Riscă România soarta Greciei din anii 2010? Ce spun economiștii

O comparație între situația economică a României în 2025 și criza Greciei din 2010 evidențiază unele paralele îngrijorătoare, dar și diferențe structurale importante.

Deși România nu este (încă) în situația critică în care se afla Grecia în 2010, anumite tendințe – mai ales în zona deficitului bugetar – pot semnala un risc de deteriorare gravă dacă nu sunt corectate, spun specialiștii consultați de Europa Liberă.

Stratos Vlasakidis, om de afaceri din Grecia, care și-a mutat compania în România, în timpul crizei din 2010.

În 2009, Stratos Vlasakidis era un prosper om de afaceri din Grecia. Avea, la Salonic, o companie de IT cu 12 angajați. Avea contracte interne și externe.

„Momentul când mi-am dat seama că se întâmplă ceva a fost stânjenitor. Colaboram cu firme din Germania și Italia și deodată mi-au cerut să achit parte din contracte înainte de derularea lor. Sau chiar în totalitate”, își amintește Stratos Vlasakidis cum și-a făcut prezența criza economică în viața sa.

În câteva luni, mai toate contractele companiei lui fuseseră anulate, iar pentru cele în derulare banii erau încasați tot mai greu. Iar situația s-a degradat de la an la an.

„Am încercat să aleg clienți de încredere. Pe atunci exista în Grecia un sistem prin care puteai verifica dacă cineva are sancțiuni legate de plăți în afaceri, Așa că l-am folosit, dar tot am avut probleme, pentru că oamenii nu aveau bani, oamenii nu voiau să investească. Tot lanțul financiar s-a rupt”, explică felul în care i s-a prăbușit businessul.

Trei ani mai târziu, „în 2012, eram deja freelancer. Renunțasem la sediu, la angajați, lucram de acasă. Situația în Grecia devenea tot mai complicată. Oamenii au pierdut peste noapte tot ce aveau și, din cetățeni prosperi, ajunseseră să cerșească bani pentru mâncare. A fost îngrozitor”, spune el.

În 2015, după ce a pierdut un contract mare cu o firmă din Germania, nicio bancă nu l-a mai împrumutat pentru a-și putea continua afacerile. Șansa i-a venit de la un prieten din România.

„La sfârșitul lui 2015, eram la o întâlnire cu mai mulți prieteni și Cătălin (prietenul din România, n. red) a sugerat să ne mutăm afacerile în România. Multe alte companii cu care colaborasem fie își schimbaseră tipul de activitate, fie intraseră în insolvență, fie se mutaseră în străinătate – cei mai mulți în Bulgaria, pentru taxele mai mici. Eu am ajuns la Craiova”, povestește Stratos Vlasakidis.

Unde era Grecia în 2010? Unde e România în 2025?

Sunt câteva asemănări semnificative, explică, pentru Europa Liberă, Florin O. Bilbiie, profesor de Macroeconomie la Universitatea din Cambridge și Research Fellow la CEPR, profesor detașat la Universitatea Panthéon-Sorbonne din Paris.

„Vorbim de deficite gemene. România are un deficit bugetar de peste 6% din PIB (spre 9%) și un deficit de cont curent peste 7% – cumva similar cu Grecia înainte de criză, deși aceasta avea un deficit bugetar mai mare (13%), și de slabă colectare a taxelor. Ambele țări au avut o administrație fiscală ineficiență. România colectează sub 27% din PIB, printre cele mai scăzute din UE”, spune Florin Bilbiie.

În ambele țări problemele financiare au apărut după perioade de creșteri de pensii și salarii, spune profesorul Bilbiie.

„Cifrele noastre sunt la jumătate față de ale Greciei din 2009, pe anumiți indicatori”, evaluează situația și prof. Adrian Mitroi de la ASE București.

„Datoria publică era la un amețitor 123% în Grecia. Noi suntem la jumătate. Deficitul bugetar la noi e 9%, la ei era 15%, la o datorie publică mai mare. Însă, fără deficit de cont curent la ei, pentru că au input-ul de la turism. Noi nu avem asta ceva”.

Puncte comune în situația economică

1. Deficite bugetare excesive. Ambele țări au cheltuit mult peste veniturile bugetare.
2. Slăbiciuni instituționale și fiscale. Atât Grecia atunci, cât și România (acum) se confruntă cu o colectare deficitară a taxelor și o presiune mare din partea aparatului public (salarii/pensii).
3. Dependență de piețele externe. România, la fel ca Grecia în 2010, depinde de împrumuturi pentru a-și acoperi cheltuielile. Costurile de finanțare sunt în creștere.

Diferențele însă sunt în general în favoarea României, crede profesorul Bilbiie.

„În Grecia, o mare parte din datoria publică era externă și deținută de bănci străine, crescând vulnerabilitatea. Deși în creștere, în România este încă gestionabilă conform standardelor europene; în plus, ponderea datoriei în monedă locală și deținută intern este, de asemenea, relativ mai mare”, explică el.

Iar în favoarea Greciei ar fi poziția sa geografică și geostrategică ce generează venituri indeferent de mersul economiei și susținerea externă, crede profesorul Alexandru Mitroi.

„Grecia este asigurată la intemperiile economice prin poziția naturală. Ea poate genera, indiferent de situația economică, venituri importante din turism și din poziția geostrategică foarte importantă. A fost un turn de veghe al apărării europene la Mediterană, cu o poziție favorabilă turistic. România nu are acest avantaj competitiv natural”.

Apartenența Greciei la Zona Euro în momentul izbucnirii crizei economice poate fi interpretată ca un dezavantaj, dar e doar o analiză superficială, crede profesorul Adrian Mitroi.

„[Grecia nu putea] deprecia moneda națională pentru ieșirea din recesiune. Soluția argentiniană ar fi fost cea mai simplă și la mai la îndemână: depreciezi moneda ca să ponderezi importurile, să tai din puterea de cumpărare, să încremenești economia și să poți lua măsuri dure de austeritate”, explică el mecanismul economic.

Dar la o analiză mai profundă, apartenența Greciei la Zona Euro a fost de ajutor.

„Au avut acces la credite sub formele oferite atât de Fondul Monetar Internațional, cât și de Uniunea Europeană. Ordinul de mărime a fost de aproape încă o dată și jumătate cât PIB-ul lor, aproape 300 de miliarde de euro. Plus că în 2012 Greciei i s-au șters din datorii. România nu are acest privilegiu, să primească acces la credite cu dobândă subvenționată, și nici să îi fie șterse datoriile”, explică Adrian Mitroi.

Pentru profesorul Florin Bilbiie, faptul că România nu este încă în Zona Euro, poate fi un avantaj. La fel și (încă) buna relație cu instituțiile europene.

Profesorul Florin Bilbiie.

„România are propria monedă și propria bancă centrală. Acest lucru îi oferă flexibilitate prin posibilitatea de relaxare monetară, depreciere valutară și rol de creditor de ultimă instanță – toate fiind amortizoare importante în caz de șocuri. De asemenea, România are acces la fonduri UE nerambursabile, care pot susține investițiile dacă sunt bine gestionate. Credibilitatea Greciei în 2009-2010 era zdruncinată de manipularea datelor statistice (în special privind deficitul bugetar), pe când România colaborează activ cu instituțiile europene si este, din nou, crucial să se mențină”, spune el.

Dar toate aceste elemente nu trebuie luate „de-a gata”, ele se bazează pe credibilitatea si competența demonstrate în repetate randuri de Banca Națională (BNR), avertizează Florin Bilbiie.

„Riscul ar crește exponențial în cazul în care un președinte și un guvern autoritar ar pune independența BNR sub semnul întrebării prin interferențe și presiuni politice. Asta trebuie evitat cu orice cost, ar fi un dezastru și e un motiv extrem de important pentru ca alegerea președintelui să urmeze calea europeană, democratică, deschisă și competentă”, conchide el.

Diferențe esențiale între România 2025 și Grecia 2010

1. Nivelul datoriei publice. Datoria publică a Greciei era de peste 120% în 2010, țara era deja în criză de lichiditate și solvabilitate. România are încă spațiu de manevră, dar trendul este periculos dacă deficitul nu scade.
2. Moneda națională. România are control asupra propriei monede (RON), ceea ce permite o politică monetară flexibilă. Grecia, fiind în Zona Euro, nu putea devaloriza moneda pentru a-și stimula exporturile.
3. Sprijin extern. Grecia a primit sprijin imediat de la UE și FMI, fiind parte din Zona Euro. Deficitul ridicat al României riscă să atragă procedura de deficit excesiv din partea UE.

Momentul 2015: stânga vine la putere în Grecia

În ianuarie 2015, partidul de stânga Syriza, condus de Alexis Tsipras, a câștigat alegerile parlamentare. Syriza a venit la putere pe un val de nemulțumire față de austeritatea impusă de creditorii internaționali (UE, Banca Central Europeană – BCE, FMI – așa numita Troică).

Tsipras a promis renegocierea datoriei și sfârșitul măsurilor de austeritate, ceea ce a alimentat tensiunile cu partenerii europeni.

El a promovat în campania electorală ideea că Grecia trebuie să-și recâștige controlul asupra politicilor economice și bugetare, contestând influența instituțiilor financiare internaționale.

În iunie 2015, Grecia a refuzat să accepte condițiile unui nou pachet de salvare și nu a mai plătit rata către FMI. Guvernul Tsipras a convocat un referendum pentru 5 iulie 2015, cerând populației să decidă dacă acceptă sau nu măsurile propuse de Troică.

Rezultatul referendumului: 61% dintre greci au votat „NU” (Oxi), respingând austeritatea. Imediat după anunțul referendumului, băncile grecești au fost închise pentru a preveni retragerile masive de fonduri. Au fost impuse controale de capital, inclusiv limitarea sumelor care puteau fi retrase zilnic de la bancomate. Economia a fost aproape paralizată în acea perioadă.

În ciuda rezultatului referendumului, în august 2015, Grecia a acceptat un nou acord de salvare, în valoare de 86 de miliarde de euro. Pentru a-l obține, Tsipras a fost nevoit să adopte noi măsuri de austeritate și reforme fiscale – un compromis dureros după campania sa anti-austeritate. Acest lucru a dus la scindarea Syriza și la noi alegeri în septembrie, pe care tot Tsipras le-a câștigat.

„Retorica suveranistă a înrăutățit criza – a speriat investitorii și a provocat ieșiri de capital”, crede profesorul Florin Bilbiie.

„Situația s-a îmbunătățit abia ulterior, când Tsipras a făcut compromisuri și a aplicat reforme convenite cu UE. Creșterea a venit după ce a revenit pe linia cooperării, nu datorită izolării”, explică el.

Tsipras a spus ce a vrut poporul să audă până și-a atins scopul, crede profesorul Adrian Mitroi. „Apoi a aplicat măsurile care trebuiau aplicate”, adaugă el.

Cum a ieșit Grecia din criză?

În perioada 2010–2016, Grecia a vândut sau concesionat mai multe active pentru a face față crizei economice și pentru a respecta condițiile impuse de creditorii internaționali (UE, BCE, FMI).

• Printre cele mai semnificative tranzacții se numără privatizarea a 14 aeroporturi regionale către consorțiul german Fraport AG și grupul grecesc Copelouzos.
• Portul Pireu a fost concesionat către compania chineză COSCO în 2016, pentru o perioadă de 35 de ani.
• Portul Salonic a fost concesionat către consorțiul francezo-elvețian Terminal Link, tot în 2016.

Grecia a ieșit din criză „prin ajutor european masiv – peste 260 miliarde de euro în trei programe de bailout. A fost crucial și sprijinul BCE”, explică profesorul Florin Bilbie.

„Un scenariu izolaționist (ieșire din zona euro, de exemplu) ar fi dus la colaps economic și haos financiar. Revenirea a fost posibilă numai prin compromis și integrare”, adaugă el.

„Grecia este acum o țară prosperă”, apreciază și profesorul Adrian Mitroi.

În 2024, Grecia a avut creștere economică de 3,7%, iar șomajul a scăzut la o singură cifră – pentru prima dată în peste un deceniu.

Revista The Economist a clasat în 2024 Grecia pe locul trei în topul economiilor din OCDE. În aprilie 2025, agenția de rating Standard&Poors a reevaluat ratingul de țară al Greciei la BBB, a treia creștere consecutivă.

Cât de mare e riscul ca România să aibă soarta Greciei? Ce măsuri pot fi luate?

Riscul e moderat, dar în creștere. România nu e în criză acum, dar persistă semnale de alarmă, crede profesorul Florin Bilbiie.

Mult mai optimist este profesorul Adrian Mitroi. „Suntem foarte departe. Dacă pentru Grecia era important să pună zăgaz imigranților africani, noi suntem importanți în procesul de reconstrucție al Ucrainei, care – într-un fel sau altul – va fi următorul proiect european”.

„Europa va trebui să țină cont de poziția noastră geostrategică, așa cum a ținut de cea a Greciei. Și atunci investițiile în infrastructură, cred eu, vor fi cele care ne vor tracta de pe terenul alunecos pe care suntem acuma. Nu ne comparăm cu Grecia, nici vorbă, cifrele sunt ceva mai bune”, afirmă acesta. Dar subliniază și diferența esențială – inputul din turism de care a beneficiat permanent Grecia.

Ce e de făcut ca România să treacă de impasul economic în care se află?

„Noi nu avem avantajul poziției geografice a Greciei și nu avem capacitate politică. N-am avut-o niciodată nu o avem nici astăzi și nici nu avem dorința de a face ordine și discipină. Seria mea favorită este 10, 9, 8. Nouă ne-ar ajunge 10 ministere, nouă agenții și opt regiuni. Este o administrație supra-supra-dimensionată față de nevoile societății, care consumă resurse uriașe”, explică profesorul Adrian Mitroi cum vede primii pași spre redresarea economică.

„Stoparea măsurilor populiste și un plan credibil de consolidare fiscală. Creșterea colectării taxelor, reformarea pensiilor și cheltuielilor publice. Iar pe termen lung – investiții în capital uman și productivitate/inovație, pentru creștere sustenabilă”, dă soluții profesorul Florin Bilbiie.

„Pe termen foarte scurt: alegerea unui președinte competent, pro-european, deschis – si formarea unui guvern aidoma. Și, la fel de important, re-angajamentul ferm că Banca Națională a României (o insulă stabilă de competență chiar și în timpurile cele mai tulburi din aceste decenii) este complet independentă si mai presus de orice ingerințe politice”, conchide acesta.

„Nu distrugeți ce ați construit pănă acum”

Stratos Vlasakidis are acum două firme active în România și e mulțumit de cum îi merg afacerile. Alți oameni de afaceri care și-au mutat, în timpul crizei, afacerile în străinătate au revenit în Grecia. El nu.

„Am angajați și, deși taxarea aici s-a înăsprit, nu am nicio problemă, pentru că există responsabilitate în ceea ce privește plățile. Oamenii sunt cinstiți în afaceri.

Guvernul grec, în ultimii trei ani, a avut un proiect important pentru oamenii de afaceri sub 45 de ani sau pentru cei care se întorc în țară, prin care le acordă facilități – timp de trei ani, plătesc doar o treime din taxe

Așa că mulți dintre cunoscuții mei care erau freelanceri s-au întors în Grecia. Pentru că vor să fie în Grecia și pentru că sistemul fiscal dublu dintre România și Grecia este puțin dificil.”, explică el.

Stratos Vlasakidis este foarte la curent cu viața politică din România și, ori de câte ori poate, împărtășește din experiența sa și a țării sale.

„Majoritatea partenerilor și clienților mei continuă să lucreze cu seriozitate pentru a-și crește companiile, indiferent de ce partid politic se află la guvernare. Ca om de afaceri grec în România, respect pe deplin alegerile politice ale românilor și urmăresc cu mare interes discuțiile acestora, la care contribui menționând ce s-a făcut în Grecia în contextul unor decizii sau orientări politice similare”, spune el.

Și nu crede că va pleca din România, indiferent de ce schimbări politice vor fi, chiar și creșteri de taxe. Singura condiție e ca noua guvernare să permită în continuare afacerilor să se dezvolte și să păstreze legăturile cu Uniunea Europeană.

„Consider că, indiferent de partidul politic aflat la conducere, nu se va produce un prejudiciu atât de mare precum cel cauzat de guvernele Greciei între 2010 și 2018, când, în doar câțiva ani, clasa de mijloc s-a redus semnificativ, iar un procent foarte mare de afaceri mici, mijlocii și de familie au ajuns în faliment”, explică omul de afaceri.

Și are încredere în discernământul românilor.

„Cred că voi, românii, cunoașteți foarte bine exemplul negativ al gestionării guvernamentale defectuase din Grecia și cred că cetățenii implicați și activi nu vor permite năruirea bunstării pe care ați reușit să o construiți.”

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI