Ce se întâmplă cu spațiul public din Capitala României și de ce este murdar în unele zone? „E mai curat la țară decât în București”

București. Kilometrul Zero. De aproape zece ani, Mioara Dorobanțu, 48 de ani, vine din două în două zile în București. E de fel din comuna Botoroaga, din județul Teleorman, care e la 60 de kilometri de oraș.

Mioara este una din sutele de lucrători de la serviciile de salubritate ale Capitalei care muncesc pentru curățenia din spațiile publice. Am întâlnit-o la Piața Universității, unde mătura trotuarele din jurul clădirii Universității din București. Strânge zilnic cel puțin zece saci de gunoi.

„Hârtii, pahare, pungi, cartoane, resturi de mâncare, dar ce nu găsesc! Noi muncim toată ziua și tot mizerie e. Lumea nu e civilizată. Nu zic că să nu facem curat, dar nu sunt educați oamenii”, spune Mioara.

Mioara este unul din sutele de lucrători la salubritate care curăță străzile din București.

E mai curat decât acum zece ani, de când lucrează ea la salubritate? „Nu e mai curat în București. E mai curat la țară decât în București. Noi facem curat și pe noapte, și pe zi, dar tot nu e curat cum ar trebui. Eu aș vrea să fie mult mai curat. Lucrăm de la 7:00 la 19:00 în fiecare zi, dar avem și colegi care mătură pe noapte”, continuă să povestească Mioara.

De când a intrat în vigoare sistemul SGR – cel prin care oamenii își recuperează banii pentru recipientele din plastic – sunt mai puține sticle aruncate pe jos, spune ea. „Sunt mulți amărâți care le strâng și bine că le strâng, că așa ne ajută și pe noi.”

Femeia susține că oamenii care fac curat în spațiile publice nu sunt valorizați deloc de societate:

„Oamenii se uită cu dispreț la noi, dar noi muncim toată ziua după ei. Nimeni nu ne vede. Nici guvernul, nici parlamentul nu îi văd pe oamenii care muncesc. Și avem salariile mici, 2.500 de lei plus bonuri, păi cât să îți ajungă banii ăștia?”.

Ce am găsit la Kilometrul 0 și în împrejurimi la ore diferite ale zilei

Trebuie doar să te plimbi câteva zile prin centrul orașului, la diverse ore, ca să-i dai dreptate Mioarei: sunt hârtii la tot pasul, aruncate pe lângă coșurile de gunoi, pungi, chiștoace de țigări, saci de gunoi pe lângă tomberoane...

Strada Ion Cîmpineanu din zona Universității.

I-am întrebat pe bucureșteni din zona Universității cum văd ei spațiul public și de ce găsim atâta mizerie.

„Cred că oamenii contribuie mult la această mizerie. Nu mi se pare că arată bine spațiul public dar, dacă am avea mai multă grijă și individual, ar fi mult mai bine. Eu nu arunc pe jos, numai la coș, nici chiștoace, nici nimic”, spune Gabriel Zaharia, student în anul I la Facultatea de Geologie.

Gabriel (stânga) spune că trecătorii sunt principalii vinovați pentru gunoaiele de pe jos.

Pentru Claudiu Pavel, de asemenea student la Geologie, curățenia din spațiul public are legătură și cu instinctul de turmă.

„Mai e și chestie de anturaj. Dacă stai într-un grup care nu are grijă deloc de curățenie, ai și tu tendința să te lași influențat”, încearcă Claudiu să găsească o explicație.

Pentru Robert Șaptelei, student în anul III la Istorie, spațiul public este în primul rând un „spațiu de tranziție”.

„Dacă ne raportăm strict la București, atunci se poate mult mai bine. Cred că foarte mult contribuie oamenii. Am văzut că se face curat, dar contează și educația”, spune Robert, care circulă zilnic pe ruta Grozăvești - centrul Bucureștiului.

„Dar cred că și autoritățile sunt prea permisive, adică dacă ar aplica amenzi, cred că ar fi mai curat”, completează Claudiu.

„Cred că această lipsă a curățeniei ține mai mult de persoane”, spune Andreea, care e elevă în clasa a XII-a și merge zilnic în centrul Bucureștiului să facă practică la un lanț hotelier.

„În urmă cu o săptămână am făcut observație unui om care a aruncat gunoiul într-o grădiniță, cu toate că era coșul de gunoi la doi metri. S-a uitat la mine și a plecat.”

Pentru Gheorghe Delcă, care locuiește de peste 30 de ani în București, în sectorul 3, capitala s-a mai schimbat în materie de curățenie, în ultimii ani.

„Mi se pare că spațiul public nu mai e atât de murdar ca în alți ani, dar mai e nevoie să se schimbe așa cum ne-am dori. Acum a început și colectarea selectivă, oamenii încep să se obișnuiască. Poate că, dacă ar exista mai multă comunicare cu cetățenii, să le explici ce să facă, cred că ar fi mult mai curat”, spune bărbatul.

Pe de altă parte, Gheorghe Delcă crede că mai contează și cum este amenajat acest spațiu public:

„În Centrul Bucureșțiului, ar fi trebuit să fie mai verde, cu bănci, cu locuri de relaxare, cu mai multă viață. Oamenii doar trec pe aici în drumurile lor”.

Exemplul spațiului public de la Universitate și din Centrul Vechi al Capitalei este relevant pentru întreg Bucureștiul, poate fi găsit în orice punct al orașului.

Cum arată Bucureștiul înainte de alegerile pentru funcția de primar general

Modul în care ne îngrijim de spațiul public ține de felul în care ne raportăm la igienă în general, spun medicii consultați de Europa Liberă.

În pandemia de COVID-19 regulile de igienă se aplicau peste tot, inclusiv în spațiul public, însă, după ce pericolul a trecut, și regulile au fost date uitării.

Epidemiologii spun că grija față de comunitate, inclusiv față de spațiul comun, începe cu regulile simple de igienă.

Ei avertizează că menținerea igienei în spațiile publice are directă legătură cu sănătatea publică.

Simin Florescu, manager la Spitalul Victor Babeș din București

„Eu pot să vă spun ce văd în spital în privința unor boli digestive sau respiratorii. Din păcate, toată lumea știe regula că trebuie să se spele pe mâini, dar nu o aplică.”

„În principal, nespălatul și lipsa unei igiene comunitare sunt cauzele principale pentru boli. Spălatul pe mâini, strănutatul într-o batistă sunt lucruri cunoscute de toată lumea, țin de ABC-ul igienic pe care-l învățăm cu toții din fragedă pruncie, dar problema e că nu le aplică multă lume”, spune dr. Simin Florescu, medic primar boli infecțioase, în prezent manager interimar la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Victor Babeș din București.

Medicul consideră că ceea ce lipsește în societatea românescă este puterea exemplului.

„Dacă folosești o toaletă publică și vezi că e curată, chiar te miri de lucrul ăsta. Ori asta ar trebui să fie ceva normal. Ține de responsabilitate să păstrăm locurile curate”, afirmă Simin Florescu.

De ce nu avem o presiune la nivel de comunitate pentru un spațiu public adecvat?

„Ceea ce ne lipsește nouă este perseverența și constanța acestor gesturi care să fie absolut independente de orice pandemie, să nu ne aducem aminte numai în pandemie de ele”, spune Florescu.

„Oamenii, când văd că se întâmplă ceva rău, întorc capul. Dar, pe de altă parte, și o atitudine de genul atenționare cu privire la regulile nerespectate de cineva este urmată de un scandal. Atitudinea comunității nu te ajută deloc. Nu mai zic de atitudinea autorităților care consideră scuipatul pe jos ceva banal. De aici pleacă tot”, explică Simin Florescu.

Dr. Beatrice Mahler, medic pneumolog la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, spune că, spre deosebire de spațiile publice comune, în spitale regulile din pandemie încă se păstrează.

„Acum pacienții înțeleg de ce trebuie să se dezinfecteze pe mâini, să poarte mască, înainte foarte greu puteai să pui masca aparținătorului ca să protejeze pe altcineva.”

Beatrice Mahler, medic pneumolog la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”.

„Însă, dacă vorbim de curățenie, aici avem mult de lucru, sunt multe de înțeles și aici lipsește responsabilitatea individuală”, continuă doctorița.

„Avem coșuri de gunoi, dar punem gunoiul lângă. Lumea fumează și aruncă pe jos, aici nu e treaba autorităților, ci aici e treaba mea, ca cetățean, să respect regulile”, observă medicul.

Dr. Beatrice Mahler susține că anumite tipuri de profesii, precum cea de lucrător la salubritate, sunt privite ca profesii rușinoase, „înjositoare”, inclusiv în spitale.

„Fiecare are domeniul în care s-a specializat, dar doar împreună putem să facem ca locul unde trăim să arate mai bine și să fie mai curat. Pentru că aici vorbim inclusiv de poluare și de calitatea aerului și de gunoaiele astea care, nestrânse sau aruncate peste tot, ne afectează sănătatea”, arată Beatrice Mahler.

Pe străduța din apropierea Muzeului Bucureștiului, gunoiul e pus pe lângă coș.

Iar lipsa îngrijirii spațiului public sau mizeria, adaugă ea, se asociază cu multe boli.

„Este foarte important cum curățăm locul unde trăim, în casă, dar și curtea și locul pe unde mergem, dar și grija față de spațiile verzi, care ar trebui să fie firească, să avem un spațiu verde în fața blocului, care să ajute, până la urmă, întreaga comunitate.

Pe de altă parte, gunoaiele care sunt depozitate necorespunzător intră în contact cu solul, cu mediul și pot să ducă la focare de infecție care pot duce pentru afecțiuni banale, care pentru om sănătos pot să nu conteze, însă pentru un om cu imunitate scăzută contează”, explică Beatrice Mahler.

În aceste condiții, de ce nu au românii grijă de spațiul din jurul lor?

„De fapt, spațiul public e un mediu de viață socială și cred că asta e foarte important să ne aducem aminte, pentru că foarte greu s-a reconstituit funcția asta socială a spațiului public după perioada comunistă, când întrunirea într-un număr mai mare era interzisă sau suspectă”, explică arhitecul Ștefan Bâlici, președintele Ordinului Arhitecților din România (OAR).

Dincolo de funcția socială și culturală, spune el, spațiul public are și rolul de infrastructură.

„El trebuie să fie util, atractiv, să încurajeze oamenii la interacțiune și la activități. Și mai trebuie să fie accesibil și, nu în ultimul rând, să fie și frumos”, adaugă arhitectul.

Arhitectul Ștefan Bâlici

„Dacă ne raportăm la momentul de acum peste 35 de ani, am pornit cu un deficit, pentru că Bucureștiul nu are niște spații publice de adunare, de congregare a comunității.

Din București lipsesc piețele planificate, piețele gândite într-un sistem urbanistic. De fapt, dacă ne uităm în zona centrală, de la Unirii, Universitate, la Romană și la Victoriei, piețele sunt niște intersecții mai ample, dar nu au caracteristicile necesare pentru a putea fi considerate cu adevărat niște piețe. Și asta e o mare problemă”, arată Ștefan Bâlici.

Arhitecul spune că e nevoie de o schimbare de atitudine în raport cu spațiul public și rolul lui.

„Pe de o parte, e nevoie de o schimbare de atitutudine de la autorități, atâta timp cât orice intervenție în spațiul public are ca titular o autoritate publică. Dar e la fel de importantă și o schimbare dinspre noi, locuitorii orașului, dinspre comunitate sau comunități”, continuă arhitectul.

Bâlici a observat că în capitala României nu există o presiune prea mare din partea societății cu privire la nevoia spațiului spublic.

„Acuma în toată zona centrală se repară niște pavaje prost gândite, prost realizate, ni se oferă practic o acțiune de peticire, dar e prezentată ca o mare victorie. E dezolant”, mai spune arhitectul.

Străduța de la Universitate care duce spre Biserica Rusă e plină de mizerie.

În locul spațiului public sordid, continuă Bâlici, arhitecții au propus în București un proiect pentru „eliberarea străzilor”, care e, de zece ani, un succes. Este vorba de „Street Delivery”.

Street Delivery este un proiect urban care se desfășoară anual, timp de trei zile, pe strada Pictor Arthur Verona, de la Bulevardul Magheru la Grădina Icoanei.

Aici au loc ateliere, dezbateri demonstrative, sunt jucate piese de teatru interactiv etc.

Strada Pictor Verona devine pietonală pentru trei zile în fiecare an.

„Exact cu intenția asta a pornit: să învățăm împreună să trăim ca societate, să interacționăm în spațiul acesta public pentru a putea beneficia de el și în același timp pentru a-l valoriza. Și apoi s-a extins în tot mai multe orașe din țară”, povestește Bâlici.

Un element de care ar trebui să se țină cont atunci când vine vorba de spațiul public sunt schimbările climatice, mai spune arhitectul. Asta din cauza verilor din ce în ce mai toride:

„Cred că în București asta lipsește. Primul exemplu care îmi vine în minte este chiar Piața Universității, zona statuilor, unde e un mare deșert pavat, nu are nici un fir de umbră. Deci asta e o chestiune care trebuie acuma neapărat avută în vedere. Apoi, trebuie văzut ce fel de plantații se propun, pentru că se schimbă și comportamentul arborilor, dăunătorii care au apărut sunt din ce în ce mai agresivi la anumite specii și atunci trebuie evitate”.

Piața Universității, cu betoane și statui.

Arhitectul mai spune că, la fel în cazul precipitațiilor violente care au loc în ultimul timp, spațiul public ar trebui să aibă materiale de permeabilizare a suprafețelor.

„S-a folosit foarte mult asfalt, beton până acum. Ori pe astfel de suprafețe ploile abundente se acumulează și creează inundații și probleme foarte grave. Dar suprafețele permeabile sunt capabile să reducă șocul provocat de astfel de fenomene meteo. Deci permeabilizarea suprafețelor e iarăși o chestiune esențială”, concluzionează Ștefan Bâlici.

„Spațiul public este spațiul nostru”

Un alt arhiect, Emilian Ivănescu, președintele OAR București, a observat că spațiul public este compus din materiale de proastă calitate, asta pentru că amenajările se fac prin licitații publice cu prețul cel mai mic.

„Din cauza aceasta sunt foarte multe spații publice care sunt amenajate foarte prost, adică și nefuncțional și instetic. Prost înseamnă și inadecvat la standardele contemporane ale vieții, iar oamenii nu le pot folosi”, spune Ivănescu.

Emilian Ivănescu

Arhitectul vorbește și despre modul în care sunt întreținute spațiile publice.

„Foarte importantă este componenta mentenanței. Poate s-au mai făcut un parc bun, un o stradă, o alee mai frumos gândită, dar mentenanța acestor spații, cel puțin în București, și nu numai, lasă de dorit. Iar toate lucrurile astea se răsfrâng asupra calității vieții noastre”, spune Ivănescu.

Arhitectul spune că românii, în general, și o parte din administrație nu înțeleg rolul esențial al spațiului public: spațiul public este spațiul nostru:

„Este spațiul pe care îl împărtășești cu celălalt. Este un spațiu al negocierii continue. Dacă tocmai acest spațiu îl tratezi cu spatele, atunci normal că ai calitatea vieții proastă, poluare și alte lucruri legate de sănătate, inclusiv psihică, pentru că nu e gândit cum trebuie acest spațiu”.

În multe zone din București, oamenii au la dispoziție containere pentru colectarea selectivă, dar nu le folosesc

Cu toate că lucrurile merg „spre bine” în materie de spațiu public, arhitectul a observat că există multe spații publice făcute ca în anii 1980, cu materiale din secolul XX.

„Asta este marea problemă. Bucureștiul, într-adevăr, nu a avut parte de spații publice clasice, cum sunt în Italia sau în alte părți, dar problema este că nu avem grijă de ele, nu le întreținem și nu le amenajăm la standardele contemporane. Și, prin urmare, noi trăim o viață contemporară și ne întrebăm de ce ne simțim rău, de ce nu funcționează traficul bine, de ce lipsește vegetația în oraș”, mai spune Ivănescu.

„Spațiul public este imaginea exactă a mediului în care trăim, el ne reprezintă. Și pe locul doi sunt clădirile”, continuă el.

Arhitectul susține că Bucureștiul are o diversitate spațială foarte mare și foarte valoroasă, și de aceea nu poate arăta peste tot la fel.

O problemă a spațiului public poate fi identificată în jurul blocurilor de locuit.

„Bucureștiul e foarte complicat, pentru care e o sumă de orașe și sunt multe zone. Ce este foarte nasol sunt aleile care ies din blocurile din cartierele în care locuiesc majoritatea bucureștenilor – arată mai rău ca în anii 1980. Sunt făcute multe din ele cu materiale din anii '80, adică sunt niște lucruri foarte rămase în urmă la nivelul calității spațiului”, spune Ivănescu.

Centrul Vechi, în spatele Muzeului Național de Istorie.

Cristian Borcan, arhitect și asistent universitar la Universitatea de Arhitectură din București, spune că, în ultimii 70-80 de ani, în spațiul public din București și din România au au avut loc niște modificări substanțiale.

„Și din cauza asta percepția noastră despre spațiul public, a noastră ca locuitori, e cumva în continuare în transformare. De exemplu în comunism, spațiul public era un spațiu al statului, adică sub controlul de stat. În Constituția României din perioada comunistă nu se specifica deloc despre spațiul public”, spune Cristian Borcan.

„Ce s-a schimbat după Revoluție este că am trecut de la spațiu public de stat la spațiu public privatizat, al nimănui, e un spațiu pe care cine poate îl acaparează. Au fost tot felul de construcții, închideri cu garduri în spațiul public”, subliniază Borcan.

Arhitectul susține că, în prezent, în București, spațiile publice nu sunt spații publice în adevăratul sens al cuvântului. „Sunt zone în București care au fost acaparate de terase, de comerț. Dar ceea ce s-a perpetuat după 90 este neîngrijirea spațiului public, a devenit un spațiu agresiv și ne dăm seama de asta atunci când ne rupem un picior sau când pățim ceva”, spune arhitectul Cristian Borcan.

Arhitectul și-a făcut lucrarea de doctorat cu tema grupurile civice și spațiul public. În ultimii 10-15 ani, spune el, ca reacție la agresivitatea din spațiul public, s-au format mai multe grupuri civice, care „apără spațiul public, sunt oamenii care se unesc și acționează împreună. Grupurile civice țin aceste spații publice pe care le apără ca pe locuri comune, în care ei își cer dreptul să poată fi parte a deciziilor”.

Exemple de grupuri civice: Grupul Civic Iancului, Grupul de Inițiativă Floreasca, Grupul de Inițiativă Civică Lacul Tei, Grupul de Inițiativă Civică Kiseleff.

Pentru 19,8 % dintre bucureșteni curățenia publică este una din primele trei cele mai importante probleme legate de oraș care ar trebui rezolvate, potrivit unui sondaj INSCOP făcut în 2020. În același timp, 26% dintre locuitorii Capitalei spun că mizeria din oraș îi afectează cel mai mult, mai arată același sondaj.

Peste trei săptămâni, pe 7 decembrie, bucureștenii sunt chemați la urne pentru alegerea Primarului General. E de urmărit care dintre candidați va rezolva problema legată de curățenia din spațiile publice și de spațiul public în general.

Strada Luca Stroici din Sectorul 2 al Bucureștiul este tot timpul plină de gunoaie

Ziua Națională a Curățeniei începând din 2025

Din 2025, România are o zi națională a Curățeniei în spațiile publice, implementată de organizația de mediu Let’s Do It, care strânge, începând din 2010, mizeria din natură și din spațiile publice.

Potrivit datelor organizației, în ultimele 16 luni, oamenii au raportat prin aplicația mobilă Let’s Do It, 1.535 de zone cu deșeuri, dintre care 906 au fost deja curățate. Astfel, au fost adunate prin intermediul aplicației peste 1.000 de tone de deșeuri.

Dacă la nivel național, campaniile de strângere a deșeurilor din spațiile publice au devenit ceva normal, în București rezultatele sunt mai modeste, unde se înscriu anual sub 1.000 de voluntari.

„Este, parțial, și o provocare de mobilizare, dar și o alegere strategică: preferăm să ne concentrăm pe zonele de periferie și pe județul Ilfov, unde problemele sunt mai mari și autoritățile locale au dificultăți logistice și financiare în a interveni”, spune Valentin Krancevik, manager de proiect la Let’s Do It Romania.

De Ziua Curățeniei din Capitală, voluntarii Let’s Do It au strâns zeci de saci cu deșeuri din Parcul Operei din București.

În 2025, în București au fost colectați 3.125 de saci cu gunoi (circa 25 de tone de deșeuri), iar în județul Ilfov – 37.000 de saci (aproximativ 298 de tone), arată datele organizației.

Valentin Krancevik spune că sunt multe spații publice în care voluntarii găsesc deșeuri de construcții și pe acelea nu le pot lua.

De ce e important să strângem deșeurile? „Deșeurile se degradează în timp, afectează natura, iar dacă substanțele respective se infiltrează în pânza freatică și în pământ afectează inclusiv oamenii. Sunt persoane care ard deșeuri și în natură și poluează și aerul”, răspunde Valentin Krancevik.

Potrivit statiscilor făcute de Let’s Do It după Ziua Curățeniei, la acțiunea de curățenie au participat 270.542 de voluntari din toată țara. Au colectat, din 41 de județe și din București, 427.101 saci de deșeuri, adică echivalentul a aproximativ 2.383.787 kilograme.

Voluntarii care participă la acțiunile de salubrizare a spațiului public provin din toate domeniile: ingineri, profesori, studenți etc.

Daniel Toma este manager de clinică medicală din municipiul Reșița și participă anual la curățenie. „Când vezi un parc curat, o alee fără gunoaie, simți că acel loc e iubit. A păstra curățenia înseamnă să-ți pese, să vrei mai mult și mai bine pentru tine, pentru copii, pentru orașul tău. Nu e despre reguli neapărat, e despre respect și despre speranța că putem trăi într-un loc mai bun. Cel mai greu e când simți că faci curat într-un loc, iar a doua zi e la fel de murdar. E descurajator”, spune Daniel Toma.

Mai e mult, însă de lucru atât în zone urbane, cât și rurale, crede voluntarul: „încă întâlnim rampe de gunoi formate spontan, spații verzi transformate în depozite necontrolate de deșeuri sau margini de drumuri pline de gunoaie. Acolo unde lipsesc coșurile de gunoi, educația civică și simțul responsabilității, apar probleme. Igiena publică nu ține doar de autorități, ci și de implicarea fiecărui cetățean”.

În Vrancea, Florin Grozavu conduce Asociația Change your lifestyle for you cu care face acțiuni de ecologizare și este partener cu Let’s Do It. Anul acesta, de Ziua Curățeniei, a reușit să adune la un loc 15.000 de voluntari care au strâns zeci de tone de gunoaie. „Cel puțin în Vrancea, s-au făcut pași destul de mulți, iar din an în an deja sunt mult mai puține gunoaie care se colectează. Din ce am observat, mai trebuie lucrat în mediul rural unde mai sunt persoane care depozitează deșeurile în locuri ilegale”, spune Florin Grozavu.

Un alt voluntar care strânge gunoaiele este profesoara Silvia Pop din Baia Mare.

Face acest lucru 2010, de când a început programul Let’s Do It. A implicat și a învățat sute de copii să strângă gunoaiele. Profesoara susține că, dacă ar fi montate camere video peste tot, atunci oamenii nu ar mai arunca gunoiul aiurea. „Cum astăzi avem tehnologie, primăriile și autoritățile locale ar trebui să facă o procedură clară, pe baza unei legislații specifice, și să monteze camere. Am înțeles că sunt în județul Sălaj și acolo lumea nu mai aruncă gunoaie”, spune Silvia Pop.

Let’s Do It Romania a identificat mai multe politici publice în materie de curățenie care pot fi îmbunătățite și care ar duce la un spațiu public mai curat:

• extinderea și creșterea sistemului SGR (garanție-returnare);
• crearea Centrelor cu Aport Voluntar (CAV) în toate localitățile – spații unde oamenii pot duce gratuit deșeuri voluminoase, moloz, mobilier sau echipamente electrice. Prin PNRR au fost bugetate peste 550 de astfel de centre, însă multe primării nu au depus proiecte;
• adoptarea unei inițiative legislative, aflată în prezent în lucru la Ministerul Mediului, pentru introducerea obligativității utilizării materialelor reciclate (din deșeuri de construcții și demolări) în proiectele publice de infrastructură;
• întărirea controlului local, în sensul în care poliția locală să verifice mai strict modul de gestionare a deșeurilor, de la firmele de salubritate până la persoanele fizice.

Datele publice ale primăriilor de sector din București arată că unele dintre acestea au început să dea amenzi pentru aruncarea gunoiului în locuri interzice.

Primăria Sectorului 1 a dat, în 2024, amenzi pentru abandonul ilegal al deșeurilor în valoare de 1.820.000 lei.

În luna 2025, Primăria Sectorului 3 a anunțat că a dat 1.717 sancțiuni contravenționale în valoare de 1 289 818 lei, pentru nerespectarea normelor de colectare selectivă a deșeurilor.

După ce a pus camere video în locurile publice, Primăria Sectorului 6 anunță că a dat în numai trei luni de vară amenzi în valoare de peste 16.500 de lei.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.