Ahmad Dawood jonglează între mai multe joburi – de la vânzător stradal de fructe până la splălător de vase la restaurant – are nevoie de toate ca să își poată hrăni familia.
Dawood, croitor de profesie, a trebuit să-și închidă acum patru ani prăvălia de la Kabul, care era situată într-un cartier de shopping, Lycee Maryam.
Noii conducători ai Afganistanului, talibanii ultraconsercatori, nu le permit bărbaților să interacționeze cu femei care nu le sunt rude apropiate.
„Mi-am luat mașina de cusut acasă, așa că acum mai cos câte o rochie pentru vechile mele cliente”, spune Dawood.
Un atelier de croitorie din Kabul. Sub talibani, croitorilor bărbați le este interzis să facă haine pentru femei.
Clientele lui intră „discret” în casă, printr-o străduță lăturalnică din cartierul Khairkhana, unde locuiesc croitorul în vârstă de 28 de ani și părinții lui.
Însă afacerea lui Dawood a scăzut puternic „nu numai din cauza fricii de talibani”, ci și din cauza crizei economice paralizante și a sărăciei care au afectat Afganistanul.
„Cine se gândește la rochii noi când nu are pâine?”, crede Dawood.
Lipsa locurilor de muncă și restricțiile severe impuse asupra drepturilor femeilor și fetelor sunt principalele motive de îngrijorare sub guvernul condus de talibani, potrivit mai multor tineri profesioniști din Kabul care au vorbit săptămâna aceasta cu reporteri ai RFE/RL săptămâna aceasta.
Talibanii, care au revenit la putere în Afganistan în august 2021, după prăbușirea guvernului susținut de Occident, au interzis educația fetelor după școala elementară.
Femeilor nu li se permite să călătorească fără să fie însoțite de un bărbat, să mănânce singure în oraș sau să lucreze pentru organizațiile de ajutor străine care angajau cândva, în toată țara, mii de femei.
Nu e vreme pentru hobby-uri
„În prezent, majoritatea populației din Afganistan, inclusiv clasa de mijloc, supraviețuiește cu pâine și ceai”, declară Naseem Karimi, un fost profesor în vârstă de 29 de ani, care locuiește în cartierul Karte Se.
Karimi a lucrat la o școală privată din centrul orașului Kabul și visa să scrie un roman și să călătorească în străinătate. Își descrie viața de dinainte de talibani ca fiind „confortabilă”, cu un „salariu adecvat” și „mult timp liber” pe care îl putea dedica hobby-urilor sale – cititul și participarea la serile de poezie.
Kabul, ianuarie 2019 - discuție într-un restaurant.
Școala a pierdut jumătate din elevi – fetele – din cauza interdicției de a urma cursurile. Zeci de elevi de sex masculin au părăsit și ei școala, deoarece familiile lor nu mai puteau să le plătească educația privată.
La începutul lui 2022, Karimi și-a dat demisia, întrucât cu „noul salariu nu putea să-și plătească nici măcar drumul cu autobuzul”. Nu spune ce face acum, dar menționează că a lucrat la „diverse proiecte” și a avut mai multe joburi, printre care și unele care implicau muncă fizică.
„Nu mai am niciun hobby și niciun vis. Nu am mai citit o carte de un amar de vreme”, spune Karimi pentru RFE/RL.
„Ajung acasă târziu și obosit. Mănânc, mă duc să mă culc și a doua zi mă trezesc devreme. Nu am timp nici măcar să vorbesc cu ei mei”, povestește el.
Karimi, care locuiește cu părinții, se întreabă dacă va fi vreodată „capabil să se însoare”, pentru că „a ajuns prea sărac pentru a întreține o familie” a lui.
„Nu mai avem voie să îi numim «talibani»”
Zainab Ramz, care are 26 de ani, lucrează la Kabul pentru un post privat de radio și câștigă lunar 10.000 de afghani (aproape 150 de dolari).
Ea locuiește cu părinții și cele două surori mai mici și spune că salariul abia le ajunge pentru traiul de zi cu zi – mâncare și plata microbuzului către muncă. „Luxul ocazional” pe care și-l permite este o înghețată cu prietenele, în zilele toride de vară.
„Pentru mine, însă, munca nu înseamnă numai bani. Înseamnă și libertatea și conservarea sănătății mintale. Îmi dă un scop în viață”, spune Zainab Ramz pentru RFE/RL.
După preluarea capitalei țării de către talibani, ea nu a ieșit din casă aproape șase luni. Se întâmpla chiar când terminase studiile de jurnalistică la Universitatea Kabul.
„Apăruseră zvonuri că talibanii violează sau se căsătoresc forțat cu tinere”, spune ea. „La început, în primele săptămâni și luni, lumea era extrem de speriată. Cu timpul, asta s-a schimbat”.
„Un luptător taliban ne-a spus odată că, atunci când a venit la Kabul, a fost suprins să afle că locuitorii de aici sunt musulmani și «normali», în ciuda a ceea ce el și ceilalți luptători își imaginau”, își amintește ea.
Zainab Ramz este printre femeile afgane care s-au întors să lucreze în presă, bănci, spitale, școli primare și alte instituții de stat și private. Poartă o rochie largă, lungă până în pământ, și hijab – vestimentația dictată de guvernul condus de talibani.
„Ca jurnalist femeie, nu am voie să fac interviuri față în față cu oficialități talibane. Las mesaje pe telefoanele lor, le cer comentarii și îmi răspund cu mesaje vocale. Pot pune întrebări în conferințe de presă”, spune ea despre cum își face meseria.
Munca în presa afgană sub talibani implică autocenzură, explică ea, cum ar fi evitarea criticilor dure la adresa liderilor grupului și a politicilor sale.
„Nu mai avem voie să îi numim «talibani» în mass-media, acum se numesc «guvernul»”, adaugă tânăra.
Cosmeticienele machiază clientele la un salon de înfrumusețare din Kabul, în aprilie 2021. Talibanii au închis acum toate saloanele de înfrumusețare.
„E mai puțină corupție acum”
În cartierul Makroyan din Kabul, Sara Atazada ia parte la un curs privat de limba engleză – speră sa devină profesoară la o școală elementară pentru fete.
Cursurile private sunt ultima cale rămasă către învățământul superior pentru fetele din Afganistan. Sara Atazada nu a putut să-și termine studiile la Universitatea din Kabul din cauza interdicției impuse de talibani.
„Pe scurt: viețile noastre s-au schimbat radical în acești patru ani. Economia este în criză. Sectorul sănătății se prăbușește. Oamenii se luptă să găsească hrană”, spune ea.
„Dar trebuie să recunosc că talibanii au îmbunătățit securitatea sub acest guvern”, spune Sara Atazada, exprimând un sentiment împărtășit de alți tineri locuitori din Kabul care au vorbit cu RFE/RL.
„De asemenea, corupția din structurile guvernamentale este mult mai redusă acum”, potrivit jurnalistei Zainab Ramz din Kabul.
Pe lângă cele două decenii de conflict militar, afganii s-au confruntat cu riscul zilnic al atacurilor sinucigașe și al atentatelor cu bombe la marginea drumurilor, atribuite în mare parte talibanilor, care au luptat împotriva guvernului susținut de Occident între 2001 și 2021.
„Da, am obținut în sfârșit pacea, dar avem nevoie și de hrană, de oportunități și de libertate”, spune Karimi, fostul profesor. „Deocamdată, simțim că pierdem cei mai buni ani din viața noastră.”
Notă: Din motive de siguranță, toate persoanele cu care a discutat RFE/RL pentru acest articol folosesc pseudonime.
Articol preluat de la rferl.org
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.