La patru luni după ce mama i-a fost ucisă într-un atac rusesc cu rachete care a lovit centrul orașului ucrainean Vinniția, Roman Olexiv, un copil de doar șapte ani care a rămas cu mari arsuri în urma bombardamentului, îi povestea tatălui lui, în fiecare dimineață, prin ce a trecut.
„Se trezea dimineața pe la 5 și începea să-mi spună ce s-a întâmplat: cum au ajuns acolo, cum a lovit racheta, cum a ieșit”, spune Iaroslav Olexiv pentru RFE/RL.
Fiul lui ajunsese de la Liov, împreună cu mama, ca să-și viziteze bunicii de la Vinniția atunci când au lovit forțele ruse.
Erau la un control medical, la o clinică, când o navă de război rusească aflată în Marea Negră a tras trei rachete de croazieră Kalibr înspre centrul orașului, aflat departe de linia frontului din războiul dus de Rusia contra Ucrainei.
Era 14 iulie 2022.
Your browser doesn’t support HTML5
Un băiat ucrainean cu arsuri pe 80% din corp a revenit acasă după 30 de operații în Germania
„Bum! Și am fost aruncat până în zid. M-am ridicat și am văzut că totul ardea. Era beznă. Am văzut o lumină spre ieșire și m-am dus spre ea, sărind peste dărâmături. Nu-mi simțeam nici mâna stângă, nici piciorul drept”, își amintea Roman ce s-a întâmplat.
Băiatul – căruia apropiații îi mai spun și Romcik – a povestit toate acestea în septembrie 2023, la 14 luni de la atac.
Pe față și pe mâini avea măști de protecție. „Am mers un pic, m-am târât un pic, am șezut un pic și am ajuns la ieșire”.
Povestirea întâmplării ajută, iar Roman vorbește „cu calm” despre atac, a spus atunci tatăl Iaroslav, pentru RFE/RL.
„E valabil și pentru poveștile despre mama lui. Dacă vorbim tot timpul despre mama, ne amintim calm, ne amintim lucrurile frumoase pe care le-am trăit. Pentru el, asta e ca o rază de căldură”, spunea Iaroslav.
„E important să vorbim. Nu poți sta mut. Mergem tot timpul la cimitir la mama - aproape în fiecare zi. El vine, aprinde o lumânare, stăm un pic și plecăm acasă. Așa arată viața noastră”, mai povestea tatăl băiatului.
Roman Olexiv și mama lui, Halina, ucisă în atacul rusesc cu rachete din iulie 2022, în urma căruia el a fost rănit grav (fotografie din arhiva familiei).
Halina, mama lui Roman, avea 29 de ani. A fost unul dintre cei 27 de oameni uciși în atacul de la Vinniția – una dintre nenumăratele lovituri despre care Ucraina spune că este contrarie afirmației Moscovei că nu vizează civili în războiul aflat acum în al patrulea an.
Printre morți au fost trei copii. Unul dintre ei era Liza Dmitrieva, o fetiță de 4 ani cu sindromul Down, a cărei mamă o ducea, în momentul în care au lovit rachetele, la o ședință de logopedie.
Moartea Lizei a atras atenția asupra numărului tot mai mare de copii uciși sau răniți în războiul Rusiei împotriva Ucrainei, mulți dintre ei în atacurile aeriene frecvente asupra orașelor din Ucraina, de la Liov, în vest, la Harkov, în est, unde un băiat de 13 ani a fost printre morții provocați de un atac ce a avut loc șase zile mai târziu.
Mai recent, pe 4 aprilie 2025, la Krivoi Rog, nouă copii au fost printre cei 20 de oameni uciși în lovitura aeriană rusească asupra unui loc de joacă și a unui restaurant în care se sărbătorea o zi de naștere.
Your browser doesn’t support HTML5
Ucrainenii își plâng copiii uciși în loviturile rusești asupra Krivoi Rog
„Cicatrici adânci”
Într-un raport din martie, Biroul ONU pentru Drepturile Omului a declarat că a verificat că 669 de copii au fost uciși și 1.833 au fost răniți între începutul invaziei la scară largă și sfârșitul anului 2024.
Organizația spune că mulți au fost uciși „ca urmare a utilizării pe scară largă a armelor explozive în zonele populate”. „Cifrele reale sunt probabil mult mai mari”, scrie în raport.
În plus, „până în decembrie 2024, aproximativ 737.000 de copii au fost strămutați în interiorul țării din cauza ostilităților. Alți 1,7 milioane de copii erau refugiați, mulți dintre ei fiind separați de un părinte, de obicei tatăl lor”.
„Ostilitățile continue și ocuparea unor părți din Ucraina de către Federația Rusă au cauzat încălcări la scară largă ale drepturilor omului și le-au provocat suferințe inimaginabile milioanelor de copii”, a declarat Volker Turk, șeful ONU pentru drepturile omului.
„Drepturile lor au fost subminate în fiecare aspect al vieții, lăsând cicatrici adânci, atât fizice, cât și psihosociale.”
Biroul Procurorului General al Ucrainei a emis cifre similare: cel puțin 630 de copii au fost uciși și 1.960 au fost răniți ca urmare a agresiunii armate a Rusiei până pe 26 mai. Alți 2.245 de copii sunt înregistrați oficial ca dispăruți.
Până la împlinirea a trei ani de la începutul războiului, pe 24 februarie 2025, Moscova deportase în Rusia aproximativ 20.000 de copii ucraineni, potrivit guvernului ucrainean, însă activiștii spun că numărul real ar putea fi mai mare.
Kievul a reușit să aducă 1.300 de copii ucraineni înapoi în țara lor.
Iaroslav și Roman Olexiv
În martie 2023, Curtea Penală Internațională (CPI) de la Haga a emis un mandat de arestare pe numele lui Putin, acuzându-l de crime de război: deportarea și transferul ilegal al copiilor din zonele ocupate ale Ucrainei în Rusia.
CPI a emis, de asemenea, un mandat de arestare pentru Maria Lvova-Belova, comisarul lui Putin pentru drepturile copilului.
Unele țări din fostul bloc sovietic și din alte părți sărbătoresc Ziua Copilului pe 1 iunie.
În Ucraina, pe 30 mai, președintele Volodimir Zelenski a semnat un decret prin care sărbătoarea din Ucraina a fost transferată pe 20 noiembrie, dată pe care ONU o numește Ziua mondială a copilului - data la care Adunarea Generală a ONU a adoptat Declarația drepturilor copilului în 1959 și Convenția privind drepturile copilului în 1989.
„M-a învățat o grămadă de lucruri”
Imagini filmate la scurt timp după atacul la care Roman a supraviețuit arată un bărbat care îl cară pe străzile din Vinniția.
După trei zile de terapie intensivă la un spital de acolo, el a fost transferat la Liov, apoi la Rzeszow, în Polonia, și apoi cu avionul la Dresda, în Germania, unde a făcut tratament mai bine de un an.
Cu arsuri de gradul trei la nivelul capului, feței, brațelor și picioarelor, precum și arsuri la nivelul tractului respirator, Roman a fost pus în comă indusă, iar primele câteva săptămâni au fost foarte dificile, a spus Iaroslav: „Nimeni nu putea garanta că va supraviețui”.
Roman Olexiv a purtat o mască de compresie pe cap și pe față timp de doi ani după atacul care l-a lăsat cu arsuri grave.
Roman, care are acum 10 ani, a purtat pe față, timp de doi ani, o mască de compresie. După mai mult de 30 de operații, majoritatea grefe de piele, el va fi supus unor intervenții chirurgicale regulate până la vârsta de 18 ani, în parte pentru că cicatricile arsurilor nu cresc la unison cu pielea sănătoasă.
Între timp, Roman jonglează între școală și prieteni, cu un program încărcat de ședințe de terapie fizică, lecții de înot și „școală de dans și de muzică”, a declarat Iaroslav, care este compozitor, acordeonist și profesor.
Roman a fost în unele cazuri mai mult ca un profesor, un coleg și un prieten pentru tatăl său.
„Oh, m-a învățat multe. Întotdeauna spune să nu renunț. Aceasta este fraza lui caracteristică”, a spus Iaroslav.
„Uneori spune lucruri atât de adulte.... La început, l-am perceput ca pe un copil, dar acum îl văd ca pe un prieten adevărat și [un furnizor de] sprijin.”
Halina a fost, și ea, acordeonistă și profesoară, iar Roman cântă și el la acest instrument. În martie, a câștigat premiul întâi la Intersvitiaz Accomusic 2025, un concurs de acordeon care a avut loc la Luțk, în Ucraina.
„Fizic, trebuie să depui efort la acordeon și trebuie să gândești la fel, pentru că mâna dreaptă trebuie să se gândească ce să cânte și, în același timp, să tragi astfel încât să existe sunet, astfel încât aerul să curgă”, a declarat Roman pentru RFE/RL.
„Totul pare să fie în regulă cu partea mea stângă. Am avut doar o fractură și s-a vindecat, mi-au pus copci acolo și multe alte lucruri”, a spus el.
„Pe partea dreaptă este un pic mai rău, pentru că nu-mi pot ridica piciorul. Și cu mâna dreaptă, degetele mele sunt la fel, nu se pot mișca foarte mult. Adică, nu am atât de multă forță.”
Cântatul la acordeon nu este singurul mod în care Roman calcă pe urmele părinților săi: la o vizită recentă la fizioterapeut, el a purtat tenișii răposatei sale mame - mărimea 38.
„Pantofii mamei”, a spus el. „Am crescut și acum sunt ai mei.”