Părintele Sofian Boghiu, cunoscut ca Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, a fost canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române (BOR) pe 11-12 iulie 2024, iar proclamarea oficială a canonizării sale are loc local, pe 16 septembrie 2025, la Mănăstirea Antim.
Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim este unul dintre marii pictori și iconari ortodocși ai secolului al XX-lea.
Supranumit „Apostolul Bucureștilor”, Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian a fost părintele spiritual al multor credincioși. „Blândețea, discernământul și milostivirea sa au fost apreciate de numeroase persoane care l-au cunoscut”, spune Patriarhia într-un mesaj al Patriarhului Daniel remis presei marți.
„În secolul al XX-lea, Dumnezeu le-a dăruit românilor mari luminători duhovnicești care au întărit în credință poporul prin rugăciunile, faptele și învățăturile lor. Printre aceștia se numără și Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, „cel care a strălucit în Capitala României prin dragostea și blândețea sa”, spune Patriarhul Daniel.
Născut în Basarabia, în familia unor țărani credincioși, Sfântul Sofian avea să devină unul dintre cei mai iubiți duhovnici, fiind numit de Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria „Apostolul Bucureștilor”.
Marți, la mănăstirea Antim, la ora 9:00 a avut loc Sfânta Liturghie, urmată de proclamarea canonizării Cuviosului, iar între orele 17:00 și 20:00 are loc slujba Privegherii închinată Sf. Cuv. Sofian și Sf. Ierarh Dionisie Erhan.
Sf. Erhan, născut Dimitrie Erhan, a fost un cleric ortodox român trecut în rândul sfinților de Sinodul BOR pe 25 octombrie 2018, cu ziua de pomenire pe 17 septembrie.
Luni, între orele 17:00 și 21:00 a avut loc slujba privegherii închinată Sf. Cuvios Mărturisitor Sofian, iar marți, între 8:00 și 9:00 Acatistul Sf. Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim.
„În viața sa sfântă putem observa trei lucrări principale care dezvăluie viața duhovnicească pe care acest sfânt cuvios a avut-o. El a fost un mărturisitor al credinței într-un regim ateu, un duhovnic isihast și un pictor de biserici”, spune Patriarhul Daniel într-un mesaj remis marți de Patriarhia Română.
Mărturisitor al credinței într-un regim ateu. Închis de comuniști
Hirotesit duhovnic în 1947, Sofian și-a început activitatea duhovnicească cu puțin timp înainte de instaurarea regimului comunist în România.
Înaintea arestării sale din anul 1958, a avut o intensă activitate duhovnicească la Mănăstirea Antim.
Participarea sa la întâlnirile mișcării „Rugul Aprins” l-a format și ca duhovnic „capabil să călăuzească sufletele pe calea desăvârșirii duhovnicești”, se mai spune în mesajul Patriarhiei.
„Scaunul de spovedanie devenise pentru el locul în care, cu răbdare și tact duhovnicesc, vindeca și lumina sufletele ucenicilor săi. Acolo, el lucra cu toată ființa sa pentru a-și ajuta fiii săi duhovnicești, purtându-i permanent în rugăciunile sale.”
Pentru credința sa, Sofian a fost închis de comuniști la Jilava, Aiud și Balta Brăilei.
„În loc să se revolte împotriva nedreptăților la care era supus de anchetatorii săi, el și-a asumat suferința din dragoste de Dumnezeu și a ajuns să își ierte călăii și să se roage pentru ei. Chiar și gardienii închisorilor ajunseseră să-l respecte și să-l considere un om sfânt, astfel încât la eliberarea sa din anul 1964 unii dintre ei mărturiseau că „pleacă Sfântul din închisoare”.
Reîntors la Mănăstirea Antim, Sfântul Sofian și-a reluat activitatea de duhovnic și slujitor al Sfântului Altar, lucrare continuată până aproape de sfârșitul vieții sale. Pragul mănăstirii era trecut zilnic de sute de credincioși. Toți găseau în el un părinte duhovnicesc care îi înconjura cu dragostea sa, neținând seama de neputințele sale, jertfindu-se pentru fiii săi duhovnicești.”
Duhovnic isihast
Sfântul Sofian a făcut parte din mișcarea duhovnicească „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim.
În biblioteca mănăstirii, monahi, clerici și oameni de cultură, încercau să aprofundeze diverse teme teologice, punându-se un accent deosebit pe lucrarea „rugăciunii neîncetate”.
Mișcarea duhovnicească „Rugul Aprins” a încercat să se desprindă de expunerile intelectuale ale vremii și să transforme întâlnirile într-o „școală duhovnicească, în care toți căutau să își însușească învățăturile filocalice ale marilor isihaști spre a putea să deprindă lucrarea rugăciunii inimii”, spune Patriarhul Daniel.
Cel care a influențat decisiv întâlnirile „Rugului Aprins” a fost preotul Ioan Kulâghin, duhovnicul mitropolitului Nicolae al Rostovului, refugiat din Rusia sovietică, care a adus cu el la Mănăstirea Antim predania isihastă paisiană de la Mănăstirea Optina, unde trăise.
Ioan Kulânghin avea harisma „rugăciunii neîncetate” și a fost povățuitorul lui Sofian, care îi era ucenic de chilie.
De la el, a învățat tainele rugăciunii inimii, adică rostirea neîncetată a numelui lui Iisus care îl curăță pe om de păcate și îl ajută să ajungă, când Dumnezeu voiește, la vederea luminii necreate a slavei lui Dumnezeu, potrivit cuvintelor lui Iisus: «fericiți cei curați cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu».
„Această școală a rugăciunii avea să-l însoțească pe Sfântul Sofian de-a lungul întregii vieți, mai ales în momentele cele mai grele ale persecuției comuniste, atunci când el era întemnițat, umilit și batjocorit de oamenii fără de Dumnezeu.
Rugăciunea era pentru el o lucrare neîncetată, care l-a făcut să simtă prezența lui Dumnezeu aproape de el în temniță și să îi dăruiască putere să rabde toate chinurile la care a fost supus. Prin această lucrare, el și-a sfințit viața și s-a făcut vas ales al harului Duhului Sfânt, revărsând asupra tuturor celor care îl întâlneau pace și bucurie.”
Caracter blând și răbdător, Sofian s-a dăruit pe sine ca duhovnic, cu milă și grijă față de nevoiași.
„Avea întocmite liste cu oameni săraci, bolnavi sau văduve din București, pe care îi vizita periodic și pentru care căuta sprijin material de la credincioșii mai înstăriți. Era profund preocupat să aline suferințele celor care se aflau în grea încercare.”
Pictor de biserici
A treia lucrare majoră a vieții sale a fost vocația sa artistică, manifestată prin activitatea de pictor bisericesc și iconar.
Înzestrat cu darul picturii, tânărul monah a făcut studii de specialitate la Academia de Arte Frumoase din București.
„Activitatea artistică, îmbinată cu pregătirea teologică și cu trăirea sa duhovnicească, l-au transformat într-un pictor bisericesc misionar, care înțelegea că predica de la amvon se continuă prin iconografie, fiind o formă continuă de propovăduire a Evangheliei lui Hristos și de susținere a rugăciunii personale și comunitare”, se mai spune în mesajul Patriarhului Daniel.
Pe parcursul vieții sale, Sfântul Sofian a pictat și restaurat peste 25 de biserici, atât în țară cât și în străinătate, în Siria și Liban.
„Fiecare dintre aceste lucrări poartă amprenta trăirii sale duhovnicești”, spune Patriarhia. „În iconografia sa, Sfântul Cuvios Sofian a realizat o sinteză duhovnicească între frumusețea artei bizantine și lucrarea misionară de propovăduire vizuală tăcută a Evangheliei lui Hristos. În acest sens, el a fost cu adevărat și un „iconar de suflete", așa cum l-au numit contemporanii săi, deoarece el nu picta doar pereții bisericilor, ci și zugrăvea în inimile oamenilor chipul sfințeniei sau al frumuseții dumnezeiești.”
Proclamarea locală a canonizării Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, împreună cu alți 15 sfinți părinți duhovnici și mărturisitori ortodocși români din secolul al XX-lea, are loc în contextul împlinirii anul acesta, 2025, a 100 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie.
Îți mai recomandăm BOR a decis canonizarea unor mari duhovnici din perioada comunistăEuropa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI