Președintele Azerbaidjanului a stat în fața camerelor de luat vederi ale televiziunii de stat, zâmbind lângă o dronă de atac israeliană recent achiziționată pentru arsenalul în creștere al țării sale.
Ihham Alieyev mângâie drona ca pe un câine.
Aeronava fără pilot face parte dintr-o flotă extinsă de drone israeliene și turcești pe care armata lui Aliyev le-a folosit cu efecte devastatoare împotriva Armeniei în campania din 2023 – încununată de succes – pentru a recâștiga controlul asupra teritoriului disputat Nagorno-Karabah.
Arma este o reflectare mică, dar notabilă, a relațiilor discrete, de lungă durată - și importante - ale Azerbaidjanului cu Israelul.
Atacurile furibunde și fără precedent al Israelului, care vizează siturile nucleare și de rachete iraniene, amenință să destabilizeze guvernul de la Teheran. Împreună cu atacurile cu rachete de ripostă ale Iranului, violențele amenință, de asemenea, să declanșeze un război mai amplu în Orientul Mijlociu.
În mijlocul tuturor acestor evenimente, Baku încearcă să găsească un fin echilibru între cele două puteri.
„Aliyev trebuie să rămână de partea bună atât a Israelului - un furnizor continuu de arme sofisticate pentru forțele armate azere și o piață pentru petrolul azer, cât și a Teheranului [din cauza] capacității Iranului de a pune Armenia și Azerbaidjanul una împotriva celeilalte”, spune Richard Kauzlarich, care a fost ambasador al SUA în Azerbaidjan la sfârșitul anilor 1990.
„Azerbaidjanul nu are niciun interes într-un război cu Iranul și nu sprijină loviturile israeliene pe teritoriul iranian”, afirmă Zaur Shiriyev, expert în Caucazul de Sud la Centrul Carnegie Rusia Eurasia.
„Azerbaidjanul și-a exprimat clar poziția că nu face parte din acest conflict.”
Aliyev nu a spus nimic public.
Pe 13 iunie, ziua în care Israelul și-a început campania, ministrul azer de Externe a emis un comunicat în care spune că Baku este „serios preocupat” cu privire la atacuri.
„Condamnăm ferm escaladarea situației și le cerem părților să rezolve dezacordurile existente numai prin dialog și mijloace diplomatice, în conformitate cu normele și principiile dreptului internațional.”
A doua zi, ministerul a declarat că ministrul de Externe Ceyhun Bayramov a discutat cu omologul său iranian, Abbas Araqchi, și l-a asigurat că Azerbaidjanul nu va permite ca teritoriul său să fie folosit pentru atacuri împotriva Teheranului.
Bayramov a discutat ulterior cu ministrul de Externe al Marii Britanii, exprimându-și „îngrijorarea serioasă cu privire la situația de securitate din regiune ca urmare a conflictului israeliano-iranian”.
Ministerul de Externe al Azerbaidjanului nu a răspuns la e-mailurile care solicitau comentarii suplimentare.
Pe malurile râului Aras
Legăturile Azerbaidjanului cu Teheranul sunt contradictorii.
Iranul este majoritar musulman șiit. Și în Azerbaidjan predomină șiiții, deși există și o importantă populație sunnită. Țara este oficial seculară, iar religia joacă un rol redus în viața publică.
În interiorul Iranului, etnicii azeri reprezintă a doua minoritate ca mărime, după farsi sau persani, un fapt care uneori îngrijorează guvernul de la Teheran.
Potrivit unor estimări, populația iraniană de etnie azeră (aproximativ 14% din totalul de 90 de milioane) este mai mare decât întreaga populație a Azerbaidjanului (circa 10 milioane).
În orașul Tabriz din nord-vestul țării, care a fost lovit de lovituri israeliene, locuiesc mulți dintre etnicii azeri din Iran.
Mai sunt și legăturile economice ale Iranului cu Armenia, cu care Azerbaidjanul a purtat două războaie în ultimii 35 de ani pentru Nagorno-Karabah.
Izolată de cel mai puternic aliat al Azerbaidjanului, Turcia, Armenia are în prezent doar două puncte de trecere a frontierei terestre: unul cu Georgia, la nord, și unul cu Iranul.
Teheranul fiind izolat de sancțiunile internaționale, Armenia este o importantă piață de desfacere pentru exporturile iraniene către piețe mai largi.
Cu sprijinul Turciei, Azerbaidjanul încearcă să creeze un coridor de transport pe teritoriul armean, care ar lega Azerbaidjanul de o exclavă azeră din vest, numită Naxcivan. Acest lucru ar împiedica comerțul iraniano-armean, care ar trebui să traverseze ceea ce se numește coridorul Zangezur.
Și apoi, e Israelul.
De la Tel Aviv la Baku
De la cultivarea primelor legături, în anii 1990, Azerbaidjanul a devenit o sursă importantă de petrol pentru Israel, furnizându-i mai mult de jumătate din importuri.
În același timp, Israelul a devenit un furnizor important de armament pentru Azerbaidjan, pe care Baku s-a bazat foarte mult în timp ce își reconstruia forțele armate după pierderile dezastruoase din timpul primului conflict din Nagorno-Karabah de la începutul anilor 1990.
Între 2016 și 2021, Israelul a fost sursa a 69% dintre importurile de arme ale Bakuului, după cum arată datele Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm (SIPRI).
Acestea includ rachete, precum și drone sofisticate – cum ar fi drona Harop (care primește ținta în timp ce se află deja în zbor), pe care Aliyev a prezentat-o în octombrie 2021, sau modele precum dronele de supraveghere Orbiter, care colectează semnale radio și alte date electronice.
Doi ani mai târziu, Azerbaidjanul a preluat controlul deplin asupra Nagorno-Karabahului, forțând evacuarea majorității etnicilor armeni.
Relația este „puternică și reciproc avantajoasă”, spune fostul ambasador Richard Kauzlarich, și este „bazată pe percepția de la Baku că Israelul va rămâne un furnizor de arme în conflictul său actual cu Armenia și de la Ierusalim că Azerbaidjanul sprijină obiectivele israeliene în Iran”.
Teheranul se teme de mult timp că Israelul ar putea folosi relația sa cu Azerbaidjanul pentru o acțiune secretă sau declarată împotriva Iranului.
Într-un articol de opinie publicat în 2006, un general în retragere din Forțele de Apărare ale Israelului a solicitat coordonarea cu Azerbaidjanul privind utilizarea bazelor sale aeriene.
Temerile Iranului au fost alimentate și mai mult de telegramele diplomatice americane scurse și publicate de Wikileaks. Una dintre ele ar fi descris o relație profundă și secretă între Israel și Azerbaidjan, ceea ce a determinat o reacție puternică din partea diplomaților azeri.
În 2012, poliția azeră a anunțat că a arestat mai multe persoane legate de serviciile secrete iraniene care ar fi plănuit atacuri împotriva israelienilor din țară.
Teheranul a acuzat Baku că ajută Israelul să țintească oamenii de știință iranieni din domeniul nuclear.
„Ori de câte ori cresc tensiunile dintre Israel și Iran, apare o poveste veche, împinsă în principal din exterior, conform căreia Azerbaidjanul și-ar putea deschide spațiul aerian sau ar putea oferi sprijin Israelului”, spune Zaur Shiriyev.
„Acest lucru nu a fost niciodată adevărat. Astăzi, cu o putere aeriană avansată și drone, Israelul nu se bazează pe realimentare externă sau pe baze aeriene din apropiere”, adaugă expertul în Caucazul de Sud la Centrul Carnegie Rusia Eurasia.
În actuala sa campanie de combatere a Iranului și a programelor sale de înarmare, Israelul se bazează probabil pe sprijinul moral al Azerbaidjanului mai degrabă decât pe cel militar, crede Efraim Halevy, fostul șef al agenției israeliene de spionaj Mossad.
„Dacă va exista un război... nu dorim să implicăm [Azerbaidjanul] în activități militare care ar provoca pierderi de vieți omenești și/sau ar pune Azerbaidjanul într-o poziție dificilă”, a declarat el într-un interviu acordat anul trecut Serviciului Azer al RFE/RL.
„Ceea ce sperăm este să obținem sprijin moral din partea [Azerbaidjanului], să obținem de la dvs. sprijin exprimându-vă opiniile cu privire la Iran și la modul în care Iranul se comportă și să ne oferiți o viziune clară asupra politicii externe a Azerbaidjanului cu privire la Iran”, a spus el.
„Încearcă Baku să stea departe de un război major la granița sa sudică?” se întreabă Shiriyev. „Da, dar acest lucru nu este simplu.”
„Chiar dacă Azerbaidjanul evită implicarea directă, ar putea totuși să se confrunte cu consecințe, inclusiv fluxuri de refugiați, perturbări ale comerțului și probleme logistice”, afirmă el.
„Dacă conflictul se adâncește sau dacă regimul iranian se prăbușește complet, rezultatul ar putea fi o instabilitate gravă în întreaga regiune.”
„Iranul nu este Siria sau Irak. Este mult mai aproape, iar dimensiunea lui înseamnă că orice repercusiuni ar fi resimțite în Caucazul de Sud. Azerbaidjanul, ca și alți vecini, ar fi probabil printre primii care ar simți presiunea”, adaugă Shiriyev.
Articol scris cu contribuția Serviciului Azer al RFE/RL.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
