretar general al confederației patronale a IMM România.
„Odată ce o țară se dezvoltă, cetățenii lucrează în sectoarele mai bine plătite. Cei aduși din afară prestează în general munci care nu presupun o mare calificare. Muncitorii extracomunitari contribuie însă și ei la creșterea economică a României”, mai arată Urîtu.
Principala problemă este legată de timpul lung care se scurge de la momentul solicitării unor angajați până la cel în care ajung efectiv să lucreze: în cel mai bun caz, jumătate de an, în realitate, de două ori mai mult, conform datelor Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă (PIFM).
Companiile membre recrutează aproape jumătate din personalul care ajunge în România.
„Dacă ar avea soluții în România, nimeni nu ar face un efort și ar aștepta un an de zile. Acum, un muncitor vine după 10 - 15 luni de la solicitare”, explică pentru Europa Liberă Romulus Badea, președintele PIFM.
„Nimeni nu așteaptă atât pentru simplu faptul că e ceva exotic, (extracomunitarii, n.r.) sunt foarte utili, suplinesc o lipsă care nu poate fi rezolvată, momentan, altfel”, susține Badea.
În opinia sa, criza se explică în primul rând prin numărul mare de români din diaspora: cel puțin 3,1 milioane înregistrați doar în Uniunea Europeană, aproximativ 5 milioane la nivel global.
„Au plecat cei activi în câmpul muncii. Apoi, nu mai avem școli profesionale, nu mai producem meseriași”, oferă o altă explicație președintele PIFM.
Un alt motiv este faptul că România ocupă primul loc în UE după rata tinerilor care nu lucrează şi nu merg nici la şcoală.
În vreme ce media europeană este de 11%, în România atinge 19,4%. La polul opus sunt Olanda (4,9%), Suedia (6,3%) și Malta (7,2%), conform datelor Eurostat.
Întrebat cum cataloghează declarațiile vicepreședintelui AUR referitoare la muncitorii din Asia sau Africa, Badea le-a considerat „neavenite și nefondate”.
„Problema românilor nu e că nu au unde să muncească, din moment ce sunt disponibile mai mult de jumătate de milion de locuri de muncă. Nimeni nu ar face un efort financiar și să aștepte un an de zile să aducă o resursă care ar fi disponibil aici. Pentru că oamenii ăștia (muncitorii necomunitari, n.r.) sunt plătiți la nivelul pieței, nu se fac economii, uneori costă chiar un pic mai mult pentru că trebuie să li se dea și cazare. Dar, dacă n-ai de unde, asta e”, concluzionează Badea.
„Acești angajați extracomunitari muncesc onest, plătesc taxe și își câștigă existența cu demnitate. Stigmatizarea lor pe criterii de origine etnică sau națională este nu doar imorală, ci și contrară valorilor europene și internaționale pe care România și le-a asumat”, a transmis PIFM printr-un comunicat de presă.
Lovitura indirectă: administrația publică
Renunțarea la muncitorii extracomunitari ar produce efecte și în zona administrativă, nu doar cea economică.
La Galați, de pildă, zeci de lucrători din Asia se ocupă de îngrijirea spațiilor verzi din oraș. Ei sunt angajați la societatea Gospodărire Urbană, din subordinea Consiliului Local Galați.
„Sunt pionier în materie de instituții publice care au adus extracomunitari”, spune pentru Europa Liberă cu mândrie Dragoș Magearu, directorul Gospodărire Urbană Galați.
Din 2020 și până în prezent, societatea care acum numără 347 angajați a adus câteva zeci de lucrători din Nepal, Bangladesh și Sri Lanka.
În prezent, sunt 20 de muncitori extracomunitari la sectorul Spații Verzi al companiei, care se ocupă de întreținerea zonelor cu vegetație din municipiul Galați.
„N-am fost mulțumit la început, când i-am adus. Calitatea profesională este slabă, dar unii dintre ei, destul de puțini, au învățat pe parcurs. E bine însă că am personal la dispoziție, pentru că aici era problema principală: nu găseam forță de muncă pe care s-o angajăm”, explică Majearu.
„A trebuit să ducem un amplu proces de instruire cu ei, că nu se pricepeau să folosească motocoasa, de exemplu”, mai spune directorul. O altă problemă: faptul că mulți au plecat în Occident, la câteva luni după ce au fost aduși în Galați.
De ce nu găsește în prezent angajați în zonă?
„Mulți preferă să rămână pe ajutor social sau muncă la negru”, sunt principalele explicații ale lui Majearu.
Reacții la îndemnul xenofob al liderului AUR
Îndemnul vicepreședintelui AUR, Dan Tanasă, ca românii să refuze „comanda dacă nu e livrată de un român” și de sistare a „importului de muncitori necalificați din Asia și Africa” a stârnit reacții puternice.
Una dintre ele a venit din partea polițistului Marian Godină.
„Ca să nu las pe alții ceea ce pot face și eu, am formulat o plângere penală împotriva deputatului aur Dan Tanasă pentru săvârșirea infracțiunii de «incitarea la violenţă, ură sau discriminare» prevăzute de art. 369 din Codul Penal”, a anunțat Godină.
Și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a transmis miercuri că s-a autosesizat după mesajul deputatului AUR Dan Tanasă:
„În contextul dezbaterilor din spațiul public privind postarea domnului deputat Dan Tanasă, publicată pe rețeaua de socializare Facebook, Colegiul director al Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a decis să demareze procedura de autosesizare”.
O replică a venit chiar de la un coleg de partid, deputatul Mohammad Murad, de origine libaneză, stabilit de 17 ani în România.
„Cum ar fi să se comporte italianul, spaniolul sau neamțul așa cu românii? Eu nu fac politică. Politica de a fi om este mai presus decât orice”, a declarat Mohammad Murad, conform Europa FM.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
