Se apropie sezonul premiilor – cel puțin când vine vorba de premii cu o puternică rezonanță politică.
Toate privirile vor fi ațintite pe 10 octombrie, când e anunțat câștigătorul Nobelului pentru Pace, asupra Comitetului Nobel din Norvegia. Atenția se datorează mai ales faptului că unele țări l-au nominalizat pe președintele SUA, Donald Trump.
Dar mai există o distincție prestigioasă care va fi anunțată în această toamnă: Premiul anual Saharov pentru libertatea de gândire, cel mai important premiu pentru drepturile omului al Uniunii Europene.
Președintele american nu a fost propus pentru acest premiu de 50.000 de euro, dar multe persoane și organizații din zona de acoperire a RFE/RL au fost nominalizate.
Printre ei, studenți protestatari sârbi, evenimentul Budapest Pride, jurnalistul polono-belarus Andrzej Poczobut și jurnalista georgiană Mzia Amaglobeli, împreună cu mișcarea pro-democrație a țării sale.
Aceștia se confruntă cu alți nominalizați, printre care jurnaliști și lucrători în domeniul dezvoltării palestinieni și, destul de controversat, activistul politic conservator american recent asasinat, Charlie Kirk.
Lupte politice
Premiul este administrat în întregime de Parlamentul European.
Creat în 1988, în onoarea omului de știință și disidentului rus Andrei Saharov, premiul a devenit unul dintre instrumentele-cheie de relații publice ale Parlamentului, regimurile represive atacând adesea europarlamentarii cu privire la nominalizări și câștigători.
Nu este neobișnuit, totodată, ca laureații Premiului Saharov să câștige mai apoi Premiul Nobel pentru Pace. Exemple în acest sens sunt activista pakistaneză pentru educație Malala Yousafzai și umanitarul congolez Denis Mukwege.
Nominalizările – care anul acesta vor fi prezentate oficial marți, pe 23 septembrie, într-o sesiune comună a comisiilor pentru afaceri externe, dezvoltare și drepturile omului ale Parlamentului European – sunt de obicei făcute de diferitele grupuri politice ale parlamentului sau de cel puțin 40 de membri ai acestuia (deputați europeni).
Termenul limită pentru aceste nominalizări a expirat săptămâna trecută, iar grupurile au comunicat deja public cine sunt nominalizații lor.
Evenimentul din 23 septembrie este, în esență, o ocazie de a-ți susține public candidatul, deoarece acum începe jocul politic cu privire la care dintre cei trei candidați vor fi selectați și cine va fi câștigătorul final.
Jocul numerelor
Lista scurtă a candidaților se va face anul aceasta pe 16 octombrie, când membrii comisiilor pentru afaceri externe și dezvoltare ale Parlamentului European vor organiza un vot secret pentru favoritul lor.
Principiul este strict: un membru – un vot, iar cei trei candidați care primesc cel mai mare sprijin sunt cei selectați.
Cum votul e secret, nimeni nu comunică oficial rezultatul final, dar presa tinde să se agațe de cifre, iar acestea tind să fie strânse. În mod normal, doar câteva buletine de vot determină trioul final.
Disciplina de partid este esențială, iar eurodeputații sunt adeseori presați să voteze pentru candidatul propus de grupul lor politic. Întrucât componența celor două comisii este determinată de mărimea grupurilor politice, lucrurile devin un joc al cifrelor.
Lucrurile sunt complicate și mai mult de candidații care nu sunt susținuți de un grup politic, ci mai degrabă de un grup de deputați europeni din întreg spectrul politic.
Ceea ce face ca totul să fie destul de imprevizibil, iar această imprevizibilitate predomină adesea până la decizia finală, care va fi luată pe 22 octombrie.
Totuși, aceasta nu este luată de nicio comisie, ci de Conferința Președinților Parlamentului European, care este formată din președinta parlamentului, Roberta Metsola, și de liderii celor opt grupuri politice. Votul este și el secret, iar deliberările pot fi lungi, dar, din nou, cu cât grupul politic este mai mare, cu atât votul său este mai important.
Deci, cine va ajunge pe lista scurtă și cine va câștiga?
Logica ar spune că Andrzej Poczobut, tinând cont de faptul că e susținut de cel mai mare grup din PE, grupul de centru-dreapta Partidul Popular European (PPE).
„Au obiceiul să obțină ce vor”, așa cum a declarat recent un oficial al Parlamentului European pentru RFE/RL când a discutat despre premiu.
Activistul belarus Andrzej Poczobut, într-o cușcă a inculpaților, în timpul unei ședințe de judecată la Hrodno, în 2023.
Ajută și faptul că Poczobut a fost nominalizat și de Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR), al patrulea grup ca mărime. Cele două partide l-au promovat cu succes pentru Premiul Saharov, în 2024, pe politicienii opoziției venezueleni Maria Corina Machado și Edmundo Gonzalez Urrutia.
Reprezentanți ai PPE și ECR au declarat pentru RFE/RL că o victorie a lui Poczobut l-ar putea ajuta să fie eliberat din închisoare, mai ales că regimul autoritar al lui Aleksandr Lukașenko a început să pună în libertate prizonierii politici.
Eliberările vin după represiunea masivă asupra societății civile și activității opoziției după alegerile prezidențiale disputate din Belarus din 2020, care au fost condamnate pe scară largă ca fiind trucate.
Dar este departe de a fi sigur că Poczobut va primi nominalizarea.
Al doilea grup ca mărime, S&D, de centru-stânga, a propus jurnaliști și lucrători umanitari din zonele de conflict, reprezentați de Asociația de Presă Palestiniană, Societatea Semilunii Roșii Palestiniene și Agenția Națiunilor Unite pentru Ajutor și Lucrări.
Grupul de stânga, care e mai mic, a nominalizat o serie de jurnaliști palestinieni.
Dacă cele două grupuri și-ar consolida nominalizările și ar alege o persoană sau o organizație palestiniană, ar putea avea cifrele necesare câștigării.
Șanse mici
Cel mai probabil, cifrele nu vor favoriza mișcarea Budapest Pride, propusă de Verzi, care nu reprezintă o forță politică prea mare, nici protestatarii studenți sârbi susținuți de grupul liberal Renew, care este doar a cincea cea mai mare grupare.
Charlie Kirk este, de asemenea, un candidat nefavorabil, deoarece este favoritul celei mai mici facțiuni, Europa Națiunilor Suverane, de extremă dreapta, cu care nicio altă familie politică nu vrea să coopereze.
Un posibil câștigător-supriză și o posibilă alegere de compromis este jurnalista georgiană Mzia Amaglobeli, aflată în închisoare.
Ea este susținută de 61 de europarlamentari din diverse partide politice. În mod normal, acest lucru s-ar putea să nu fie suficient nici măcar pentru a o include pe lista scurtă. Dar aproape toate grupurile politice – inclusiv PPE și S&D – au luat în considerare nominalizarea ei înainte de a opta pentru altele.
Amaglobeli este recunoscută și admirată pe scară largă în parlament. Premiul nu a mai fost câștigat niciodată de un georgian, iar Parlamentul European este dornic să transmită un mesaj către Tbilisi.
E puțin probabil, totuși, deoarece grupurile politice tind să fie disciplinate. Anul acesta, cursa este mai deschisă ca niciodată.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.