„Mi-a schimbat viața” – umbra lungă a crizei migranților din Europa de acum zece ani în trei povești personale

Ghemuit pe o bordură dintr-o parcare, fumând nervos, Majedeldin Abdulhai și-a adunat puterile pentru următoarea etapă dintr-o călătorie lungă, care aproape că îl ucisese.

Scena s-a petrecut în august 2015 - atunci, de săptămâni întregi, sute de mii de oameni mergeau din Turcia prin Balcani și mai departe, pentru a cere azil în Europa de Vest.

La acel moment, a fost cel mai mare val de migrație din Europa de la Al Doilea Război Mondial încoace. Criza a provocat perturbări majore în țările aflate pe traseu, tulburări care continuă să le modeleze și astăzi politica și societatea.

Am urmat atunci același drum cu ei, pentru RFE/RL, spunând poveștile celor care fugeau înspre siguranță și spre vieți noi, precum și a celor care i-au ajutat, pe parcurs. Zece ani mai târziu, am vrut să aflu ce s-a întâmplat cu ei.

Majedeldin Abdulhai la Belgrad, în Serbia, în 2015, și în 2025, acasă, în Germania.

„Nu am avut de ales”

Abdulhai, din Aleppo, Siria, era student la Litere, la Engleză.

Ne-am întâlnit în fața unui hotel ieftin din Belgrad, care primea refugiați. Abdulhai mi-a povestit cum a ajuns în apa Mării Egee după ce barca de cauciuc cu care o traversa a fost lovită de o navă militară.

„După vreo două ore, a venit Paza de Coastă turcă și ne-a luat”, a spus el.

„Apoi, am mers în altă direcție, către Mamaris, în Turcia, și am găsit acolo pe cineva care ne-a dus de la Marmaris în Grecia”.

Abdulhai era preocupat la acel moment de felul în care putea ajunge în Ungaria, care ridica un zid împotriva emigranților.

Acum are 30 de ani, locuiește în Germania, la Bad Kreuznach, și lucrează pentru o companie de logistică. S-a lăsat de fumat și se gândește la „aventura” pe care nu și-a dorit-o, dar a trăit-o, și care a început în timpul unui război civil alimentat de intervenții străine.

Catching The Migrant Train To Germany

„Mi-am întrerupt școala. Doi ani am fost șomer. Întreaga situație, cu rebelii, ISIS, Al-Qaeda, milițiile iraniene.... Nu am avut altă soluție [decât să fug]”, spune el.

Abdulhai spune că un moment extrem de greu din călătorie a fost acela în care grănicerii sârbi au încercat să-l separe de restul grupului.

„Prima oară când m-am simțit din nou om a fost când am ajuns în Germania”, adaugă el, fără să uite să spună că e recunoscător țării, în ciuda rasismului, despre care spune că e în creștere față de acum zece ani.

Germania a primit aproximativ 1 milion de oameni – lucru care a creat o tensiune politică, care a fost urmată de ascensiunea partidului anti-imigrație Alternativa pentru Germania (AfD).

Abdulhai nu regretă nimic și și-a depus actele pentru a obține cetățenia germană. „O parte din mine e germană”, spune el.

Kemal El Shairy la centrul pentru refugiați Kanjiza din nordul Serbiei, pe 28 august 2015, și într-o fotografie recentă.

„Bebeluși în cutii de pizza”

Kemal El Shairy e sârb.

Născut în Libia, dintr-o mamă iugoslavă și un tată libian, el era, în august 2015, translator voluntar la tabăra pentru refugiați Kanjiza, din nordul Serbiei. A fost îngrozit de condițiile de acolo.

„Oamenii dormeau (în ultima vreme) pe străzi. Bebelușii erau ținuți în cutii de pizza. Doctorii veneau doar de două ori pe săptămână din cauza lipsei igienei”, a spus el.

Zece ani mai târziu, El Shairy afirmă că ce l-a frapat cel mai mult au fost cifrele în sine.

„De atunci, am lucrat în locuri din estul Africii, în Kuweit, în alte locuri. Nu am văzut niciodată un asemenea influx”, spune el. „Erau oameni care literalmente și-au luat valiza și au fugit ca să-și salveze viețile.”

Aid And Trade At A Migrant Camp

Experiența din 2015 l-a împins pe El Shairy, care avea atunci 28 de ani, către o carieră în domeniul ajutării celorlalți. „Mi-a schimbat viața la propriu... am devenit lucrător umanitar”, spune el.

La scurtă vreme după interviurile luate în 2015, Ungaria și Croația și-au închis granițele, iar numărul oamenilor disperați din Serbia a crescut.

Un raport făcut de Centrul Balcanic pentru Migrație (BCM), ONG-ul pentru care lucra El Shairy, menționează că „tensiunile din cadrul centrelor sunt în creștere... Există o creștere a atacurilor de panică și isterie, a fricilor, depresiilor, violenței familiale, a gândurilor suicidare”.

Criza, combinată cu presiunile economice, a avut un impact puternic asupra Serbiei, spune El Shairy.

„A mers prea mult spre dreapta”, afirmă el. „De fiecare dată când situația economică se înrăutățește, cresc naționalismul și xenofobia și știu că oamenii care arată ca mine vor fi primii care vor avea de suferit.”

În prezent, El Shairy locuiește la Benghazi, în Libia.

Mark Kekesi pe 29 august 2015 la gara Szeged și într-o fotografie recentă.

De la profesor la electrician

Traficanții de persoane au introdus ilegal grupuri de oameni de la Kanjiza peste granița cu Ungaria.

Mark Kekesi, din Szeged, care avea 36 de ani, împărțea apă și gustări gratuite la gară într-o seară frigoasă de august.

„Imigranții vin încontinuu peste graniță, prin gardul care e acum în construcție. Și e jenant pentru noi că, în 2015, construim garduri între țări”, spunea el.

Kekesi era asistent universitar la Sociologie, la Universitatea Szeged. Acum, când se uită în urmă, se gândește că a luat o decizie bună când și-a sacrificat vacanța pentru a ajuta oameni.

„În prumul rând, a fost o acțiune umanitară. Pe de altă parte, am transmis un mesaj: nu toată lumea face exact ce vrea guvernul să facem”, afirmă el.

Migrants Escape From Hungarian Camp

Prim-ministrul ungar Viktor Orban a promis că va închide granițele țării cu sârmă ghimpată, că vor fi păzite de soldați și că va face un gard înalt, spunând că refugiații nu ar trebui să intre în Europa.

„Noi, maghiarii, suntem plini de frică, oamenii din Europa sunt plini de frică”, a declarat el în Parlamentul European pe 3 septembrie 2015.

Kekesi spune că Orban a profitat de criză în scopuri politice.

„Între acele zile și izbucnirea pandemiei de coronavirus, prim-ministrul nostru a fost notoriu atât pe plan internațional, cât și pe plan intern pentru că nu vorbea practic despre nimic altceva decât despre imigrația ilegală”, spune el.

Kekesi a renunțat la mediul academic în 2016 „din motive personale” pentru a lucra ca cercetător independent, înainte ca „o criză a vârstei mijlocii” din timpul pandemiei să-l determine să devină electrician independent la Budapesta.

Articol preluat de la rferl.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.